ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4120/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 noiembrie 2003,

reclamantul H.M. a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Ploiești, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din

17 aprilie 2003, care nu a întrunit condițiile legale și suspendarea executării

acesteia până la soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 30 din 9

ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei dovezii calității

de reprezentant invocată de reclamant, a admis excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantului ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 210 din 11 martie 2004, a respins ca nefondat apelul

reclamantului, precum și excepția tardivității apelului pârâtei. A admis apelul

pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, în sensul că a obligat

reclamantul la cheltuieli de judecată în fond în sumă de 2.000.000 lei și în

apel de 1.000.000 lei.

Împotriva acestei soluții,

reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale

așa cum a fost formulată și respingerea obligării sale la cheltuieli de

judecată.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor și

probatoriilor administrate în cauză, în raport de susținerile pe care

reclamantul le reiterează prin recursul de față, se constată că nu sunt

întrunite nici una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 131 alin. (2) din

Legea 31/1990, privind societățile comerciale, hotărârile adunărilor generale

contrare legii sau actul constitutiv, pot fi atacate în justiție, în termen de

15 zile de la data publicării în M. Of. de oricare din acționarii care nu au

luat parte la adunarea generală sau au votat contra și au cerut să se

menționeze aceasta în procesul verbal. De asemenea este prevăzut că, atunci nu

se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil

și poate fi formulată de orice persoană interesată.

În speță, se constată că instanțele

au făcut o corectă aplicațiune a acestor dispoziții legale, reținând că

reclamantul nu este acționar, iar motivele de nulitate invocate de acesta nu

sunt de nulitate absolută.

În această situație nefiind

întrunite condițiile legale menționate mai sus, corect s-a decis că reclamantul

nu are calitate procesuală activă, acțiunea sa fiind corect respinsă.

În consecință, susținerile

reclamantului privind nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la numirea

administratorilor, sunt nerelevante, cât timp soluția cauzei s-a bazat pe

excepția lipsei calității procesuale active a acestuia.

Pe de altă parte, nu pot fi primite

susținerile reclamantului privind contrarietatea de hotărâri, în ceea ce

privește soluționarea, în situația disjungerii cererii de suspendare, care

dispune măsuri vremelnice fără să soluționeze cauza pe fond.

Având în vedere cele de mai sus,

recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul H.M., împotriva deciziei nr. 210 din 26 martie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 20 septembrie 2005.