ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3484/2014

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2014, sub nr. 16419/3/2012, reclamantul P.S.A. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 11151 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 16419/3/2012, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale. În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul-recurent a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, în raport de art. 15 alin. (2) din Constituția României. În motivare a arătat că prin adoptarea O.U.G.

nr. 1/2011, în special a art. 20 din Anexa 3, a fost anulată hotărârea irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București în baza căreia Casa Sectorială de Pensii a MAPN a emis decizia din 22 septembrie 2009 (cu un cuantum brut al pensiei de 9.556 lei) și a permis încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituția României. A solicitat casei de pensii să-i comunice cum interpretează acest articol, dar nu a primit niciun răspuns. A menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în Dosarul nr. 2627/109/2012/a1, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestui articol. Intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, deși a fost legal citată și i s-a comunicat un exemplar al cererii de recurs, nu a formulat întâmpinare sau un punct de vedere privitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin încheierea de ședință din data de 5 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 în raport de art. 15 alin. (2) din Constituția României, formulată de recurentul P.S.A., cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 11151 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 16419/3/2012, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a constatat următoarele: Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile". Art. 15 alin. (2) din Constituția României dispune: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". S-a reținut că dispoziția a cărei neconstituționalitate s-a solicitat a fi constatată de către recurentul-reclamant este cuprinsă într-o ordonanță, iar excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești.

Cercetând dacă dispoziția respectivă are legătură cu soluționarea cauzei, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, "Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii". Art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 instituie obligativitatea revizuirii, în conformitate cu metodologia stabilită prin această anexă, a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească. Așadar, se referă la situațiile în care, după transformarea pensiei militare de stat în pensie în sistemul public, conform Legii nr. 119/2010, a fost pronunțată o hotărâre judecătorească prin care cuantumul noii pensii a fost determinat.

Curtea de apel a constat că pensia recurentului a fost stabilită, în baza Legii nr. 119/2010, de către casa sectorială de pensii, prin calcule proprii, iar nu în baza unei hotărâri judecătorești, precum și că aceasta face parte din categoria pensiilor militare de stat enumerate la art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010, supuse procesului de transformare în pensie în sistemul public. Astfel, pensia recurentului a fost stabilită, inițial, în baza Legii nr. 164/2001, prin Decizia nr. 095274 din 22 august 2001, iar prin Sentința civilă nr. 4756 din 2 iunie 2009 a Tribunalului București, irevocabilă prin Decizia nr. 5822R din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, acestuia i s-a recunoscut dreptul la recalcularea pensiei, începând cu 1 decembrie 2006, prin includerea în baza de calcul a salariului de bază al funcției îndeplinite, ca echivalent al soldei de funcție.

Aceste hotărâri judecătorești stabilesc elementele pe baza cărora cuantumului pensiei recurentului trebuie calculat în conformitate cu Legea nr. 164/2001, așadar, acestea vizează pensia militară de stat ce se cuvenea recurentului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010. Odată cu adoptarea Legii nr. 119/2010, pensia recurentului, calculată și prin prisma hotărârilor judecătorești anterior amintite, a devenit pensie în sistemul public reglementat de Legea nr. 19/2000, încadrându-se în art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010. În acest sens, a fost emisă Decizia nr. 50732 din 31 decembrie 2010. Ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, a fost emisă Decizia nr. 50723 din 7 decembrie 2011, ce face obiectul prezentei cauze.

Prin aceste decizii, cuantumul pensiei a fost stabilit în baza Legii nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011, iar nu a hotărârilor judecătorești menționate. Din acest motiv, recurentul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, pentru a avea interes să invoce o eventuală neconcordanță a acestui text cu art. 15 alin. (2) din Constituția României, în sensul că, prin revizuirea obligatorie conform O.U.G. nr. 1/2011 a unei pensii stabilite prin hotărâre judecătorească, se aduce atingere principiului neretroactivității legii. A apreciat curtea de apel că invocarea art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu este pertinentă, iar cerința impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, și anume ca dispoziția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, nu este îndeplinită.

Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea recurentului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, recurentul P.S.A., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011 întrucât, pe de o parte, a fost încălcat principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate prevăzut de art. 15 alin (2) din Constituția României iar, pe de altă parte, i s-a permis Casei Sectoriale de Pensii a MApN să încalce prerogativele puterii judecătorești prin modificarea cuantumului pensiei stabilite prin hotărârea definitivă și irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În dezvoltarea criticilor de recurs, recurentul a arătat că instanțele de fond și recurs, nu își recunosc propriile hotărâri definitive și irevocabile date anterior, invocate în soluționarea cauzei, care sunt necesare atât pentru rezolvarea excepției de neconstituționalitate, cât și în justificarea interesului său de a recupera diferențele dintre pensia militară cuvenită stabilită în urma unei hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a MApN și cea încasată în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013. În opinia recurentului există o strânsă legătură între soluționarea cauzei și excepția care vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011, dispoziții care fac obiectul cererii de recurs formulate împotriva Sentinței nr. 11151 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului București, secția VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; dispozițiile art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, în sensul că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Astfel, o lege se aplică numai situațiilor născute după adoptarea ei, exercitându-și acțiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare, trecute, cu toate efectele care s-au produs și se produc în timp, datorită situației create la acel moment.

