ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față constată

următoarele.

Prin încheierea de ședință pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 28 noiembrie 2013, în Dosarul

nr. 6038110912011, având ca obiect recursul declarat de intimații M.A.N. și Casa

de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, împotriva sentinței

civile nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș, a

fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată

prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, formulată

de intimatul-contestator D.F.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că

intimatul-contestator a solicitat, în faza procesuală a recursului, efectuarea

controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și

concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de

neconstituționalitate, care are caracter de ordine publică, ceea ce implică

imposibilitatea acoperirii sale ori a renunțării la ea.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea

uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de

arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața

instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale

”

.

În

conformitate cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă

excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța

imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare. Recursul se judecă în

termen de 3 zile”.

În

speță, excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul D.F., are ca

obiect dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011

și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011; s-a susținut că aceste

dispoziții legale încalcă prevederile art. 75-76, respectiv ale art. 1 alin.

(4) și art. 124 din Constituție.

A reținut, de

asemenea, curtea de apel că, prin prisma examenului de admisibilitate a

sesizării Curții Constituționale, toate condițiile prevăzute de art. 29 din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

În cauza de față excepția a fost

invocată de intimatul-contestator D.F., în recursul declarat de intimații Casa

de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării

Naționale, împotriva sentinței civile nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013

pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6038/109/2011; cererea privește

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin

Legea nr. 165/2011

și

cele ale art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au fost declarate

neconstituționale, iar instanța de contencios constituțional a respins, fie ca

inadmisibile, fie ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate ale O.U.G.

nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate

beneficiarilor proveniți din sistemul de

apărare,

ordine publică și siguranță națională prin deciziile nr. 919 din 06 iulie 2011,

nr. 406 din 03 mai 2012, nr. 407 din 03 mai 2012, nr. 661 din 19 iunie 2012,

nr. 747 din 20 septembrie 2012, nr. 772 din 25 septembrie 2012 și nr. 190 din 02

aprilie 2013.

Însă în

ceea ce privește existența unei legături indisolubile între necesitatea

controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și

concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate

și soluționarea cauzei în faza procesuală a recursului, Curtea de Apel Pitești a

reținut că prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011, aprobată prin Legea

nr. 165/2011, și ale art. 20 din Anexa nr. 3 la

O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza

pronunțării sentinței civile nr.

nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de

Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6038/109/2011, iar judecătorul fondului

nu și-a

întemeiat soluția pe aceste reglementări.

Pentru

considerentele expuse, curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 4

din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din Anexa 3

la O.U.G. nr. 1/2011, formulată de intimatul-contestator D.F.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 47/1992, republicată, contestatorul D.F., solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de

recurs, în vederea sesizării Curții Constituționale.

In

motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, în calitate de

intimat-contestator, a ridicat excepția de

neconstituționalitate a disp. art. 4 din

Legea nr. 165/2011 (fostă O.U.G.

nr. 1/2011) și a disp. art. 20 din Anexa 3 a

Legii

nr. 165/2011, dispozițiile legale care sunt în vigoare și care, în opinia sa,

au

legătură cu soluționarea cauzei; dispozițiile contestate sub aspectul

constituționalității, care fac obiectul excepției, nu au fost declarate neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

A susținut recurentul că, analizând

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport de

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și 146 lit. d) din Constituție, în

mod greșit Curtea de Apel Pitești a constatat că nu se impune sesizarea Curții

Constituționale, cu motivarea că prima condiție pentru a sesiza Curtea

Constituțională este aceea a interesului procesual, ceea ce presupune ca partea

să probeze influența hotărâtoare asupra judecării procesului a textelor sau

dispozițiilor dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, contestate sub aspectul

constituționalității acestora.

Curtea

de apel a reținut că nu se impune sesizarea Curții Constituționale întrucât la

pronunțarea sentinței nr. 511 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș nu a

reținut în considerente incidența celor două dispoziții legale ci, a motivat,

în drept, hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, precum și de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

în

opinia recurentului-contestator, încheierea prin care a fost respinsă cererea

de sesizare a Curții Constituționale este nelegală deoarece dispozițiile legale

a căror neconstituționalitate a invocat-o au legătură directă cu soluționarea

cauzei dedusă judecății.

