ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3484/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3484/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 10 martie 2014, sub nr. 16419/3/2012,

reclamantul P.S.A. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 11151 din

11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 16419/3/2012, în contradictoriu

cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.

În cuprinsul cererii

de recurs, reclamantul-recurent a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, în raport de art. 15 alin. (2) din

Constituția României.

În motivare a arătat

că prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2011, în special a art. 20 din Anexa 3, a fost

anulată hotărârea irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București

în baza căreia Casa Sectorială de Pensii a MAPN a emis decizia din 22

septembrie 2009 (cu un cuantum brut al pensiei de 9.556 lei) și a permis

încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituția României. A solicitat casei de

pensii să-i comunice cum interpretează acest articol, dar nu a primit niciun

răspuns.

A menționat că Înalta

Curte de Casație și Justiție a dispus, în Dosarul nr. 2627/109/2012/a1,

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestui

articol.

Intimata Casa

Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, deși a fost legal

citată și i s-a comunicat un exemplar al cererii de recurs, nu a formulat

întâmpinare sau un punct de vedere privitor la cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Prin încheierea de

ședință din data de 5 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a constatat că

excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și a respins cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 20 din

Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 în raport de art. 15 alin. (2) din Constituția

României, formulată de recurentul P.S.A., cu prilejul soluționării recursului

declarat împotriva Sentinței civile nr. 11151 din 11 decembrie 2013 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 16419/3/2012, în contradictoriu cu intimata Casa

Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.

Pentru a dispune

astfel, curtea de apel a constatat următoarele:

Potrivit art. 29 din

Legea nr. 47/1992 republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din

oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea,

excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în

cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate

ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o

încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței

asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția

a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și

susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de

sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele

părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii

de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi

atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore

de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Art. 15 alin. (2) din

Constituția României dispune: "Legea dispune numai pentru viitor, cu

excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

S-a reținut că

dispoziția a cărei neconstituționalitate s-a solicitat a fi constatată de către

recurentul-reclamant este cuprinsă într-o ordonanță, iar excepția a fost

ridicată în fața unei instanțe judecătorești.

Cercetând dacă

dispoziția respectivă are legătură cu soluționarea cauzei, curtea de apel a

reținut că, potrivit art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011,

"Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale

căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive și

irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor

prezentei metodologii".

Art. 20 din Anexa nr.

3 la O.U.G. nr. 1/2011 instituie obligativitatea revizuirii, în conformitate cu

metodologia stabilită prin această anexă, a pensiilor prevăzute la art. 1 lit.

a) și b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre

judecătorească.

Așadar, se referă la

situațiile în care, după transformarea pensiei militare de stat în pensie în

sistemul public, conform Legii nr. 119/2010, a fost pronunțată o hotărâre

judecătorească prin care cuantumul noii pensii a fost determinat.

Curtea de apel a

constat că pensia recurentului a fost stabilită, în baza Legii nr. 119/2010, de

către casa sectorială de pensii, prin calcule proprii, iar nu în baza unei

hotărâri judecătorești, precum și că aceasta face parte din categoria pensiilor

militare de stat enumerate la art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010, supuse

procesului de transformare în pensie în sistemul public.

Astfel, pensia

recurentului a fost stabilită, inițial, în baza Legii nr. 164/2001, prin Decizia

nr. 095274 din 22 august 2001, iar prin Sentința civilă nr. 4756 din 2 iunie

2009 a Tribunalului București, irevocabilă prin Decizia nr. 5822R din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel București, acestuia i s-a recunoscut dreptul la

recalcularea pensiei, începând cu 1 decembrie 2006, prin includerea în baza de

calcul a salariului de bază al funcției îndeplinite, ca echivalent al soldei de

funcție.

Aceste hotărâri

judecătorești stabilesc elementele pe baza cărora cuantumului pensiei

recurentului trebuie calculat în conformitate cu Legea nr. 164/2001, așadar,

acestea vizează pensia militară de stat ce se cuvenea recurentului, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010. Odată cu adoptarea Legii nr.

119/2010, pensia recurentului, calculată și prin prisma hotărârilor

judecătorești anterior amintite, a devenit pensie în sistemul public

reglementat de Legea nr. 19/2000, încadrându-se în art. 1 lit. a) din Legea nr.

119/2010. În acest sens, a fost emisă Decizia nr. 50732 din 31 decembrie 2010.