Or, aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul neretroactivității legii noi. Pensia militară a fost stabilită prin decizia de pensie din 22 septembrie 2009 conform Legii nr. 164/2001; în baza acesteia s-au creat efecte juridice definitive, iar statul are obligația de a executa în timp plata pensiei. Pensia militară care se află în plată constituie un drept câștigat care nu poate fi modificat prin micșorarea cuantumului, chiar dacă prin art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 se permite recalcularea, întrucât legea s-ar aplica retroactiv. A susținut recurentul că, în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013, prin articolul 20 din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011 a avut loc o modificare a regimului juridic al pensiei militare stabilite în baza unei legi anterioare (Legea nr. 164/2001), permițându-i-se astfel Casei Sectorială de Pensii a MApN, care a fost parte la judecată, să încalce prerogativele puterii judecătorești, prin micșorarea cuantumului pensiei militare stabilite prin hotărâre definitivă și irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Acesta a arătat că potrivit considerentelor cuprinse în Decizia nr. 120/2007 a Curții Constituționale: "operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei.

În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior". În opinia recurentului, având în vedere faptul că pensia militară a fost stabilită în baza Legii nr. 164/2001, în vigoare la data respectivă, recalcularea acesteia în baza dispozițiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 și punerea în plată a unui cuantum mai mic, cu ignorarea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile (pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013), duce la încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României.

La data de 06 octombrie 2014, recurentul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că a luat cunoștință de deciziile prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. 1/2011 privind obligativitatea revizuirii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. (a) și (b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă, după transformarea pensiei militare de stat în pensie în sistemul public.

Înalta Curte reține că prin această cerere precizatoare, depusă cu depășirea termenului procedural legal, recurentul nu a formulat critici noi, ci și-a expus punctul de vedere cu privire la împrejurarea că Decizia nr. 120/2007 a Curții Constituționale nu a fost implementată în Legea nr. 119/2010, aplicată în intervalul 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013. De asemenea, a învederat instanței care au fost consecințele financiare pe care le-a suportat ca urmare a măsurilor de diminuare a cuantumului pensiei. Recurentul nu a menționat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază cererea de recurs. Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a învederat instanței excepțiile și apărările sale.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și dispozițiile legale incidente în speță, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și, în consecință, urmează să îl respingă pentru considerentele ce succed: Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, deși formal recurentul nu a menționat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază cererea de recurs, din criticile formulate rezultă că se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. Prin urmare sunt aplicabile prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmând a fi examinat din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, instituie mai multe condiții de admisibilitate care trebuie întrunite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, dispoziția legală contestată sub aspectul constituționalității trebuie să se regăsească în cuprinsul unei legi sau ordonanțe, să fie în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost declarată deja neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Curtea de Apel București a apreciat că, în speță, nu este îndeplinită condiția ca dispozițiile legale invocate să aibă legătură cu soluționarea cauzei și aceasta deoarece recurentului-reclamant nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, care se referă la obligativitatea revizuirii, în conformitate cu metodologia stabilită prin această anexă, a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

Înalta Curte reține că în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, recurentul a arătat că, prin recalcularea menționată în art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, se aduce atingere principiului neretroactivității legii civile și drepturilor câștigate de care a fost lipsit în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013, ca efect al aplicării Legii nr. 119/2010). Dar, așa cum a reținut și instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, nu se aplică tuturor pensiilor ci numai celor al căror cuantum a fost determinat, cu prilejul aplicării Legii nr. 119/2010, prin hotărâre judecătorească.

Recurentul nu se află în această situație, deoarece transformarea pensiei militare de stat de care a beneficiat în conformitate cu Legea nr. 164/2001 s-a făcut, ca efect al aplicării Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr. 50732 din 31 decembrie 2010 care, ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, a fost modificată prin Decizia nr. 50723 din 7 decembrie 2011. Aceste decizii (care se găsesc în dosarul Tribunalului București) au fost emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, nefiind stabilite prin hotărâre judecătorească. Recurentul a făcut referire la Sentința civilă nr. 4756 din 2 iunie 2009 a Tribunalului București, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5822R din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, prin i s-a recunoscut dreptul la recalcularea pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001, începând cu 1 decembrie 2006 (prin includerea în baza de calcul a salariului de bază al funcției îndeplinite, ca echivalent al soldei de funcție).

Se constată că recurentul se raportează la cuantumul pensiei pe care l-a avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, deoarece acel cuantum a fost determinat prin raportare la hotărârile judecătorești evocate, însă textul legal vizat de criticile de neconstituționalitate nu se referă la acel cuantum ci la pensia stabilită după transformarea pensiei militare de stat în pensie în sistemul public, conform Legii nr. 119/2010. Prin urmare, în mod corect Curtea de Apel București a constatat că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute cumulativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv aceea ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei (în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia), astfel că excepția este inadmisibilă.

Față de obiectul cererii de recurs, celelalte susțineri ale recurentului, care vizează fondul raportului juridic dedus judecății și efectele Deciziei nr. 120/2007 a Curții Constituționale, exced limitelor învestirii, astfel că nu se impune analiza acestora. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul P.S.A. va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul P.S.A. împotriva încheierii din data de 5 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2014. Procesat de GGC - CL