Este

adevărat că prin hotărârea atacată, prima instanță a reținut că revizuirea

pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condițiile în care hotărârile de

recalculare fuseseră anulate de instanțele de judecată, iar disp. art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2010, nu puteau fi aplicate în vederea diminuării cuantumului pensiilor

aflate în plată în condițiile în care atât disp. art. 180 alin. (7) din Legea nr.

19/2000, cât și disp. art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, au reținut cu

valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu

poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării

legii noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaștere a principiilor

drepturilor câștigate, respectiv, a principiului neretroactivității legii

civile, însă nelegalitatea încheierii este determinată de faptul că prin

hotărârea judecătorească prin care a fost anulată decizia de recalculare,

instanța a reținut în mod irevocabil faptul că "se menține pensia de

serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010".

A

concluzionat recurentul-contestator că, în raport de această situație, disp. art.

20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul separației puterilor în

stat, în condițiile în care prevăd că prin revizuire pot fi modificate, sub

aspectul cuantumului, și pensiile stabilite prin hotărâri judecătorești.

Intimații, legal citați, nu au

formulat întâmpinare.

Analizând

încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar

și dispozițiile legale incidente în speță, înalta Curte constată că recursul

este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării încheierii și

trimiterii cauzei Curții de Apel Pitești, în vederea sesizării Curții

Constituționale, pentru următoarele considerente:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția

civilă, sub nr. 6038/109/2011, disjunsă din Dosarul nr. 1124/109/2011, astfel

cum a fost precizată și completată, contestatorul D.F. a solicitat, în

contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii

Sectoriala a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei nr. 93142 din 28

decembrie 2010, de recalculare a pensiei, anularea deciziilor nr. 93142 din 07

decembrie 2011, nr. 93142 din 03 februarie 2012 și nr. 93142 din 22 februarie 2012,

de revizuire a drepturilor de pensie de serviciu, și menținerea în plată a

pensiei de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001.

In motivarea

cererii, contestatorul a arătat că a avut calitatea de militar,

fiind beneficiarul unei pensii de stat

aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut. Prin deciziile pe

care le contestă s-a dispus în mod netemeinic și nelegal atât recalcularea

pensiei, cât și revizuirea acestor drepturi, fapt ce a dus la o diminuare

nejustificată a cuantumului drepturilor de pensie.

De

asemenea, a mai susținut că prin recalcularea pensiilor se încalcă

principiul dreptului câștigat, întrucât pe

parcursul anilor în care a fost militar

activ, a câștigat dreptul de a

beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat

activitatea.

Pe de altă

parte, deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise în temeiul H.G. nr. 735/2010,

a cărei suspendare a fost dispusă prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1371/33/2010, până la pronunțarea

instanței de fond. Prin urmare, deciziile de recalculare au fost emise în baza

unui act normativ lipsit de orice efect juridic, ceea ce atrage nulitatea lor.

S-a mai

susținut de către contestator că prin deciziile de revizuire pe care le

contestă s-au încălcat principii fundamentale prevăzute în Constituție, precum

și dreptul de proprietate asupra pensiei.

Prin

sentința civilă nr. 511 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș, secția civilă,

a admis contestația, completată și precizată, formulată de contestatorul D.F.,

în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale. A anulat decizia

de recalculare nr. 93142 din 28 decembrie 2010

emisă de Direcția Financiar Contabilă din

cadrul Ministerului Apărării

Naționale. A anulat deciziile de revizuire nr. 93142 din 07 decembrie 2011,

93142 din 03 februarie 2012 și nr. 93142 din 22 februarie 2012 emise de Casa de

Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și a menținut în plată

pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr. 164/2001,

modificată și completată și aflată în plată la data de 01 ianuarie 2011.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut, că prin decizia nr. 0119250/2008,

emisă în baza Legii nr. 164/2001, contestatorul a fost înscris la pensie de

serviciu.

În temeiul Legii nr. l 19/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul

pensiilor

și H.G. nr. 735/2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit

legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale

polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, s-a procedat la recalcularea pensiei

contestatorului prin decizia nr. 93142 din 28 decembrie 2010, rezultând un

cuantum diminuat al pensiei față de cel aflat în plată și stabilit prin decizia

inițială.

Potrivit

procedurii instituite de art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, reclamantul a

contestat decizia de recalculare a pensiei la Comisia de contestații din cadrul

Ministerului Apărării Naționale, însă aceasta nu s-a pronunțat asupra

contestației.

