ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele. Prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 28 noiembrie 2013, în Dosarul nr. 6038110912011, având ca obiect recursul declarat de intimații M.A.N. și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, împotriva sentinței civile nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, formulată de intimatul-contestator D.F.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că intimatul-contestator a solicitat, în faza procesuală a recursului, efectuarea controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate, care are caracter de ordine publică, ceea ce implică imposibilitatea acoperirii sale ori a renunțării la ea. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale ” . În conformitate cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile”. În speță, excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul D.F., are ca obiect dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011; s-a susținut că aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 75-76, respectiv ale art. 1 alin. (4) și art. 124 din Constituție. A reținut, de asemenea, curtea de apel că, prin prisma examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

În cauza de față excepția a fost invocată de intimatul-contestator D.F., în recursul declarat de intimații Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, împotriva sentinței civile nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6038/109/2011; cererea privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și cele ale art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au fost declarate neconstituționale, iar instanța de contencios constituțional a respins, fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate ale O.U.G.

nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională prin deciziile nr. 919 din 06 iulie 2011, nr. 406 din 03 mai 2012, nr. 407 din 03 mai 2012, nr. 661 din 19 iunie 2012, nr. 747 din 20 septembrie 2012, nr. 772 din 25 septembrie 2012 și nr. 190 din 02 aprilie 2013. Însă în ceea ce privește existența unei legături indisolubile între necesitatea controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în faza procesuală a recursului, Curtea de Apel Pitești a reținut că prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, și ale art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6038/109/2011, iar judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe aceste reglementări. Pentru considerentele expuse, curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, formulată de intimatul-contestator D.F. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, contestatorul D.F., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de recurs, în vederea sesizării Curții Constituționale.

In motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, în calitate de intimat-contestator, a ridicat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 4 din Legea nr. 165/2011 (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și a disp. art. 20 din Anexa 3 a Legii nr. 165/2011, dispozițiile legale care sunt în vigoare și care, în opinia sa, au legătură cu soluționarea cauzei; dispozițiile contestate sub aspectul constituționalității, care fac obiectul excepției, nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

A susținut recurentul că, analizând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și 146 lit. d) din Constituție, în mod greșit Curtea de Apel Pitești a constatat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, cu motivarea că prima condiție pentru a sesiza Curtea Constituțională este aceea a interesului procesual, ceea ce presupune ca partea să probeze influența hotărâtoare asupra judecării procesului a textelor sau dispozițiilor dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, contestate sub aspectul constituționalității acestora. Curtea de apel a reținut că nu se impune sesizarea Curții Constituționale întrucât la pronunțarea sentinței nr. 511 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș nu a reținut în considerente incidența celor două dispoziții legale ci, a motivat, în drept, hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

în opinia recurentului-contestator, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale este nelegală deoarece dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a invocat-o au legătură directă cu soluționarea cauzei dedusă judecății. Este adevărat că prin hotărârea atacată, prima instanță a reținut că revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condițiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanțele de judecată, iar disp. art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010, nu puteau fi aplicate în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată în condițiile în care atât disp. art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cât și disp.

art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, au reținut cu valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaștere a principiilor drepturilor câștigate, respectiv, a principiului neretroactivității legii civile, însă nelegalitatea încheierii este determinată de faptul că prin hotărârea judecătorească prin care a fost anulată decizia de recalculare, instanța a reținut în mod irevocabil faptul că "se menține pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010". A concluzionat recurentul-contestator că, în raport de această situație, disp. art. 20 din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011 încalcă principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care prevăd că prin revizuire pot fi modificate, sub aspectul cuantumului, și pensiile stabilite prin hotărâri judecătorești. Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare. Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării încheierii și trimiterii cauzei Curții de Apel Pitești, în vederea sesizării Curții Constituționale, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 6038/109/2011, disjunsă din Dosarul nr. 1124/109/2011, astfel cum a fost precizată și completată, contestatorul D.F.

a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei nr. 93142 din 28 decembrie 2010, de recalculare a pensiei, anularea deciziilor nr. 93142 din 07 decembrie 2011, nr. 93142 din 03 februarie 2012 și nr. 93142 din 22 februarie 2012, de revizuire a drepturilor de pensie de serviciu, și menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001. In motivarea cererii, contestatorul a arătat că a avut calitatea de militar, fiind beneficiarul unei pensii de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut. Prin deciziile pe care le contestă s-a dispus în mod netemeinic și nelegal atât recalcularea pensiei, cât și revizuirea acestor drepturi, fapt ce a dus la o diminuare nejustificată a cuantumului drepturilor de pensie.

