ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 6 septembrie 2011, B.C., C.R.C.,
C.M., C.F.T., D.G., D.G.A., I.A., L.I., L.I.A., M.I., N.G., P.T., T.I. și V.I.
au chemat în judecată Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice
București, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Județeană de Pensii
Argeș, solicitând: anularea în tot a O.U.G. nr. 59/2011, privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-lit. h) din Legea
nr. 119/2010, inclusiv a anexelor acestea reprezentând metodologia de calcul
privind revizuirea pensiilor; anularea tuturor deciziilor de pensionare având
ca titulari reclamanții persoane fizice, decizie emisă în aplicarea O.U.G. nr.
59/2011, precum și a oricărui act subsecvent emis în aplicarea ordonanței de
mai sus și repunerea în plată a deciziilor de pensii emise în baza Legii nr.
223/2007; anularea normelor privind punerea în aplicare a dispozițiilor O.U.G.
nr. 59/2011 din 13 iulie 2011; plata cheltuielilor de judecată.
Cererea este însoțită
de excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2011.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au invocat teoria „dreptului câștigat” și principiul
neretroactivității legii în timp, arătându-se că drepturile la pensie stabilite
anterior nu pot fi modificate printr-o lege ulterioară; art. 1 lit. g) din
Legea nr. 119/2010 a impus recalcularea pensiilor ocupaționale (de serviciu),
ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă în
care se încadrează și reclamanții.
S-a mai arătat că
prin legea menționată, pensiile de serviciu devin pensii pentru limita de
vârstă conform Legii nr. 19/2000, recalcularea având loc prin determinarea
punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, conform algoritmului
prevăzut de Legea nr. 19/2000.
În opinia
reclamanților, o asemenea manieră de reducere a pensiilor echivalează cu
exproprierea bunurilor reclamanților, procedeul culminând cu emiterea O.U.G.
nr. 59/2011, care dispune revizuirea din oficiu a pensiilor prevăzute la art. 1
lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2010.
Casa Națională de
Pensii Publice fostă C.N.P.A.S. a formulat întâmpinare solicitând anularea
cererii ca netimbrată; invocând excepția necompetenței materiale a Curții de
Apel Pitești în ce privește anularea deciziilor de pensie ale reclamanților;
excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii Publice;
excepția inadmisibilității în ce privește anularea în tot a O.U.G. nr. 59/2011;
excepția inadmisibilității acțiunii privind anularea instrucțiunilor Casei
Naționale de Pensii Publice nr. 1670/2011.
Guvernul
României a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității cererii de
anulare a O.U.G. nr. 59/2011; s-a invocat și excepția lipsei calității
procesuale pasive a Guvernului cu privire la capetele doi și trei din cerere,
relativ la anularea deciziilor de pensionare și a instrucțiunilor emise de
Casa Națională de
Pensii Publice
, deoarece nu este emitentul acestora.
Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în
interesul pârâților, solicitând respingerea cererii.
Se
invocă excepția inadmisibilității acțiunii, instanțele neputând anula un act
normativ cu valoare de lege în temeiul art. 9 din Legea contenciosului
administrativ și excepția netimbrării acțiunii.
Prin
încheierea din 7 octombrie 2011, instanța a disjuns capătul de cerere privind
anularea deciziilor de pensionare, formarea unui nou dosar cu nr. 1129/46/2011
și a acordat termen pentru punerea în discuție a admisibilității în principiu a
cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale.
În
fața instanței s-au invocat: excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2011
integral, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2010 și anexelor acesteia; excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. g), art. 2-art. 4 și art. 5-art.
12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor;
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. b),
art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 105 și art. 106 alin. (3), coroborat
cu art. 149-art. 151 din Legea nr. 263/2010.
La
21 octombrie 2011, instanța a admis în principiu cererea de intervenție
accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
dispunând conceptarea în cauză a acesteia ca intervenient accesoriu în favoarea
Guvernului României.
Prin
încheierea din 21 octombrie 2011 Curtea de apel Pitești, constatând îndeplinite
condițiile de sesizare a Curții Constituționale asupra excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, a trimis excepțiile
la Curtea Constituțională, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru a
analiza excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art.
2-art. 4 și art. 5-art. 12 din Legea nr. 119/2010, a dispozițiilor art. 55
alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 105 din Legea nr.
263/2010 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 integral și a respins cererea de
sesizare a Curții Constituționale în privința art. 106 alin. (3), raportat la
art. 149-art. 151 din Legea nr. 263/2010.
Totodată
a suspendat soluționarea cauzei potrivit art. 9 alin. (2) teza finală din Legea
nr. 554/2004.