Prin sentința civilă nr. 338

pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 28 septembrie 2010 în Dosarul nr. 1371/33/2010

a fost suspendată executarea H.G. nr. 735/2010 până la soluționarea fondului

cauzei. Această măsură a suspendării a fost confirmată ulterior de Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia nr. 38 din 07 ianuarie 2011.

Art. 14 alin. 7 din Legea

contenciosului administrativ dispune că suspendarea executării actului

administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la

expirarea duratei suspendării. Deși efectul juridic imediat al sentinței civile

nr. 338 din 28 septembrie 2010 a fost acela de încetare a executării H.G. nr. 735/2010,

adică a recalculării pensiilor celor proveniți din structurile de apărare,

ordine publică si siguranța națională, pe perioada

suspendării executării H.G. nr. 735/2010, intimații au continuat să

recalculeze

pensiile, contestatorului fiindu-i emisă decizia contestată

în cauza de față.

În aceste

condiții, decizia de recalculare nr. 93142 din 28 decembrie 2010, emisă

contestatorului în perioada în care subzista suspendarea efectelor H.G. nr. 735/2010,

este nelegală.

În ceea ce

privește deciziile de revizuire a drepturilor de pensie, tribunalul a reținut

că la 07 decembrie 2011, la 03 februarie 2012 și la 22 februarie 2012, Casa de

Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale i-a emis

contestatorului noi decizii, toate având numărul 93142, prin care i-a revizuit

drepturile de pensie în temeiul O.U.G. nr. 1/2011.

Urmând

procedura instituită prin art. 149 alin. (1) din Legea 263/2010, contestatorul

a contestat aceste decizii de revizuire a drepturilor de pensie la Comisia de

contestații din cadrul M.Ap.N., însă contestațiile nu au fost soluționate până

la data pronunțării sentinței.

A mai reținut tribunalul că după intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010

privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, potrivit art. 1 al acestui act

normativ, pensia de serviciu a contestatorului a devenit pensie în înțelesul

Legii nr. 19/2000; au fost emise deciziile de revizuire a drepturilor de

pensie, revizuire care a operat din oficiu.

Potrivit art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc,

din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor

doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari

”

. Aceasta înseamnă că se revizuiesc

din oficiu doar pensiile indicate în Legea nr. 119/2010 pentru care la

determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe

economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege.

Același

act normativ (O.U.G. nr. 1/2011) prevede în art. 3 că procedura revizuirii va

fi cea prevăzută în anexa nr. 3; art. 1 al anexei 3 (Metodologia de calcul

privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de

apărare, ordine publica și siguranță națională) prevede că „pensiile prevăzute

la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și recalculate potrivit

prevederilor

aceleași legi se revizuiesc conform prezentei metodologii”.

Interpretând prin coroborare textele sus menționate, tribunalul a apreciat că

numai pensiile recalculate pot fi revizuite potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011.

în cazul contestatorului de față s-a dispus anularea deciziei de recalculare a

drepturilor de pensie, așa încât acestea nu mai există.

Astfel, din moment ce nu a existat vreo cerere din

partea contestatorului

în

sensul revizuirii drepturilor de pensie, intimatele nu mai puteau efectua

revizuirea din oficiu, pentru contestator neexistând mai întâi etapa

recalculării.

Începând cu

data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care

reglementează cadrul general privind sistemul unitar de pensii publice, așa

încât tribunalul a apreciat că orice operațiune de revizuire a drepturilor de

pensie reglementată după acest moment trebuie să se circumscrie cadrului

general și să respecte procedura și principiile impuse de Legea nr. 263/2010.

Unul

dintre principiile instituite atât de Legea nr. 263/2010, cât și de legislația

anterioară care a guvernat sistemul de pensii publice, este cel cuprins în

dispozițiile art. 169 alin. (5) (din Legea 263/2010), potrivit căruia se

menține în plată cuantumul pensiei aflat în plată în situația în care cuantumul

pensiei aferent punctajului mediu anual

rezultat este mai mic decât cel cuvenit

sau aflat în plată.