Ulterior, în temeiul

O.U.G. nr. 1/2011, a fost emisă Decizia nr. 50723 din 7 decembrie 2011, ce face

obiectul prezentei cauze. Prin aceste decizii, cuantumul pensiei a fost

stabilit în baza Legii nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011, iar nu a hotărârilor

judecătorești menționate.

Din acest motiv,

recurentul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 20 din Anexa 3 la

O.U.G. nr. 1/2011, pentru a avea interes să invoce o eventuală neconcordanță a

acestui text cu art. 15 alin. (2) din Constituția României, în sensul că, prin

revizuirea obligatorie conform O.U.G. nr. 1/2011 a unei pensii stabilite prin

hotărâre judecătorească, se aduce atingere principiului neretroactivității

legii.

A apreciat curtea de

apel că invocarea art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu este pertinentă,

iar cerința impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, și

anume ca dispoziția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, nu este

îndeplinită.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea recurentului privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 20 din Anexa 3 la

O.U.G. nr. 1/2011 prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din

Constituția României.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 47/1992, republicată, recurentul P.S.A., solicitând admiterea cererii

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 întrucât, pe de o parte,

a fost încălcat principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate

prevăzut de art. 15 alin (2) din Constituția României iar, pe de altă parte, i

s-a permis Casei Sectoriale de Pensii a MApN să încalce prerogativele puterii

judecătorești prin modificarea cuantumului pensiei stabilite prin hotărârea

definitivă și irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București,

secția VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În dezvoltarea

criticilor de recurs, recurentul a arătat că instanțele de fond și recurs, nu

își recunosc propriile hotărâri definitive și irevocabile date anterior,

invocate în soluționarea cauzei, care sunt necesare atât pentru rezolvarea

excepției de neconstituționalitate, cât și în justificarea interesului său de a

recupera diferențele dintre pensia militară cuvenită stabilită în urma unei

hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu Casa Sectorială de

Pensii a MApN și cea încasată în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013.

În opinia

recurentului există o strânsă legătură între soluționarea cauzei și excepția

care vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011, dispoziții care fac obiectul cererii de recurs formulate împotriva

Sentinței nr. 11151 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului București, secția

VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; dispozițiile art. 20 din Anexa 3

la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră

principiul neretroactivității legii, în sensul că legea dispune numai pentru

viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Astfel, o lege se

aplică numai situațiilor născute după adoptarea ei, exercitându-și acțiunea

asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu și

situațiilor anterioare, trecute, cu toate efectele care s-au produs și se

produc în timp, datorită situației create la acel moment. Or, aplicarea în timp

a unei legi este guvernată de principiul neretroactivității legii noi.

Pensia militară a

fost stabilită prin decizia de pensie din 22 septembrie 2009 conform Legii nr.

164/2001; în baza acesteia s-au creat efecte juridice definitive, iar statul

are obligația de a executa în timp plata pensiei. Pensia militară care se află

în plată constituie un drept câștigat care nu poate fi modificat prin

micșorarea cuantumului, chiar dacă prin art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr.

1/2011 se permite recalcularea, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.

A susținut recurentul

că, în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013, prin articolul 20 din

Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 a avut loc o modificare a regimului juridic al

pensiei militare stabilite în baza unei legi anterioare (Legea nr. 164/2001),

permițându-i-se astfel Casei Sectorială de Pensii a MApN, care a fost parte la

judecată, să încalce prerogativele puterii judecătorești, prin micșorarea

cuantumului pensiei militare stabilite prin hotărâre definitivă și irevocabilă

din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția VII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Acesta a arătat că

potrivit considerentelor cuprinse în Decizia nr. 120/2007 a Curții

Constituționale: "operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil

trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se

efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanței și are efecte numai

pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii

deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al

pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va

acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se

aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".

În opinia recurentului,

având în vedere faptul că pensia militară a fost stabilită în baza Legii nr.

164/2001, în vigoare la data respectivă, recalcularea acesteia în baza

dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 și punerea în plată a

unui cuantum mai mic, cu ignorarea unei sentințe judecătorești definitive și

irevocabile (pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013), duce la

încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2)

din Constituția României.

La data de 06

octombrie 2014, recurentul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că

a luat cunoștință de deciziile prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat

asupra constituționalității art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. 1/2011 privind

obligativitatea revizuirii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. (a) și (b) din

Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre

judecătoreasca definitivă și irevocabilă, după transformarea pensiei militare

de stat în pensie în sistemul public.

