ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 16 februarie 2011, contestatorul C.I. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011, solicitând anularea acesteia, iar în subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilite întrucât prin decizia atacată a fost privat de un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată a arătat că au fost încălcate principiile neretroactivității legii și al drepturilor câștigate.

Prin Sentința civilă nr. 1516 din 16 februarie 2012, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. La data de 4 octombrie 2012, pe rolul acestui tribunal, contestatorul a depus la dosar precizare și completare a acțiunii, prin care a formulat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, contestație împotriva Deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011 și împotriva Deciziei de revizuire nr. 85112 din 5 decembrie 2011, solicitând anularea acestora și menținerea Deciziei de pensionare nr. 091277/2009. În motivarea cererii completatoare, a arătat că a fost trecut în rezervă prin pensionare în baza legilor nr. 164/2001 și nr. 80/1995 potrivit Deciziei nr. 091277 din 20 ianuarie 2009. După adoptarea Legii nr. 119/2010, a fost emisă Decizia de recalculare nr. 85112 din 1 ianuarie 2011 și apoi, potrivit O.U.G.

nr. 1/2011, Decizia de revizuire nr. 85112 din 5 decembrie 2011. A susținut că, ambele decizii sunt nelegale întrucât încălcă principiile fundamentale constituționale, dar și dreptul de proprietate asupra pensiei inițial stabilite. Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 05 decembrie 2012, contestatorul a solicitat și anularea Deciziei nr. 3887 din 28 februarie 2011 emisă ca urmare a soluționării contestației sale împotriva Deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011. Prin Sentința civilă nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul C.I.

în contradictoriu cu intimatele Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale. În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că deciziile contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, în baza Legii nr. 119/2010 și că drepturile de pensie ale contestatorului au fost revizuite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2011. Totodată, s-a reținut că deciziile contestate sunt conforme cu legislația națională și nu contravin dispozițiilor art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție, sens în care a fost evocată jurisprudența europeană. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul C.I.

criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. În această fază procesuală, contestatorul a solicitat sesizarea Curții constituționale pentru efectuatea controlului de constituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, considerând că aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 75 - 76 din Constituție, art. 1 alin. (4) și art. 124 din Legea fundamentală. Prin Încheierea de ședință din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11864/3/2011 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G.

1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, formulată de recurentul-contestator C.I. Examinând condițiile privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional reținând că excepția a fost invocată de contestator în recursul declarat de acesta împotriva Sentinței civile nr. 2535 din 18 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, și că cererea vizează neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o ordonanță în vigoare, respectiv prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G.nr.

1/2011, dispoziții care nu au fost declarate neconstituționale. S-a reținut că în privința acestor texte legale instanța de contencios constituțional a respins fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională prin Deciziile nr. 919/2011, nr. 406/2012, nr. 407/2012, nr. 661/2012, nr. 747/2012, nr. 772/2012 și nr. 190/2013. S-a avut însă în vedere că în ceea ce privește existența unei legături indisolubile între excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în faza procesuală a recursului, curtea de apel a reținut că prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 2535 din 18 februarie 2013 a Tribunalului Argeș, drept pentru care a respins cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a respectivelor dispoziții legale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul C.I., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât dispozițiile legale față de care a fost invocată excepția de neconstituționalitate au legătură directă cu soluționarea cauzei câtă vreme chiar prin hotărârea atacată, prima instanță, a împărtășit apărarea formulată și a reținut că, într-adevăr, revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condițiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanțele de judecată, iar dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2010 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată în ipoteza în care atât dispozițiile înscrise în art. 180 alin. (7) din Legea 19/2000 și art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 au reținut, cu valoare de principiu, faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaștere a principiilor drepturilor câștigate, respectiv, a principiului neretroactivității legii civile. Consideră recurentul că, nelegalitatea încheierii este determinată și de faptul că prin hotărârea judecătorească prin care a fost anulată decizia de recalculare, instanța a reținut în mod irevocabil faptul că se menține pensia de serviciu aflată în ”plată în luna decembrie 2010". Susține că, în raport de această situație, dispozițiile art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G.