De asemenea, a mai susținut că prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul dreptului câștigat, întrucât pe parcursul anilor în care a fost militar activ, a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat activitatea. Pe de altă parte, deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise în temeiul H.G. nr. 735/2010, a cărei suspendare a fost dispusă prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1371/33/2010, până la pronunțarea instanței de fond. Prin urmare, deciziile de recalculare au fost emise în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic, ceea ce atrage nulitatea lor. S-a mai susținut de către contestator că prin deciziile de revizuire pe care le contestă s-au încălcat principii fundamentale prevăzute în Constituție, precum și dreptul de proprietate asupra pensiei.

Prin sentința civilă nr. 511 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis contestația, completată și precizată, formulată de contestatorul D.F., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale. A anulat decizia de recalculare nr. 93142 din 28 decembrie 2010 emisă de Direcția Financiar Contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naționale. A anulat deciziile de revizuire nr. 93142 din 07 decembrie 2011, 93142 din 03 februarie 2012 și nr. 93142 din 22 februarie 2012 emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și a menținut în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată la data de 01 ianuarie 2011. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, că prin decizia nr. 0119250/2008, emisă în baza Legii nr. 164/2001, contestatorul a fost înscris la pensie de serviciu.

În temeiul Legii nr. l 19/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și H.G. nr. 735/2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, s-a procedat la recalcularea pensiei contestatorului prin decizia nr. 93142 din 28 decembrie 2010, rezultând un cuantum diminuat al pensiei față de cel aflat în plată și stabilit prin decizia inițială. Potrivit procedurii instituite de art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, reclamantul a contestat decizia de recalculare a pensiei la Comisia de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, însă aceasta nu s-a pronunțat asupra contestației.

Prin sentința civilă nr. 338 pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 28 septembrie 2010 în Dosarul nr. 1371/33/2010 a fost suspendată executarea H.G. nr. 735/2010 până la soluționarea fondului cauzei. Această măsură a suspendării a fost confirmată ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 38 din 07 ianuarie 2011. Art. 14 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. Deși efectul juridic imediat al sentinței civile nr. 338 din 28 septembrie 2010 a fost acela de încetare a executării H.G. nr. 735/2010, adică a recalculării pensiilor celor proveniți din structurile de apărare, ordine publică si siguranța națională, pe perioada suspendării executării H.G.

nr. 735/2010, intimații au continuat să recalculeze pensiile, contestatorului fiindu-i emisă decizia contestată în cauza de față. În aceste condiții, decizia de recalculare nr. 93142 din 28 decembrie 2010, emisă contestatorului în perioada în care subzista suspendarea efectelor H.G. nr. 735/2010, este nelegală. În ceea ce privește deciziile de revizuire a drepturilor de pensie, tribunalul a reținut că la 07 decembrie 2011, la 03 februarie 2012 și la 22 februarie 2012, Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale i-a emis contestatorului noi decizii, toate având numărul 93142, prin care i-a revizuit drepturile de pensie în temeiul O.U.G. nr. 1/2011. Urmând procedura instituită prin art. 149 alin. (1) din Legea 263/2010, contestatorul a contestat aceste decizii de revizuire a drepturilor de pensie la Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., însă contestațiile nu au fost soluționate până la data pronunțării sentinței.

A mai reținut tribunalul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, potrivit art. 1 al acestui act normativ, pensia de serviciu a contestatorului a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000; au fost emise deciziile de revizuire a drepturilor de pensie, revizuire care a operat din oficiu. Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 1/2011, „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari ” . Aceasta înseamnă că se revizuiesc din oficiu doar pensiile indicate în Legea nr. 119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege. Același act normativ (O.U.G.

nr. 1/2011) prevede în art. 3 că procedura revizuirii va fi cea prevăzută în anexa nr. 3; art. 1 al anexei 3 (Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica și siguranță națională) prevede că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și recalculate potrivit prevederilor aceleași legi se revizuiesc conform prezentei metodologii”. Interpretând prin coroborare textele sus menționate, tribunalul a apreciat că numai pensiile recalculate pot fi revizuite potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011. în cazul contestatorului de față s-a dispus anularea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie, așa încât acestea nu mai există.