De

asemenea, tribunalul a examinat cererea contestatorului prin raportare la art. l

din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că prestațiile

sociale intră sub incidența acestor dispoziții, și a concluzionat că acestuia,

prin diminuarea drastică a venitului de înlocuire pentru pierderea totală sau

parțială a veniturilor profesionale ca urmare a

bătrâneții, i-a fost impusă o sarcină excesivă prin durata măsurii și

prin efectul

pe care îl produce, astfel că, în cauză, s-a făcut dovada

ruperii justului echilibru între interesele generale și interesele particulare

afectate prin măsurile de diminuare a pensiei contestatorului, ingerința statului

nefiind proporțională în raport de interesele particulare afectate.

În consecință,

tribunalul a dispus anularea deciziilor de revizuire nr. 93142 din 07 decembrie

2011, nr. 93142 din 03 februarie 2012 și nr. 93142 din 22 februarie 2012 emise

de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu consecința

menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza

Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată la data de 01

ianuarie 2011.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs intimații Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, respingerea contestației.

În motivarea

cererii de recurs, recurenții-intimați au susținut, în esență, aplicabilitatea

în speță a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011.

Dispozițiile

contestate în speță sub aspectul constituționalității, au următorul conținut: „Pensiile

recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale

realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în

plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării.” (art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011),

respectiv „Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010,

ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive

și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit

prevederilor prezentei metodologii.” (art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011).

Art. 1 lit.

a) și b) din Legea nr. 119/2010 privesc pensiile militare de stat, respective

pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statul

special din sistemul administrației penitenciarelor.

Înalta Curte

reține că în considerentele încheierii de respingere a cererii de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

4 din O.U.G. nr. 1/2011, respectiv a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 la

O.U.G. nr. 1/2011, prin raportare la prevederile art. 15 -16, alin. (4) și 124

din Constituție, Curtea de Apel Pitești a arătat că nu este întrunită una din

condițiile prevăzute cumulative de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992,

republicată, în sensul că nu există o legătură indisolubilă între necesitatea

controlului de constituționalitate, a controlului posterior și concret al

legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate și

soluționarea cauzei în faza procesuală a recursului, și aceasta deoarece

prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, și

ale art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunțării

sentinței civile nr. 511/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul

Argeș în Dosarul nr. 6038/109/2011, iar judecătorul fondului nu și-a întemeiat

soluția pe aceste reglementări.

Din

perspectiva îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate, Înalta Curte

constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede ca

dispozițiile pretins neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei,

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin

urmare, legea prevede condiția ca dispozițiile legale contestate să

aibă legătură cu soluționarea cauzei

dar nu într-un sens atât de restrictiv încât

să

se restrângă sfera de aplicare numai la prevederile legale pe care instanța

inferioară și-a întemeiat soluția, atunci când excepția de

neconstituționalitate este invocată în căile de atac, cu atât mai mult cu cât,

în speță, se constată că prin motivele de recurs, recurenții-intimați susțin

tocmai aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011.

Împrejurarea că

prima instanță, admițând contestația formulată de contestatorul D.F., a

apreciat că în cazul dedus judecății nu sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 1/2011,

nu este de natură să conducă la concluzia că, în recursul declarat de intimați,

contestatorul nu ar justifica un interes legitim și actual în invocarea

excepției de neconstituționalitate.

În acest

sens, Înalta Curte constată că aspectele de legalitate ce urmează a fi

dezlegate în recurs privesc tocmai posibilitatea recalculării/revizuirii pensiilor,

inclusiv a celor al căror cuantum a fost stabilit pe cale judecătorească.

Or, prin raportare la obiectul cererii

de chemare în judecată și la criticile de recurs formulate de

recurenții-intimați, dispozițiile legale invocate de intimatul-contestator ca

fiind contrare, în esență, principiului neretroactivității legii civile și

principiului separației puterilor în stat, au legătură cu soluționarea

recursului.

În

consecință, pentru considerentele expuse, și reținând că celelalte

condiții de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin.

(1) - (3) din Legea nr. 47/1992,

republicată, au fost constate

îndeplinite de curtea de apel, în temeiul

dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 29 alin. (5) din Legea

nr.

47/1992, republicată, Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea

recurată și va trimite cauza Curții de Apel Pitești, în vederea sesizării

Curții Constituționale, conform dispozițiilor art. 29 alin. (4) din actul

normativ sus-menționat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de contestatorul D.F. împotriva încheierii de ședință din 28

noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Casează

încheierea recurată și trimite cauza Curții de Apel Pitești, în vederea

sesizării Curții Constituționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 ianuarie 2014.