nr. 1/2011 încalcă principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care au dispus, că prin revizuire pot fi modificate chiar și cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri judecătorești. Apreciază justificat interesul în ridicarea excepției de neconstituționalitate și legătura acestei cu soluționarea cauzei, drept pentru care solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la instanța de recurs pentru a fi sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs învederate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Încheierea de ședință din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în Dosarul nr. 11864/3/2011 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța apreciind eronat asupra neîntrunirii exigenței normei legale sub aspectul întrunirii cumulative a condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Analiza de conținut a dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cade în sarcina instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din lege și anume: dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin încheierea recurată, instanța a verificat condițiile impuse pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu efectuarea controlului de constituționalitate, apreciind că nu sunt întrunite toate condițiile cumulative prevăzute de lege, respectiv cea care vizează existența unei legături între necesitatea controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei aflată în curs de soluționare în faza procesuală a recursului. În speță, excepția invocată privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. art. 4 și art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, act normativ în temeiul căruia au fost emise deciziile de recalculare și revizuire a pensiei contestatorului și care au făcut obiectul judecății în fond, anularea acestor decizii, precum și a celor subsecvente fiind solicitată de contestator în scopul menținerii în plată a pensiei stabilită în baza Legilor nr. 164/2001 și nr. 80/1995.

Prin Sentința civilă nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș acțiunea contestatorului C.I. a fost respinsă, iar din considerentele acestei rezultă faptul că instanța de fond a analizat cauza și prin raportare la dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 a căror incidență nu a fost înlăturată și dispozițiile care reglementează metodologia de calcul înscrisă în O.U.G. nr. 1/2011 prin care s-a prevăzut expres că pensiile militare de stat, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.

În același timp, examinarea cererii de recurs formulată ce contestatorul C.I. împotriva Sentinței civile nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale relevă împrejurarea că, în dezvoltarea motivelor de recurs, hotărârea instanței de fond este criticată pentru nelegalitate și din perspectiva modului de aplicare a dispozițiilor legale a căror constituționalitate o contestă, susținându-se - printre altele - că recalcularea și revizuirea pensiei efectuate în baza O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate. S-a mai invocat în motivarea cererii de recurs că, nelegalitatea hotărârii primei instanțe rezidă și din faptul că dispozițiile O.U.G.

nr. 1/2011 edictate în aplicarea Legilor nr. 119/2010 și nr. 260/2010 pentru stabilirea metodologiei de recalculare/revizuire a pensiilor de serviciu contravin prevederilor legii pentru aplicarea căreia a fost adoptată, situație nepermisă. În continuarea argumentării, recurentul a susținut existența unui conflict între dispozițiile unor legi organice, respectiv Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010 și cele ale legii ordinare dată în aplicarea acestora, respectiv O.U.G. nr. 1/2011, devenită Legea nr. 165/2011. În acest context, raportat atât la obiectul dedus judecății, analiza efectuată și statuările instanței de fond cu privire la dispozițiile O.U.G.

nr. 1/2011, cât și la împrejurarea că norma legală contestată - a cărei neconstituționalitate s-a invocat - face obiectul controlului judiciar, recurentul formulând critici privind nelegalitatea sentinței atacate din perspectiva modului greșit de aplicare a respectivei normei legale, Înalta Curte urmează a constata că în mod eronat s-a apreciat asupra neîntrunirii cerințelor cumulative înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv cea care vizează legătura dintre excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 20 din Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011 și soluționarea cauzei.

Interesul contestatorului în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate și a legăturii acesteia cu soluționarea litigiului sunt justificate în condițiile în care în cuprinsul acțiunii, precum și pe parcursul fazelor procesuale, inclusiv în memoriul de recurs, acesta a susținut că revizuirea/recalcularea pensiei pe baza metodologiei și a condițiilor stabilite de O.U.G. nr. 1/2011 este nelegală întrucât îi încalcă dreptul de proprietate consacrat și garantat de Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană. În consecință, având în vedere că textele legale înscrise în O.U.G.

nr. 1/2011 în privința cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate au constituit temei legal al pronunțării hotărârii instanței de fond, criticat pentru motive de nelegalitate în calea de atac exercitată, Înalta Curte va constata îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 atât timp cât prevederile legale au legătură cu soluționarea litigiului dintre părți, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești. Drept urmare, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii de ședință din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11864/3/2011.

Va dispune casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Pitești în vederea sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției privind neconstituționalitatea art. 4 și art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, având în vedere dispozițiile înscrise în art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 în conformitate cu care sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de textul evocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii de ședință din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11864/3/2011. Casează încheierea atacată și trimite cauza Curții de Apel Pitești în vederea sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției privind neconstituționalitatea art. 4 și art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014. Procesat de GGC - LM