ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5142/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 iunie 2004, reclamanta B.I.L. Nicosia a chemat în judecată pe pârâta SC D. SA Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din 26 aprilie 2004, a societății pârâte. La data de 18 iunie 2004, A.W.G. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat anularea aceleiași hotărâri A.G.A. din 24 aprilie 2004. Prin sentința civilă nr. 1860 din 27 septembrie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiate, atât acțiunea reclamantei cât și cererea de intervenție în interes propriu. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2005, a respins apelurile declarate de reclamantă și intervenientul în interes propriu, ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești atât reclamanta cât și intervenientul au declarat recurs. Prin recursul său reclamanta solicită, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, privind anularea hotărârii A.G.A. din 26 aprilie 2004, adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale privind informarea acționarilor, exactitatea situațiilor financiare anuale, competența adunării generale. Prin recursul său intervenientul solicită, în esență, admiterea cererii sale de intervenție, considerând că în hotărârile pronunțate instanțele nu s-au examinat toate mijloacele de probă, conținând motive contradictorii. Recursurile declarate de reclamantă și intervenient sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare prin examinarea lor în ansamblu.

Procedând la examinarea susținerilor pe care recurenții le reiterează prin recursurile de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, în condițiile art. 304 C. proc. civ. În speță se constată că instanțele au făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 republicată, reținând că situația neprezentării în termen de 15 zile a situațiilor financiare, nu constituie un caz de nulitate absolută expres prevăzute de lege. Astfel că, cerința informării acționarilor privind situația financiară a societății, pusă la dispoziție de pârâtă acestora la 21 aprilie 2004, acorda un termen suficient pentru luarea la cunoștință, această împrejurare nefiind dovedit a cauza vreun prejudiciu acționarilor.

În ceea ce privește stabilirea situației financiare a societății, este de reținut că instanțele s-au întemeiat corect pe raportul de audit întocmit conform S.I.A., care a menționat unele recomandări la nivelul mijloacelor fixe, fără ca acestea să conducă la concluzia unor dezechilibre financiare de natură a prejudicia pe acționari. Nici criticile privind depășirea competenței A.G.A., privind constituirea de garanții, nu pot fi primite, întrucât angajarea de credite de către societate și constituirea de garanții revine potrivit art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990 republicată, în competența adunării generale ordinare, așa cum au reținut instanțele. În ceea ce privește votul acționarului F.I., corect instanțele au reținut că votul său a fost viciat (mandatul neautentificat), nefiind hotărâtor în adoptarea hotărârii A.G.A.

atacate. Soluțiile instanțelor sunt legale și în ceea ce privește poziția intervenientului, care în calitate de acționar, prin reprezentantul său, nu a făcut dovada votului său negativ prin consemnarea poziției sale în procesul verbal al adunării. În consecință, recursurile reclamantei și ale intervenientului se privesc ca nefondate și vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta B.I.L. Nicosia, cu sediul ales în București și de intervenientul A.W.G., împotriva deciziei nr. 15 din 13 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.