ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 515/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului

București la data de 16 februarie 2011, contestatorul C.I. a formulat, în

contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. 85112

din 1 ianuarie 2011, solicitând anularea acesteia, iar în subsidiar, a

contestat cuantumul pensiei stabilite întrucât prin decizia atacată a fost

privat de un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. Totodată a arătat că au fost încălcate principiile neretroactivității

legii și al drepturilor câștigate.

Prin Sentința civilă

nr. 1516 din 16 februarie 2012, Tribunalul București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

La data de 4

octombrie 2012, pe rolul acestui tribunal, contestatorul a depus la dosar

precizare și completare a acțiunii, prin care a formulat, în contradictoriu cu

intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale, contestație împotriva Deciziei de recalculare

a pensiei nr. 85112 din 1 ianuarie 2011 și împotriva Deciziei de revizuire nr.

85112 din 5 decembrie 2011, solicitând anularea acestora și menținerea Deciziei

de pensionare nr. 091277/2009. În motivarea cererii completatoare, a arătat că

a fost trecut în rezervă prin pensionare în baza legilor nr. 164/2001 și nr.

80/1995 potrivit Deciziei nr. 091277 din 20 ianuarie 2009. După adoptarea Legii

nr. 119/2010, a fost emisă Decizia de recalculare nr. 85112 din 1 ianuarie 2011

și apoi, potrivit O.U.G. nr. 1/2011, Decizia de revizuire nr. 85112 din 5

decembrie 2011. A susținut că, ambele decizii sunt nelegale întrucât încălcă

principiile fundamentale constituționale, dar și dreptul de proprietate asupra

pensiei inițial stabilite.

Prin cererea

completatoare depusă la dosar la data de 05 decembrie 2012, contestatorul a

solicitat și anularea Deciziei nr. 3887 din 28 februarie 2011 emisă ca urmare a

soluționării contestației sale împotriva Deciziei de recalculare a pensiei nr.

85112 din 1 ianuarie 2011.

Prin Sentința civilă

nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca neîntemeiată, contestația

formulată de contestatorul C.I. în contradictoriu cu intimatele Casa Sectorială

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații Pensii

din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

În pronunțarea

acestei soluții, tribunalul a reținut că deciziile contestate au fost emise cu

respectarea dispozițiilor legale, în baza Legii nr. 119/2010 și că drepturile

de pensie ale contestatorului au fost revizuite în conformitate cu prevederile

O.U.G. nr. 1/2011. Totodată, s-a reținut că deciziile contestate sunt conforme

cu legislația națională și nu contravin dispozițiilor art. 1 Protocolul nr. 1

la Convenție, sens în care a fost evocată jurisprudența europeană.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs contestatorul C.I. criticând hotărârea atacată ca

fiind netemeinică și nelegală.

În această fază

procesuală, contestatorul a solicitat sesizarea Curții constituționale pentru

efectuatea controlului de constituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la

O.U.G. nr. 1/2011, considerând că aceste dispoziții legale încalcă prevederile

art. 75 - 76 din Constituție, art. 1 alin. (4) și art. 124 din Legea

fundamentală.

Prin Încheierea de

ședință din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 11864/3/2011 s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din O.U.G. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din

Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, formulată de recurentul-contestator C.I.

Examinând condițiile

privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în raport

de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Pitești a respins

cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional reținând că

excepția a fost invocată de contestator în recursul declarat de acesta

împotriva Sentinței civile nr. 2535 din 18 februarie 2013, pronunțată de

Tribunalul Argeș, și că cererea vizează neconstituționalitatea unei dispoziții

dintr-o ordonanță în vigoare, respectiv prevederile art. 4 din O.U.G. nr.

1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G.nr.

1/2011, dispoziții care nu au fost declarate neconstituționale. S-a reținut că

în privința acestor texte legale instanța de contencios constituțional a

respins fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate excepțiile de

neconstituționalitate ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare,

ordine publică și siguranță națională prin Deciziile nr. 919/2011, nr.

406/2012, nr. 407/2012, nr. 661/2012, nr. 747/2012, nr. 772/2012 și nr.

190/2013. S-a avut însă în vedere că în ceea ce privește existența unei

legături indisolubile între excepția de neconstituționalitate și soluționarea

cauzei în faza procesuală a recursului, curtea de apel a reținut că prevederile

art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu

au stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 2535 din 18 februarie 2013 a

Tribunalului Argeș, drept pentru care a respins cererea contestatorului de

sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate a respectivelor dispoziții legale.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs contestatorul C.I., criticând hotărârea atacată ca

fiind nelegală întrucât dispozițiile legale față de care a fost invocată

excepția de neconstituționalitate au legătură directă cu soluționarea cauzei

câtă vreme chiar prin hotărârea atacată, prima instanță, a împărtășit apărarea

formulată și a reținut că, într-adevăr, revizuirea pensiilor de serviciu nu mai

era posibilă în condițiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate

de instanțele de judecată, iar dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010 nu

putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată în

ipoteza în care atât dispozițiile înscrise în art. 180 alin. (7) din Legea

19/2000 și art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 au reținut, cu valoare de

principiu, faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca

efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi, ceea

ce reprezenta de fapt, o recunoaștere a principiilor drepturilor câștigate,

respectiv, a principiului neretroactivității legii civile.

