ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 73 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea prin care reclamanta B.I.L. cu sediul în București a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA BUZĂU să se dispună anularea hotărârilor A.G.E.A. SC A.R. SA din 29 aprilie 2005. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin adoptarea hotărârilor nr. 4 - 9 și 13 - 14 nu a fost încălcat dreptul la informare al reclamantei în calitatea sa de acționar la SC A.R. SA. Că pârâta a depus situațiile financiare anuale, rapoartele administratorilor, cenzorilor și auditorilor financiari, atât la sediul societății cât și al sucursalelor cu mai mult de 15 zile înainte de ședința A.G.E.A.

conform dispozițiilor art. 184 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Nesemnarea procesului verbal al adunării de către secretarul ales nu este un motiv de nulitate a hotărârilor A.G.E.A. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 129 din 16 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond. B.I.L. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., și a solicitat modificarea deciziei instanței de apel în sensul admiterii apelului schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Prin întâmpinare intimata SC A.R. SA a solicitat respingerea recursului, întrucât hotărârile A.G.E.A.

din 29 aprilie 2005 au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor legii nr. 31/1990. A susținut recurenta în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. S-a invocat că deși la termenul din 16 mai 2006, intimata a depus la dosar întâmpinare și actul constitutiv, instanța nu le-a comunicat și astfel nu a fost în măsură să combată susținerile acesteia, așa încât încălcarea art. 129 alin. (2) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea hotărârii. Procedând în acest mod instanța de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. care presupune o procedură contradictorie cu respectarea dreptului de apărare și a egalității armelor.

Critica nu este întemeiată. Dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din C.A.D.O. înseamnă dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, în mod public și într-un termen rezonabil, cu privire la drepturile și obligațiile sale civile sau privitor la orice acuzație i s-ar „aduce în materie penală”. Rezultă că acesta presupune publicitatea dezbaterilor, termen rezonabil de soluționare a litigiului, principiul egalității armelor și al contradictorialității. În speță, nu se poate reține critica recurentei din acest punct de vedere cât timp aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă la instanța de apel și deși a fost legal citată pentru termenul din 16 mai 2006 nu a înțeles să se prezinte și să-și susțină cererea de apel, sau să combată susținerile făcute de intimată în întâmpinarea depusă la dosar.

Nu se poate reține că recurentei i s-a încălcat dreptul la apărare sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are îndatorirea să respecte principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil, cât timp nu s-a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării și mai mult apelanta (în speță recurenta) a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ. A arătat recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., că instanța de apel a respins fără temei legal susținerea privind încălcarea dreptului la informare a acționarilor în sensul că documentele i-au fost puse la dispoziție la vechiul sediu din Buzău și nu la sediul actual stabilit în București în luna februarie 2005. Că nu reclamanta trebuia să solicite consultarea documentelor întrucât intimata avea obligația aceasta conform dispozițiilor art. 184 alin. (1) din legea nr. 31/1990. Nici această critică nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 184 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „situațiile financiare anuale, împreună cu rapoartele administratorilor, cenzorilor și ale auditorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societății și la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale pentru a fi consultate de acționari”.

În speță, intimata a făcut dovada că a depus documentele respective pentru a fi consultate la sediul său din Buzău așa cum rezultă din probele dosarului. Faptul că intimata a convocat și a ținut A.G.E. din 29 aprilie 2005 în București și nu la sediul social din Buzău, nu duce la nulitatea hotărârilor adoptate la această dată, cât timp în actul constitutiv al societății comerciale SC A.R. SA s-a prevăzut la art. 13 pct. 8 că adunarea generală a acționarilor se poate întruni la sediul societății sau orice alt loc din aceeași localitate sau din altă localitate din țară astfel cum va fi indicat în convocator. A.G.E. a avut loc, în București așa cum rezultă din convocatorul aflat la dosar fond, deci cu respectarea prevederilor actului constitutiv al societății.

Față de considerentele reținute, va fi înlăturată afirmația recurentei că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a administrat probele necesare pentru aflarea adevărului. S-a susținut în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, întrucât nu s-a făcut aplicarea normelor legale de ordine publică privind determinarea prezenței acționarilor și cvorumului în adunarea generală potrivit datelor din registrul acționarilor. Că intimata a afirmat în cadrul adunării generale că nu are evidența acționarilor, întrucât fuziunea nu a fost operată în registru, nu s-a putut stabili cvorumul real, numărul de acțiuni cu care puteau vota acționarii prezenți și nici calitatea de acționari a celor prezenți.

A afirmat recurenta că nu s-a cunoscut care sunt acționarii înscriși în registru la data de referință, iar în procesul verbal al adunării generale ce emană de la intimată s-au consemnat date care nu corespund realității în ceea ce privește prezența acționarilor și a numărului de acțiuni deținute de aceștia. Criticile nu sunt întemeiate. Deși recurenta a susținut că la adunarea generală nu s-a putut determina prezența acționarilor și a cvorumului potrivit datelor din registrul acționarilor, în calitatea sa de reclamantă nu a dovedit cu acte că aceasta este realitatea. Pe de altă parte, afirmația recurentei că nu s-a putut stabili cvorumul real, numărul de acțiuni cu care puteau vota acționarii prezenți,, acționarii înscriși în registru întrucât fuziunea nu a fost operată în registru, va fi înlăturată deoarece este contrazisă de probele dosarului.

Astfel, din certificatul de înregistrare mențiuni nr. 3387 din 1 martie 2005 eliberat de Registrul Comerțului Buzău și încheierea nr. 30829 din 3 martie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, rezultă că la data adoptării hotărârilor din 29 aprilie 2005 era înregistrată majorarea de capital, fuziunea și sediul societății era cel indicat în convocator. Susținerea recurentei că în Adunarea Generală din 29 aprilie 2005 s-a votat în baza unui număr de acțiuni care nu corespunde realității este o simplă afirmație, ce nu a fost dovedită cu acte care să emane de la societatea de registru independent, singura în măsură să dea relații în acest sens.

În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, întrucât instanța nu a aplicat sancțiunea nulității hotărârii A.G.A. pentru nesemnarea procesului verbal al adunării de către secretarul ales. Faptul că Legea nr. 31/1990 nu prevede în mod expres în art. 132 alin. (2) sancțiunea nulității în această situație este o simplă chestiune de tehnică legislativă întrucât nu se putea menționa după fiecare articol că încălcarea dispozițiilor respective atrag nulitatea absolută a hotărârii adunării generale ordinare sau extraordinare. Nici această critică nu este întemeiată. În mod corect instanța de apel a reținut că procesul verbal al adunării generale extraordinare a acționarilor din SC A.R.

SA din 29 aprilie 2005 a fost semnat de C.M. acționar și secretar al adunării. Faptul că procesul verbal nu a fost semnat și de cel de al doilea secretar ales nu este un motiv de nulitate a hotărârii adoptate în A.G.E.A. Dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 privind semnarea procesului verbal de către secretar, nu cuprind norme imperative a căror încălcare să fie sancționată cu nulitatea absolută a actului respectiv. Pentru considerentele reținute, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L., împotriva deciziei nr. 129 din 16 mai 2006 pronunțată de Curtea de apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.