ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2934/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 4159/2004, reclamanta B.I.L. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SA Ploiești, solicitând anularea hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor din 29 aprilie 2004. Prin sentința nr. 1637 din 3 septembrie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că pârâta a respectat dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată, în ce privește depunerea raportului administratorilor și cenzorilor, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi la sediul societății, cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale.

Prin decizia nr. 805 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, respingând ca nefondate criticile formulate de apelantă și confirmând hotărârea pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurenta – reclamantă susține astfel că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că nu a fost analizat unul dintre motivele de nulitate invocate și anume încălcarea dispozițiilor imperative ale Reglementărilor contabile armonizate și la legislația specială a pieței de capital, sub motiv că doar Legea societăților comerciale nr. 31/1990 stă la baza desfășurării activității societăților comerciale. Arată, totodată, că motivarea deciziei pronunțate în apel este străină de natura pricinii, întrucât conține argumente fără legătură cu motivele de nulitate a hotărârii adunării generale și cu motivele de apel, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., iar maniera de aplicare a Legii societăților comerciale este, de asemenea, greșită, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens, susține că instanța a reținut o serie de aspecte nerelevante, străine de cererea de chemare în judecată și de cererea de apel, precum publicarea convocatorului cu 15 zile înaintea adunării, cu indicarea datei la care se ține adunarea și a ordinii de zi, ori, ea nu a contestat nici un moment aceste aspecte, ci a evidențiat încălcarea dreptului la informare prin prisma accesului tardiv la documentele de mare importanță și complexitate ce urma a fi supuse dezbaterii adunării (situațiile financiare anuale etc.) Ca atare, în cazul în care termenul de 15 zile nu este respectat, fiecare acționar are dreptul de a ataca hotărârea adunării generale, deoarece dispoziția respectivă are caracter de ordine publică, asigurând o deliberare documentată și chibzuită și în măsura în care formalitățile prevăzute în interesul luării deciziei sunt încălcate, vătămarea ce se cere a fi dovedită este vizibilă și prejudicierea evidentă.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 9.1 din Reglementările contabile din 29 ianuarie 2001 armonizate cu directiva a IV-a a C.E.E. și cu S.I.C., aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001, precum și ale art. 120 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, „cu minim 15 zile înaintea adunării generale a asociaților sau acționarilor, la care se discută și se aprobă situațiile financiare anuale, întreprinderea are obligația: a) să trimită o copie de pe situațiile financiare anuale ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administrație, împreună cu raportul administratorilor și raportul auditorilor asupra situațiilor financiare respective, denumite generic raport anual, tuturor asociaților sau acționarilor; sau, b) să notifice tuturor asociaților sau acționarilor că raportul anual este disponibil la întreprindere, gratuit, la cerere”.

Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002 „investitorii au dreptul de acces la informație certă, suficientă și făcută publică la momentul oportun ..”. Prin interpretarea sistematică a acestor texte legale, aplicabile speței, rezultă indubitabil obligația comunicării către acționari a documentelor prevăzute de art. 9.1 din reglementările mai sus menționate, cu minim 15 zile înainte de data adunării generale a acționarilor. Se constată astfel că, în cauză, în convocarea publicată în M. Of. din 8 aprilie 2004 s-a menționat că „începând cu data de 26 aprilie 2004 documentația ce urmează a fi dezbătută se poate consulta la sediul societății – C.A.

în fiecare zi lucrătoare între orele 8,00 – 14,00„ (dosar fond), dar având în vedere că adunarea generală a acționarilor a fost convocată pentru data de 29 aprilie 2004 (dosar fond), rezultă fără dubiu că documentele invocate au fost puse la dispoziția acționarilor cu numai 2 zile înainte de data ținerii adunării, cu încălcarea dispozițiilor imperative ce au fost mai sus arătate, precum și cele ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, se constată că motivele exprimate de reclamantă în recursul declarat sunt fondate, întrucât, într-adevăr, hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei a încălcat dispozițiile legale imperative, prevăzute atât de Legea nr. 31/1990 republicată, cât și în reglementările contabile armonizate și la legislația specială a pieței de capital, care au fost invocate de reclamantă ca temei al anulării hotărârii A.G.A.

și trebuie avute în vedere, ca fiind aplicabile. Ca atare, cum termenul de 15 zile a fost încălcat, și nu a fost asigurat dreptul reclamantei la informare, astfel cum este el prevăzut în reglementările legale menționate aplicabile speței, ce conțin formalități cu caracter de ordine publică în interesul luării unei decizii chibzuite și documentate, rezultă cu certitudine dreptul reclamantei de a ataca hotărârea adunării generală respective, iar hotărârea se impune a fi anulată pentru nerespectarea unor cerințe legale imperative. În consecință, față de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica decizia recurată, și se va admite apelul declarat de reclamantă în sensul că se va schimba în tot sentința tribunalului, va fi admisă acțiunea reclamantei și se va anula hotărârea adunării generale din cadrul SC C. SA Ploiești, de la data de 29 aprilie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 805 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1637 din 3 septembrie 2004 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă în tot și admite acțiunea reclamantei. Anulează hotărârea adunării generale din 29 aprilie 2004 din cadrul SC C. SA Ploiești. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.