Consideră recurentul

că, nelegalitatea încheierii este determinată și de faptul că prin hotărârea

judecătorească prin care a fost anulată decizia de recalculare, instanța a reținut

în mod irevocabil faptul că se menține pensia de serviciu aflată în ”plată în

luna decembrie 2010". Susține că, în raport de această situație,

dispozițiile art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul

separației puterilor în stat, în condițiile în care au dispus, că prin

revizuire pot fi modificate chiar și cuantumurile pensiilor stabilite prin

hotărâri judecătorești. Apreciază justificat interesul în ridicarea excepției

de neconstituționalitate și legătura acestei cu soluționarea cauzei, drept

pentru care solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și

trimiterea cauzei la instanța de recurs pentru a fi sesizată Curtea

Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs învederate, precum și de

dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Încheierea de ședință

din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în

Dosarul nr. 11864/3/2011 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța apreciind

eronat asupra neîntrunirii exigenței normei legale sub aspectul întrunirii

cumulative a condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Analiza de conținut a

dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că

soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cade în sarcina

instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă

să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29

alin. (1), (2) și (3) din lege și anume: dacă excepția de neconstituționalitate

privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în

vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de

persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției

nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale.

Prin încheierea

recurată, instanța a verificat condițiile impuse pentru sesizarea instanței de

contencios constituțional cu efectuarea controlului de constituționalitate,

apreciind că nu sunt întrunite toate condițiile cumulative prevăzute de lege,

respectiv cea care vizează existența unei legături între necesitatea

controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate

și soluționarea cauzei aflată în curs de soluționare în faza procesuală a

recursului.

În speță, excepția

invocată privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. art. 4 și art. 20

Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, act normativ în temeiul căruia au fost emise

deciziile de recalculare și revizuire a pensiei contestatorului și care au

făcut obiectul judecății în fond, anularea acestor decizii, precum și a celor

subsecvente fiind solicitată de contestator în scopul menținerii în plată a

pensiei stabilită în baza Legilor nr. 164/2001 și nr. 80/1995.

Prin Sentința civilă

nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș acțiunea

contestatorului C.I. a fost respinsă, iar din considerentele acestei rezultă

faptul că instanța de fond a analizat cauza și prin raportare la dispozițiile

art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 a căror incidență nu a fost înlăturată și

dispozițiile care reglementează metodologia de calcul înscrisă în O.U.G. nr.

1/2011 prin care s-a prevăzut expres că pensiile militare de stat, stabilite

potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în

plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a

cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea

nr. 19/2000.

În același timp,

examinarea cererii de recurs formulată ce contestatorul C.I. împotriva

Sentinței civile nr. 2535 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale relevă împrejurarea că,

în dezvoltarea motivelor de recurs, hotărârea instanței de fond este criticată

pentru nelegalitate și din perspectiva modului de aplicare a dispozițiilor

legale a căror constituționalitate o contestă, susținându-se - printre altele -

că recalcularea și revizuirea pensiei efectuate în baza O.U.G. nr. 1/2011

încalcă principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate. S-a mai

invocat în motivarea cererii de recurs că, nelegalitatea hotărârii primei

instanțe rezidă și din faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011 edictate în

aplicarea Legilor nr. 119/2010 și nr. 260/2010 pentru stabilirea metodologiei

de recalculare/revizuire a pensiilor de serviciu contravin prevederilor legii

pentru aplicarea căreia a fost adoptată, situație nepermisă. În continuarea

argumentării, recurentul a susținut existența unui conflict între dispozițiile

unor legi organice, respectiv Legile nr. 19/2000 și nr. 263/2010 și cele ale

legii ordinare dată în aplicarea acestora, respectiv O.U.G. nr. 1/2011,

devenită Legea nr. 165/2011.

În acest context,

raportat atât la obiectul dedus judecății, analiza efectuată și statuările

instanței de fond cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011, cât și la

împrejurarea că norma legală contestată - a cărei neconstituționalitate s-a

invocat - face obiectul controlului judiciar, recurentul formulând critici

privind nelegalitatea sentinței atacate din perspectiva modului greșit de

aplicare a respectivei normei legale, Înalta Curte urmează a constata că în mod

eronat s-a apreciat asupra neîntrunirii cerințelor cumulative înscrise în art.

29 din Legea nr. 47/1992, respectiv cea care vizează legătura dintre excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 20 din Anexa nr. 3 din

O.U.G. nr. 1/2011 și soluționarea cauzei. Interesul contestatorului în ce

privește soluționarea excepției de neconstituționalitate și a legăturii

acesteia cu soluționarea litigiului sunt justificate în condițiile în care în

cuprinsul acțiunii, precum și pe parcursul fazelor procesuale, inclusiv în

memoriul de recurs, acesta a susținut că revizuirea/recalcularea pensiei pe

baza metodologiei și a condițiilor stabilite de O.U.G. nr. 1/2011 este nelegală

întrucât îi încalcă dreptul de proprietate consacrat și garantat de Constituție

și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană.

În consecință, având

în vedere că textele legale înscrise în O.U.G. nr. 1/2011 în privința cărora a

fost invocată excepția de neconstituționalitate au constituit temei legal al

pronunțării hotărârii instanței de fond, criticat pentru motive de nelegalitate

în calea de atac exercitată, Înalta Curte va constata îndeplinită condiția de

admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 atât timp

cât prevederile legale au legătură cu soluționarea litigiului dintre părți,

aflat pe rolul Curții de Apel Pitești.

Drept urmare, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii de ședință

din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 11864/3/2011. Va dispune casarea încheierii atacate și trimiterea

cauzei Curții de Apel Pitești în vederea sesizării Curții Constituționale cu

soluționarea excepției privind neconstituționalitatea art. 4 și art. 20 Anexa

nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011, având în vedere dispozițiile înscrise în art. 29

alin. (4) din Legea nr. 47/1992 în conformitate cu care sesizarea Curții

Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de neconstituționalitate, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute

de textul evocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii de ședință din 5 decembrie

2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

11864/3/2011.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza Curții de Apel Pitești în vederea sesizării Curții

Constituționale cu soluționarea excepției privind neconstituționalitatea art. 4

și art. 20 Anexa nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.

Procesat de GGC - LM