ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3887/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011 Prin sentința arbitrală nr. 70 din 11 martie 2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați în dosarul nr. 70/2010 s-a respins excepția necompentenței materiale a instanței arbitrale, precum și aceea de nulitate a contractelor de expediție nr. 42 și 44 /2010 și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.S.T.E. SRL împotriva pârâtei SC A.I. SRL . În consecință, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma totală de 133.810,16 lei, din care 15.205,70 lei cu titlu de tarif pentru expediție mărfuri și suma de 118.604 lei penalități de întârziere pentru perioada 12 iulie 2010 – 5 octombrie 2010. Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.641,24 lei cheltuieli de arbitrare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța arbitrală a reținut că raportul contractual pe care reclamanta își întemeiază pretențiile îmbracă caracteristicile unui contract încheiat între absenți. Astfel, pârâta a lansat oferta de a contracta , iar reclamanta a acceptat-o , prin confirmările-comandă de transport nr. 42 din 2 iulie 2010 și nr. 44 din 5 iulie 2010, confirmări însușite prin ștampilă și semnătură, fără vreo obiecție de către pârâtă, contractul considerându-se încheiat la momentul recepției confirmării comenzii făcută de către ofertant , în speță pârâta. Mai mult, s-a reținut că din probe rezultă că transporturile au fost efectuate în termenii agreați prin contract, au fost decontate de reclamantă către transportatori, fără însă ca aceasta să primească de la pârâtă contravaloarea lor, plus comisionul ce i se datora conform contractului și fără ca pârâta să formuleze pe fond apărări pertinente care s-o exonereze de răspundere.

Or, obiecțiuni privind suma, cuantumul și modul de calcul al penalităților. Împotriva acestei sentințe SC A.I. SRL, pârâtă în arbitraj, a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale, în temeiul art. 364 alin. (1) lit. a), b) și i) C. proc. civ., prin care arată că a contestat de la început clauza compromisorie inserată în contractele nr. 42 și 44/2010, pe motivul că aceasta nu a fost confirmată printr-un acord de voință a reprezentantului său legal sau a persoanei desemnate să o reprezinte în raporturile cu SC T.S.T.E. SRL și că tribunalul arbitral nu a analizat această susținere. Prin decizia nr. 8 din 27 mai 2011 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, reclamanta SC A.I.

SRL fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4960 lei. În considerentele deciziei, instanța a reținut asumarea de către reclamanta SC A.I. SRL a clauzei compromisorii privind supunerea litigiului arbitrajului prin aceea că, atât în ,,comenzi”, cât și în ,,confirmări”, aceeași persoană - V.N. a semnat pentru reclamantă , fapt dedus din compararea semnăturilor de pe aceste înscrisuri, aceeași persoană fiind desemnată ca mandatar de însăși reclamantă, în acțiunea arbitrală. În ceea ce privește împrejurarea că litigiul a fost soluționat de către un arbitru unic, s-a constatat că , în situația în care reclamanta nu și-a desemnat un arbitru, conform regulilor arbitrale litigiul se soluționează de către arbitrul propus de pârâtă.

S-a mai reținut că împotriva arbitrului reclamanta a formulat cerere de recuzare, anulată ca netimbrată, fără ca , prin acțiunea în anulare reclamanta să indice motive de imparțialitate sau de recuzare a arbitrului, limitându-se să arate că soluția nefavorabilă are această cauză. Împotriva deciziei pronunțate în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale reclamanta SC A.I. SRL a declarat recurs, în motivarea căreia se arată următoarele: Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Concret, recurenta susține că motivarea soluției de respingere a acțiunii arbitrale, prin reținerea împrejurării că ambele înscrisuri care cuprind clauza compromisorie ar fi semnate de aceeași persoană este în contradicție cu specimenele de semnătură depuse ca și scripte de comparație la dosar . Criticile vizează și aprecierile cu privire la elemente care nu țin de susținerea admisibilității acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, respectiv judecata în complet de arbitru unic, imparțialitatea acestuia etc., în condițiile în care recurenta susține că a învederat aceste aspecte doar ca și circumstanțe ale judecății arbitrale și nu ca motive care să fie circumscrise celor limitativ prevăzute la art. 364 C. proc.

civ. În consecință, recurenta susține că, fiind în eroare în aprecierea cererii deduse judecății, curtea de apel nu răspunde, practic, motivelor invocate de reclamantă cu privire la viabilitatea clauzei compromisorii. Totodată, recurenta susține încălcarea prevederilor art. 343 1 alin. (2) C. proc. civ., prin teza conform căreia necontestarea raportului juridic primar conduce, implicit, și la confirmarea clauzei compromisorii. Astfel, se susține că, clauza compromisorie, ca și raport juridic independent de actul primar, nu este confirmată prin acordul de voință, valabil exprimat al reclamantei. În ofertele de contract emise de reclamantă a fost indicată persoana mandatată de administratorul SC A.I.

