ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2006

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr. 5022

din 22 iunie 2004 la Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Sinaia,

solicitând instanței să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 22 iunie 2004,

deoarece hotărârea s-a luat fără îndeplinirea cvorumului de validitate stabilit

de art. 115 din Legea nr. 31/1990, republicată iar contractul de împrumut care

s-a aprobat, dezavantajează în mod vădit societatea.

Pârâta a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii, deoarece hotărârea s-a luat cu respectarea

condițiilor impuse de art. 115 din Legea nr. 31/1990, contractul de împrumut a

fost aprobat pentru că era necesar desfășurării activității societății, iar

creditorul nu a solicitat constituirea vreunei garanții; pârâta mai arată că a

contractat credite bancare pentru care a constituit ipoteci, iar dobânda a fost

de 30 % pe an și că încearcă să ramburseze aceste credite.

Prin sentința civilă nr. 1659 din 13

septembrie 2004 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

a fost respinsă acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 1659/2004

au declarat apel ambele părți și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 822

din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal prin care:

- s-a admis apelul declarat de

pârâtă, s-a schimbat sentința, în parte, în sensul că s-a dispus obligarea

reclamantei la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

la fond;

- s-au menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate;

- s-a respins apelul declarat de

reclamantă;

- a fost obligată pârâta la plata

sumei de 20.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie

Curtea a constatat că instanța de fond a respins acțiunea dar nu a acordat

pârâtei cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.

Referitor la apelul reclamantei,

Curtea a constatat că hotărârea A.G.E.A. a respectat dispozițiile art. 115 din

Legea nr. 31/1990, privind prezența acționarilor.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 1659/2004 și deciziei civile nr. 822/2004,

criticându-le pentru nelegalitate și arătând, în esență că „instanța de apel a

nesocotit prevederile art. 114 alin. (1) și (4) C. proc. civ. cu consecința

încălcării dreptului la apărare și nerespectării principiului

contradictorialității” și că instanța a aplicat greșit legea în ceea ce

privește fondul cauzei și anume cvorumul de adoptare a unei hotărâri A.G.E.A.,

în condițiile unei prezențe de 93,7 %.

Referitor la primul motiv de recurs

reclamanta susține că apelul formulat de pârâtă a fost introdus tardiv, a fost

soluționat fără achitarea taxelor judiciare de timbru, și că cererea și

motivele de apel nu i-au fost comunicate și, de asemenea nu i-a fost comunicată

nici întâmpinarea formulată de reclamantă în apel.

Cu privire la al doilea motiv de

recurs, pe fondul cauzei, reclamanta arată că instanța de fond și de apel au

aplicat greșit Legea nr. 31/1990 în ceea ce privește adoptarea hotărârilor de

către adunările generale extraordinare ale societăților pe acțiuni, deoarece

cvorumul de 1/3 din capitalul social este suficient pentru adoptarea

hotărârilor A.G.E.A., întrunite la a doua convocare, doar în condițiile prezenței

minime de 50 % din capitalul social și deci este evident că în situația

prezenței acționarilor reprezentând 93,4 % nu putea opera acest cvorum pentru

adoptarea valabilă a hotărârii, având în vedere că 57,1815 % au fost voturi

împotrivă și abțineri, cu 36,3288 voturi „pentru” nu s-a realizat principiul

majorității raportate la 93,4 % capital prezent pentru adoptarea valabilă a

hotărârii.

Reclamanta mai susține că prin

aprobarea unui împrumut de către A.G.E.A. se elimină răspunderea

reprezentanților legali ai societății cu privire la operațiune, iar societatea

este dezavantajată deoarece:

- cel care împrumută este un asociat

și perioada de valabilitate a contractului este de 3 ani;

- dobânda are caracter linear (28 %)

pe toată durata contractului, în timp ce unele bănci acordă credite cu dobânzi

mai mici și cu tendințe de scădere pe măsura achitării debitului;

- sancțiunile pentru întârzierea

plății de către debitor (majorarea cu 5 % a dobânzii peste data scadentă și

scadența integrală a sumei împrumutate pentru întârzierea cu mai mult de 15

zile de la oricare termen scadent) sunt foarte grele pentru împrumutat;

- împrumutul este garantat printr-un

bilet la ordin ce va fi folosit ca titlu executoriu pentru sumele acordate

conform contractului.

În raport de aceste motive, în

temeiul art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., reclamanta solicită admiterea

recursului, modificarea, în tot, a sentinței civile nr. 1659/2004 și a deciziei

nr. 822/2004 și pe fond anularea hotărârii A.G.E.A. de la SC P. SA Sinaia din

data de 22 iunie 2004 sau casarea deciziei nr. 822/2004 și trimiterea cauzei

spre rejudecare la curtea de apel.

Pârâta a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece apelul a fost declarat

în termen de SC P. SA Sinaia și a avut ca obiect doar cheltuielile de judecată

care nu s-au acordat de instanța de fond; referitor la fondul cauzei pârâta

arată, în esență că hotărârea A.G.E.A. s-a luat cu respectarea dispozițiilor art.

115 din Legea nr. 31/1990, privind prezența acționarilor și votul.