Prin
Decizia nr. 601/2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate
excepțiile invocate și a restituit dosarul Curții de Apel Pitești.
Cauza
a fost repusă pe rol pentru a se analiza capetele de cerere privind
anularea Normelor de
punere în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 sub nr. 1670/2011 și a
O.U.G. nr. 59/2011.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința nr.
342/F-CONT din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Pitești a respins excepțiile
lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și a Casei Naționale
de Pensii Publice, pentru capetele 1 și 3 din cerere; a respins, ca
inadmisibilă, cererea formulată de reclamanții B.C., C.R.C., C.M., C.F.T., D.G.,
D.G.A., I.A., L.I., L.I.A., M.I., N.G., P.T., T.I., V.I., în contradictoriu cu
pârâții Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice, Casa de Pensii a
Municipiului București și Casa Județeană de Pensii Argeș, și cu intervenientul
accesoriu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, de anulare a O.U.G.
nr. 59/2011 și de anulare a Normelor nr. 1670/2011 emise de Casa Națională de
Pensii Publice.
În ceea ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii Publice,
Curtea a constatat că aceasta este invocată generic în raport cu toate capetele
de cerere formulată de reclamanți, însă față de argumentele susținute, s-a
reținut că această excepție vizează practic numai capătul de cerere privind
anularea deciziilor de pensionare.
Față de disjungerea
acestui capăt de cerere și declinarea acestuia în favoarea Tribunalului Argeș
prin încheierea din 7 octombrie 2011 și sentința din aceeași dată, Curtea a
constatat că soluționarea excepției menționate, este în căderea instanței
competente să soluționeze cererea de anulare a deciziilor de pensionare.
În ceea ce privește
capătul de cerere privind anularea Normelor de punere în aplicare a
dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011, emise de Casa Națională de Pensii Publice sub
nr. 1670/2011, Curtea a constatat că pârâta justifică cerința calității
procesuale pasive, ca emitent al actului.
De asemenea, în
privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, în raport
cu anularea deciziilor de pensie, s-au reținut aceleași argumente ca și în cazul
excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii
Publice, iar asupra capătului 1 din cerere, s-a constatat că pârâtul are
calitate procesuală pasivă, ca emitent al actului a cărui anulare se cere.
În
privința excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea în
tot a Normelor
Casei
Naționale de Pensii Publice
nr. 1706/2011 s-au reținut
următoarele.
Instrucțiunile
nr. 1760/2011 se raportează la modul de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr.
59/2011, fiind adresate tuturor caselor teritoriale de pensii, cărora li se
indică în finalul actului administrativ luarea măsurilor ce se impun pentru
respectarea termenelor de revizuire.
Instrucțiunile
menționate au ca scop lămurirea aplicării dispozițiilor normative cu consecința
modificării raporturilor juridice de pensie, stabilite anterior.
Curtea
a reținut că
Casa
Națională de Pensii Publice
este autoritate publică în sensul
art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, actele acesteia cu caracter
individual sau normativ putând fi cenzurate în fața instanței de contencios
administrativ, în condițiile art. 18 din lege.
Prin
urmare, în sine actul poate fi atacat în contencios administrativ, însă soluția
asupra anulării Normelor
Casei Naționale de Pensii Publice
nr. 1760/2011, depinde de soluția care se va pronunța asupra excepției de
neconstituționalitate față de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmând
soarta acesteia.
În ceea ce privește
anularea O.U.G. nr. 59/2011, Curtea a constatat că trebuie să se pronunțe
asupra excepției inadmisibilității cererii de anulare a O.U.G. nr. 59/2011,
invocată de Casa Națională de Pensii Publice de Guvernul României și de
intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale reținând
următoarele:
În
cauză, primul capăt de cerere vizează anularea unei ordonanțe a Guvernului,
care nu se regăsește printre cererile enumerate la art. 9 alin. (5) din Legea
nr. 554/2004.
Ca
atare, instanța de contencios administrativ nu poate anula o ordonanță de
urgență, astfel că, primul capăt de cerere apare inadmisibil.
În ceea ce privește
cererea de anulare a normelor privind punerea în aplicare a dispozițiilor
O.U.G. nr. 59/2011, față de decizia Curții Constituționale și de prevederile
art. 9 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că Normele
de punere în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011, nr. 1670/2011, nu pot
fi anulate.
În
ceea privește faptul că prin Decizia nr. 601/2012 Curtea Constituțională nu ar
fi soluționat excepția de neconstituționalitate a art. 5-art. 11 din Legea nr.
