ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 73 din 6

februarie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins acțiunea prin care reclamanta B.I.L. cu sediul în

București a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA BUZĂU să se

dispună anularea hotărârilor A.G.E.A. SC A.R. SA din 29 aprilie 2005.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că prin adoptarea hotărârilor nr. 4 - 9 și 13 - 14 nu a fost încălcat

dreptul la informare al reclamantei în calitatea sa de acționar la SC A.R. SA.

Că pârâta a depus situațiile financiare anuale, rapoartele administratorilor,

cenzorilor și auditorilor financiari, atât la sediul societății cât și al

sucursalelor cu mai mult de 15 zile înainte de ședința A.G.E.A. conform dispozițiilor

art. 184 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Nesemnarea procesului verbal

al adunării de către secretarul ales nu este un motiv de nulitate a hotărârilor

A.G.E.A.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 129 din 16

mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței instanței de fond.

B.I.L. a declarat recurs în

temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., și a solicitat modificarea deciziei

instanței de apel în sensul  admiterii apelului schimbării în tot a sentinței

primei instanțe și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare intimata SC

A.R. SA a solicitat respingerea recursului, întrucât hotărârile A.G.E.A. din 29

aprilie 2005 au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor legii nr. 31/1990.

A susținut recurenta în temeiul

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității,

dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

S-a invocat că deși la termenul

din 16 mai 2006, intimata a depus la dosar întâmpinare și actul constitutiv,

instanța nu le-a comunicat și astfel nu a fost în măsură să combată susținerile

acesteia, așa încât încălcarea art. 129 alin. (2) C. proc. civ., este

sancționată cu nulitatea hotărârii.

Procedând în acest mod instanța

de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 pct. 1 din

C.E.D.O. care presupune o procedură contradictorie cu respectarea dreptului de

apărare și a egalității armelor.

Critica nu este întemeiată.

Dreptul la un proces echitabil

conform art. 6 din C.A.D.O. înseamnă dreptul oricărei persoane de a fi judecată

în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, în mod public și

într-un termen rezonabil, cu privire la drepturile și obligațiile sale civile

sau privitor la orice acuzație i s-ar „aduce în materie penală”.

Rezultă că acesta presupune

publicitatea dezbaterilor, termen rezonabil de soluționare a litigiului,

principiul egalității armelor și al contradictorialității.

În speță, nu se poate reține

critica recurentei din acest punct de vedere cât timp aceasta a solicitat

judecarea cauzei în lipsă la instanța de apel și deși a fost legal citată

pentru termenul din 16 mai 2006 nu a înțeles să se prezinte și să-și susțină

cererea de apel, sau să combată susținerile făcute de intimată în întâmpinarea

depusă la dosar.

Nu se poate reține că

recurentei i s-a încălcat dreptul la apărare sau că nu s-au respectat

dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are

îndatorirea să respecte principiul contradictorialității și celelalte principii

ale procesului civil, cât timp nu s-a solicitat acordarea unui termen în

vederea pregătirii apărării și mai mult apelanta (în speță recurenta) a

solicitat judecarea cauzei în lipsa sa potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (2)

C. proc. civ.

A arătat recurenta în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța de apel a respins fără

temei legal susținerea privind încălcarea dreptului la informare a acționarilor

în sensul că documentele i-au fost puse la dispoziție la vechiul sediu din

Buzău și nu la sediul actual stabilit în București în luna februarie 2005. Că nu

reclamanta trebuia să solicite consultarea documentelor întrucât intimata avea

obligația aceasta conform dispozițiilor art. 184 alin. (1) din legea nr. 31/1990.

Nici această critică nu este

întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 184

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „situațiile financiare anuale, împreună cu

rapoartele administratorilor, cenzorilor și ale auditorilor financiari vor

rămâne depuse la sediul societății și la cel al sucursalelor, în cele 15 zile

care preced întrunirea adunării generale pentru a fi consultate de acționari”.

În speță, intimata a făcut

dovada că a depus documentele respective pentru a fi consultate la sediul său

din Buzău așa cum rezultă din probele dosarului.