La data de 11 mai 2005 a fost depusă

la dosar cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei, de către B.I.L.,

prin care se solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a

deciziei nr. 822/2004, admiterea apelului și pe fondul cauzei anularea

hotărârii A.G.E.A. de la SC P. SA Sinaia, din data de 22 iunie 2004.

În motivarea cererii, intervenienta

arată, în esență că este acționar semnificativ al intimatei pârâte, deținând un

număr de 8.084.064 acțiuni, reprezentând 21,38 % din capitalul social și că la

A.G.E.A. din data de 22 iunie 2004 a votat împotriva hotărârii care face

obiectul prezentei cauze.

Având în vedere că, potrivit

procesului verbal al A.G.E.A., necontestat de părți, la adunare au fost

prezenți acționari deținând 93,4 % din capitalul social, au fost exprimate

voturi „împotriva” hotărârii, 27,10 %, au fost „abțineri” 30,07 % și voturi

„pentru” 36,32 %, rezultă că instanța de fond și apel au aplicat greșit

dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, apreciind că hotărârea a fost

adoptată în mod legal.

Înalta Curte analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din

întâmpinare și cererea de intervenție, constată că A.G.E.A. de la SC P. SA

Sinaia a adoptat hotărârea din 22 iunie 2004, prin care a aprobat încheierea

contractului de împrumut, prin care H.D. împrumută pe pârâtă cu suma de 7

miliarde lei pentru o perioadă de 3 ani, cu o dobândă de 28 % pe an și a

mandatat pe președintele consiliului de administrație și pe directorul economic

să semneze contractul și să întocmească documentele aferente.

Potrivit art. 115 din Legea nr. 31/1990

republicată, privind societățile comerciale, pentru validitatea deliberării

adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt

necesare la convocările următoare (ca în cazul de față) prezența acționarilor

reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu

votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin o treime din

capitalul social.

Din procesul verbal din 22 iunie

2004, rezultă că la A.G.E.A., ținută la a doua convocare, au participat un

număr de 12 acționari sau reprezentanți ai acestora care dețin un număr de

35.347.822 acțiuni reprezentând 93,5104 % din capitalul social care însumează

37.800.947 de acțiuni. După votare s-a constatat că au votat „pentru adoptarea

hotărârii privind încheierea contractului de împrumut acționarii care dețin un

număr de 13.732.631 acțiuni, reprezentând 36,3288 % din capitalul social.

Valabilitatea acestui proces verbal

a fost recunoscută de toate părțile, cum se menționează expres în motivele de

recurs, în întâmpinare și în cererea de intervenție.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că au fost îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 115 din Legea nr.

31/1990 precizat, referitor la legalitatea hotărârii luată la convocarea

următoare unde au fost prezenți acționarii reprezentând mai mult jumătate din

capitalul social din care au votat „pentru” un număr de acționari care au

reprezentat mai mult de o treime din capitalul social și în consecință

hotărârea A.G.E.A. din 22 iunie 2004 a SC P. SA Sinaia este legală, cum de

altfel au constatat atât instanța de fond cât și cea de apel și în consecință

motivele de recurs și cele din cererea de intervenție referitoare la

nelegalitatea hotărârii A.G.E.A. din 22 iunie 2004 sunt nefondate.

Referitor la motivele de recurs

privind apelul declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că acest apel viza un

singur motiv și anume omisiunea instanței de fond de a acorda cheltuieli de

judecată pârâtei, în condițiile art. 274 C. proc. civ.

Potrivit art. 14 din Normele

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru, aprobate prin O.M.J. nr. 760/ C din 22 aprilie 1999 cererile pentru

exercitarea căilor de atac având ca obiect plata cheltuielilor de judecată nu

se timbrează, cum în mod legal se menționează și în practicaua deciziei

recurate și în consecință critica reclamantei privind judecarea apelului

pârâtei de către curtea de apel, fără ca să se fi achitat taxa judiciară de

timbru este nefondată.

Din examinarea dosarului nr. 9187/2004

al Curții de Apel Ploiești, în care s-a pronunțat decizia recurată, se constată

că s-au acordat două termene, la 9 noiembrie 2004 și apoi la 29 noiembrie 2004

când s-a pronunțat decizia nr. 822/2004.

Deși procedura de citare a fost

legal îndeplinită la ambele termene, citațiile fiind semnate de funcționarul

însărcinat cu primirea corespondenței care a și aplicat ștampila S.I.F. O. SA,

reclamanta nu s-a prezentat la nici unul din cele două termene, nu a învederat

instanței de apel că nu i s-au comunicat apelul și întâmpinarea formulată de

pârâtă și nici nu a solicitat să i se comunice aceste înscrisuri și în

consecință, criticile privind încălcarea dreptului la apărare și nerespectarea

principiului contradictorialității sunt nefondate.

De asemenea și critica privind

nesemnarea apelului pârâtei de către reprezentantul legal al acesteia, ci doar

de către avocat, este nefondată, deoarece la dosar se află delegația avocatului

care a reprezentat pe pârâtă în apel și a pus concluzii cu ocazia judecării

apelului, cum se menționează în practicaua deciziei nr. 822/2004.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

constată că recursul și cererea de intervenție în interesul

reclamantei-recurente sunt nefondate și în temeiul art. 312 C. proc. civ.

urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 822 din 29

noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.