Astfel, din moment ce nu a existat vreo cerere din partea contestatorului în sensul revizuirii drepturilor de pensie, intimatele nu mai puteau efectua revizuirea din oficiu, pentru contestator neexistând mai întâi etapa recalculării. Începând cu data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care reglementează cadrul general privind sistemul unitar de pensii publice, așa încât tribunalul a apreciat că orice operațiune de revizuire a drepturilor de pensie reglementată după acest moment trebuie să se circumscrie cadrului general și să respecte procedura și principiile impuse de Legea nr. 263/2010.

Unul dintre principiile instituite atât de Legea nr. 263/2010, cât și de legislația anterioară care a guvernat sistemul de pensii publice, este cel cuprins în dispozițiile art. 169 alin. (5) (din Legea 263/2010), potrivit căruia se menține în plată cuantumul pensiei aflat în plată în situația în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată.

De asemenea, tribunalul a examinat cererea contestatorului prin raportare la art. l din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că prestațiile sociale intră sub incidența acestor dispoziții, și a concluzionat că acestuia, prin diminuarea drastică a venitului de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor profesionale ca urmare a bătrâneții, i-a fost impusă o sarcină excesivă prin durata măsurii și prin efectul pe care îl produce, astfel că, în cauză, s-a făcut dovada ruperii justului echilibru între interesele generale și interesele particulare afectate prin măsurile de diminuare a pensiei contestatorului, ingerința statului nefiind proporțională în raport de interesele particulare afectate.

În consecință, tribunalul a dispus anularea deciziilor de revizuire nr. 93142 din 07 decembrie 2011, nr. 93142 din 03 februarie 2012 și nr. 93142 din 22 februarie 2012 emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu consecința menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată la data de 01 ianuarie 2011. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, respingerea contestației. În motivarea cererii de recurs, recurenții-intimați au susținut, în esență, aplicabilitatea în speță a dispozițiilor O.U.G.

nr. 1/2011. Dispozițiile contestate în speță sub aspectul constituționalității, au următorul conținut: „Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării.” (art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011), respectiv „Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii.” (art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011). Art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privesc pensiile militare de stat, respective pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statul special din sistemul administrației penitenciarelor.

Înalta Curte reține că în considerentele încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011, respectiv a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, prin raportare la prevederile art. 15 -16, alin. (4) și 124 din Constituție, Curtea de Apel Pitești a arătat că nu este întrunită una din condițiile prevăzute cumulative de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul că nu există o legătură indisolubilă între necesitatea controlului de constituționalitate, a controlului posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în faza procesuală a recursului, și aceasta deoarece prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, și ale art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6038/109/2011, iar judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe aceste reglementări. Din perspectiva îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate, Înalta Curte constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede ca dispozițiile pretins neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, legea prevede condiția ca dispozițiile legale contestate să aibă legătură cu soluționarea cauzei dar nu într-un sens atât de restrictiv încât să se restrângă sfera de aplicare numai la prevederile legale pe care instanța inferioară și-a întemeiat soluția, atunci când excepția de neconstituționalitate este invocată în căile de atac, cu atât mai mult cu cât, în speță, se constată că prin motivele de recurs, recurenții-intimați susțin tocmai aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011. Împrejurarea că prima instanță, admițând contestația formulată de contestatorul D.F., a apreciat că în cazul dedus judecății nu sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 1/2011, nu este de natură să conducă la concluzia că, în recursul declarat de intimați, contestatorul nu ar justifica un interes legitim și actual în invocarea excepției de neconstituționalitate.

În acest sens, Înalta Curte constată că aspectele de legalitate ce urmează a fi dezlegate în recurs privesc tocmai posibilitatea recalculării/revizuirii pensiilor, inclusiv a celor al căror cuantum a fost stabilit pe cale judecătorească. Or, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la criticile de recurs formulate de recurenții-intimați, dispozițiile legale invocate de intimatul-contestator ca fiind contrare, în esență, principiului neretroactivității legii civile și principiului separației puterilor în stat, au legătură cu soluționarea recursului. În consecință, pentru considerentele expuse, și reținând că celelalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost constate îndeplinite de curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza Curții de Apel Pitești, în vederea sesizării Curții Constituționale, conform dispozițiilor art. 29 alin. (4) din actul normativ sus-menționat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul D.F. împotriva încheierii de ședință din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Casează încheierea recurată și trimite cauza Curții de Apel Pitești, în vederea sesizării Curții Constituționale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.