Faptul că intimata a

convocat și a ținut A.G.E. din 29 aprilie 2005 în București și nu la sediul social

din Buzău, nu duce la nulitatea hotărârilor adoptate la această dată, cât timp

în actul constitutiv al societății comerciale SC A.R. SA s-a prevăzut la art. 13

pct. 8 că adunarea generală a acționarilor se poate întruni la sediul

societății sau orice alt loc din aceeași localitate sau din altă localitate din

țară astfel cum va fi indicat în convocator.

A.G.E. a avut loc, în

București așa cum rezultă din convocatorul aflat la dosar fond, deci cu

respectarea prevederilor actului constitutiv al societății.

Față de considerentele

reținute, va fi înlăturată afirmația recurentei că instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a administrat probele

necesare pentru aflarea adevărului.

S-a susținut în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., că decizia instanței de apel a fost dată cu

încălcarea legii, întrucât nu s-a făcut aplicarea normelor legale de ordine

publică privind determinarea prezenței acționarilor și cvorumului în adunarea

generală potrivit datelor din registrul acționarilor. Că intimata a afirmat în

cadrul adunării generale că nu are evidența acționarilor, întrucât fuziunea nu

a fost operată în registru, nu s-a putut stabili cvorumul real, numărul de

acțiuni cu care puteau vota acționarii prezenți și nici calitatea de acționari

a celor prezenți.

A afirmat recurenta că nu

s-a cunoscut care sunt acționarii înscriși în registru la data de referință,

iar în procesul verbal al adunării generale ce emană de la intimată s-au

consemnat date care nu corespund realității în ceea ce privește prezența

acționarilor și a numărului de acțiuni deținute de aceștia.

Criticile nu sunt întemeiate.

Deși recurenta a susținut că

la adunarea generală nu s-a putut determina prezența acționarilor și a

cvorumului potrivit datelor din registrul acționarilor, în calitatea sa de

reclamantă nu a dovedit cu acte că aceasta este realitatea.

Pe de altă parte, afirmația

recurentei că nu s-a putut stabili cvorumul real, numărul de acțiuni cu care

puteau vota acționarii prezenți,, acționarii înscriși în registru întrucât

fuziunea nu a fost operată în registru, va fi înlăturată deoarece este

contrazisă de probele dosarului.

Astfel, din certificatul de

înregistrare mențiuni nr. 3387 din 1 martie 2005 eliberat de Registrul

Comerțului Buzău și încheierea nr. 30829 din 3 martie 2005 a judecătorului

delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, rezultă

că la data adoptării hotărârilor din 29 aprilie 2005 era înregistrată majorarea

de capital, fuziunea și sediul societății era cel indicat în convocator.

Susținerea recurentei că în

Adunarea Generală din 29 aprilie 2005 s-a votat în baza unui număr de acțiuni

care nu corespunde realității este o simplă afirmație, ce nu a fost dovedită cu

acte care să emane de la societatea de registru independent, singura în măsură să

dea relații în acest sens.

În ultimul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că

decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, întrucât instanța nu

a aplicat sancțiunea nulității hotărârii A.G.A. pentru nesemnarea procesului

verbal al adunării de către secretarul ales.

Faptul că Legea nr. 31/1990

nu prevede în mod expres în art. 132 alin. (2) sancțiunea nulității în această

situație este o simplă chestiune de tehnică legislativă întrucât nu se putea menționa

după fiecare articol că încălcarea dispozițiilor respective atrag nulitatea absolută

a hotărârii adunării generale ordinare sau extraordinare.

Nici această critică nu este

întemeiată.

În mod corect instanța de apel

a reținut că procesul verbal al adunării generale extraordinare a acționarilor

din SC A.R. SA din 29 aprilie 2005 a fost semnat de C.M. acționar și secretar

al adunării.

Faptul că procesul verbal nu

a fost semnat și de cel de al doilea secretar ales nu este un motiv de nulitate

a hotărârii adoptate în A.G.E.A.

Dispozițiile art. 131 din Legea

nr. 31/1990 privind semnarea procesului verbal de către secretar, nu cuprind

norme imperative a căror încălcare să fie sancționată cu nulitatea absolută a

actului respectiv.

Pentru considerentele

reținute, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și

temeinică și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca

nefondat, recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.I.L., împotriva deciziei nr. 129 din 16 mai 2006 pronunțată de

Curtea de apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  12  ianuarie 2007.