Înalta Curte reține

că prin această cerere precizatoare, depusă cu depășirea termenului procedural

legal, recurentul nu a formulat critici noi, ci și-a expus punctul de vedere cu

privire la împrejurarea că Decizia nr. 120/2007 a Curții Constituționale nu a

fost implementată în Legea nr. 119/2010, aplicată în intervalul 1 ianuarie 2012

- 30 septembrie 2013.

De asemenea, a

învederat instanței care au fost consecințele financiare pe care le-a suportat

ca urmare a măsurilor de diminuare a cuantumului pensiei.

Recurentul nu a

menționat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază cererea de recurs.

Intimata, legal

citată, nu a depus întâmpinare și nu a învederat instanței excepțiile și

apărările sale.

Examinând încheierea

recurată prin prisma criticilor formulate și dispozițiile legale incidente în

speță, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și, în consecință,

urmează să îl respingă pentru considerentele ce succed:

Cu titlu prealabil,

Înalta Curte reține că, deși formal recurentul nu a menționat motivul de

nelegalitate pe care își întemeiază cererea de recurs, din criticile formulate

rezultă că se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29

din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare sunt

aplicabile prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmând a fi

examinat din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Art. 29 din Legea nr.

47/1992, republicată, instituie mai multe condiții de admisibilitate care

trebuie întrunite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, dispoziția

legală contestată sub aspectul constituționalității trebuie să se regăsească în

cuprinsul unei legi sau ordonanțe, să fie în vigoare, să aibă legătură cu

soluționarea cauzei și să nu fi fost declarată deja neconstituțională printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea de Apel

București a apreciat că, în speță, nu este îndeplinită condiția ca dispozițiile

legale invocate să aibă legătură cu soluționarea cauzei și aceasta deoarece

recurentului-reclamant nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Anexa nr.

3 la O.U.G. nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, care se referă la

obligativitatea revizuirii, în conformitate cu metodologia stabilită prin

această anexă, a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr.

119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

Înalta Curte reține

că în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale

menționate, recurentul a arătat că, prin recalcularea menționată în art. 20 din

Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, se aduce atingere principiului

neretroactivității legii civile și drepturilor câștigate de care a fost lipsit

în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013, ca efect al aplicării Legii

nr. 119/2010).

Dar, așa cum a

reținut și instanța în fața căreia a fost invocată excepția de

neconstituționalitate, art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, nu se

aplică tuturor pensiilor ci numai celor al căror cuantum a fost determinat, cu

prilejul aplicării Legii nr. 119/2010, prin hotărâre judecătorească.

Recurentul nu se află

în această situație, deoarece transformarea pensiei militare de stat de care a

beneficiat în conformitate cu Legea nr. 164/2001 s-a făcut, ca efect al

aplicării Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr. 50732 din 31 decembrie 2010

care, ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, a fost modificată prin Decizia

nr. 50723 din 7 decembrie 2011.

Aceste decizii (care

se găsesc în dosarul Tribunalului București) au fost emise de Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, nefiind stabilite prin hotărâre

judecătorească.

Recurentul a făcut

referire la Sentința civilă nr. 4756 din 2 iunie 2009 a Tribunalului București,

devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5822R din 21 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, prin i s-a recunoscut dreptul la recalcularea pensiei stabilite

în baza Legii nr. 164/2001, începând cu 1 decembrie 2006 (prin includerea în

baza de calcul a salariului de bază al funcției îndeplinite, ca echivalent al

soldei de funcție).

Se constată că

recurentul se raportează la cuantumul pensiei pe care l-a avut înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, deoarece acel cuantum a fost

determinat prin raportare la hotărârile judecătorești evocate, însă textul

legal vizat de criticile de neconstituționalitate nu se referă la acel cuantum

ci la pensia stabilită după transformarea pensiei militare de stat în pensie în

sistemul public, conform Legii nr. 119/2010.

Prin urmare, în mod

corect Curtea de Apel București a constatat că nu este îndeplinită una din

condițiile prevăzute cumulativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

respectiv aceea ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei

(în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia), astfel că

excepția este inadmisibilă.

Față de obiectul

cererii de recurs, celelalte susțineri ale recurentului, care vizează fondul

raportului juridic dedus judecății și efectele Deciziei nr. 120/2007 a Curții

Constituționale, exced limitelor învestirii, astfel că nu se impune analiza

acestora.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul declarat de recurentul P.S.A. va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul P.S.A. împotriva încheierii din data de 5 mai

2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 decembrie 2014.

Procesat de GGC - CL