119/2010, conform sesizării, Curtea a constatat că într-adevăr în dispozitivul
deciziei nu s-au menționat aceste texte, însă în considerente se arată că p
rin
Decizia nr. 1481/2011, referitoare la excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor, a fost respinsă
ca neîntemeiată
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-art. 4
și art. 12 din
Legea
nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
A
concluzionat Curtea că, respingându-se excepția de neconstituționalitate prin Decizia
nr. 601/2012 și cererea de anulare a actelor subsecvente se respinge ca
inadmisibilă, instanța putând soluționa fondul numai prin prisma unei decizii
de admitere a excepției de neconstituționalitate.
3.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs
B.C., C.R.C., C.M., C.F.T.,
D.G., D.G.A., I.A., L.I., L.I.A., M.I., N.G., P.T., T.I. și V.I.
S-au
invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 7, pct. 9
teza a II-a și art. 304
1
C. proc. civ., cu referire numai la soluția
de respingere ca inadmisibile a capetelor unu și trei de cerere, atacarea
O.U.G. nr. 59/2011 și anularea Normelor nr. 1670/2011 emise de Casa Națională
de Pensii Publice.
Se
arată că în fața instanței de fond s-a invocat excepția de
neconstituționalitate privind întreaga O.U.G. nr. 59/2011, întreaga Lege nr.
119/2010 și unele prevederi ale Legii nr. 263/2010.
Prin
încheiere, instanța de fond a admis cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1
lit. g), art. 2-art. 4, art. 5-art. 12 din Legea nr. 119/2010, art. 55 alin.
(1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 105 din Legea nr. 263/2010
și a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011.
La
termenul de judecată din
28
septembrie
2012, reclamanții au
invocat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 601/2012, nu s-a analizat și
nu s-a pronunțat o decizie cu privire la excepția de neconstituționalitate a
art. 5-art. 11 din Legea nr. 119/2010.
Cu alte
cuvinte, reclamanții au invocat doar o soluționare parțială a excepțiilor de neconstituționalitate
și resesizarea Curții Constituționale.
Odată
ce instanța de fond s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate,
în lipsa unei decizii a Curții Constituționale, Curtea de Apel Pitești nu putea
să se pronunțe pe fondul pricinii, în caz contrar, substituindu-se atribuțiilor
instanței de contencios constituțional.
În subsidiar,
recurenții consideră că punerea în aplicare a Legii nr. 119/2010 a echivalat cu
o adevărată expropriere, ingerința statului este disproporționată și încalcă justul
echilibru, în condițiile în care nici prin dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 nu se
prevăd despăgubiri în urma pierderii pensiilor de serviciu.
Apărările
formulate de intimații-pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
și Casa Națională de Pensii Publice.
Prin
întâmpinările depuse la dosar, intimații solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale consideră și că nu are calitate
procesuală pasivă în litigiu, nefiind emitentul actelor atacate.
Intimata-pârâtă
Casa Națională de Pensii Publice apreciază că a fost soluționată în întregime excepția
de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2000, inclusiv prevederile art. 5-art.
11 din acest act normativ.
II.
Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să se pronunțe cu privire la calea
de atac extraordinară exercitată
Recursul
este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Prin
încheierea de ședință din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești a dispus sesizarea
Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. g), art. 2-art. 4, art. 5-art. 12 din Legea nr. 119/2010, art. 55
alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 105 din Legea nr. 263/2010 și a dispozițiilor
O.U.G. nr. 59/2011 integral.
Prin
Decizia Curții Constituționale nr. 601/2011 s-a respins ca neîntemeiată excepția
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-art. 4, art. 12
din Legea nr. 119/2010, art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30
alin. (1), art. 105 din Legea nr. 263/2010 și ale O.U.G. nr. 59/2011.
Curtea
Constituțională nu a explicat motivul nepronunțării asupra excepției de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 5-art. 11 din Legea nr. 119/2010, deși a fost sesizată în acest
sens.
Prima
instanță avea obligația să clarifice împrejurarea ivită și să sesizeze din nou Curtea
Constituțională pe acest aspect ori să ceară lămuriri.
Având
în vedere că obiectul acțiunii este întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată, judecătorul fondului nu putea să se pronunțe
în mod legal și să respingă acțiunea ca inadmisibilă în lipsa soluționării în întregime
a excepțiilor de neconstituționalitate.
Față
de acestea, constatând îndeplinite prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în
temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art.
20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a se admite recursul și a se casa sentința
recurată.
Se va
dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, fără a fi necesar
să se mai analizeze și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de B.C., C.R.C., C.M., C.F.T., D.G., D.G.A., I.A., L.I., L.I.A., M.I., N.G., P.T.,
T.I. și V.I. împotriva sentinței nr. 342/F-CONT din 28 septembrie 2012 a Curții
de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 februarie 2014.