SRL să gestioneze raporturile contractuale cu SC T.S.T.E. SRL, respectiv V.N. însă acceptările (confirmări comandă-transport nr. 42 și 44) care cuprind și clauza compromisorie contestată, se adresează SC A.I. SRL prin reprezentant ,,d-na E.” care, nu angajează răspunderea contractuală a acesteia, fiind încălcate astfel, în opinie recurentei, și dispozițiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, precum și cele ale art. 70, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Or, încheierea de acte juridice de către persoane care nu fac parte din organele de conducere ale societății se sancționează cu nulitatea actului încheiat cu nesocotirea unor condiții de fond ale validității actului juridic civil, consimțământul și capacitatea.

Nulitatea fiind relativă, poate fi acoperită prin confirmare, operațiune care, potrivit recurentei, nu a avut loc. Intimata nu a formulat întâmpinare la recurs însă, prin scriptul intitulat ,,note de concluzii” depuse la (filele 49,50) a solicitat respingerea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii, când hotărârea ar putea fi modificată, dacă: există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina; instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică.

Se va reține că instanța este obligată să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestora. Din verificarea considerentelor deciziei criticate reiese că instanța a argumentat – cu trimitere la mijloacele de probă administrate, motivele care i-au format convingerea, răspunzându-se criticilor invocate de reclamantă în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, ceea ce a permis concluzia că hotărârea este motivată. În concret, din considerente rezultă cu claritate motivele pentru care instanța a acceptat valabilitatea clauzei compromisorii , din compararea celor două înscrisuri , respectiv a ofertei-comandă și a confirmării acesteia, în privința semnăturilor persoanei care a angajat societatea reclamantă, ajungându-se la concluzia că ambele aparțin persoanei mandatate de reclamantă să o reprezinte în raporturile contractuale cu pârâta.

Prevalându-se însă de acest motiv de recurs, prevăzut la punctul 7 al art. 304 C. proc. civ., care nu este fondat potrivit celor mai sus reținute, recurenta aduce în discuție chestiuni de fapt și care țin de probațiunea administrată în fazele anterioare, de modalitatea de administrare și interpretare a acesteia, fapt care excede prezentului recurs, în care se pot aduce în discuție doar aspectele vizând legalitatea, nu și temeinicia hotărârii criticate. Asemenea chestiuni de fapt invocate de recurentă în cadrul acestui motiv de recurs se referă la concluziile la care instanța a ajuns în urma verificării de scripte și care sunt contestate de reclamanta-recurentă, cu referire la specimenele de semnătură care, în opinia sa trebuiau avute în vedere.

Recurenta a invocat în drept și motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cu privire la care se va reține că nu există critici concrete care să poată fi încadrate acestuia. De asemenea, prin prisma motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii se va reține că nici acesta nu este fondat. Astfel, este real că, potrivit art. 343 1 alin. (2) C. proc. civ. ,,validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă”, însă problema de nelegalitate care interesează prezentul recurs și invocată de recurentă este aceea a valabilității clauzei compromisorii din perspectiva persoanei care are dreptul să angajeze răspunderea contractuală a reclamantei SC A.I.

SRL. În speță, atât oferta de a contracta emisă de SC A.I. SRL, cât și confirmarea acesteia din partea SC T.S.T.E. SRL și care conține inclusiv clauza compromisorie au fost semnate din partea recurentei, stabilindu-se în fazele procesuale anterioare, în baza probațiunii administrată, că ambele semnături aparțin aceleiași persoane, respectiv V.N., desemnată de reclamantă să o reprezinte în raporturile contractuale cu pârâta. Prin urmare, sub aspectul motivului de recurs prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. interesează faptul că a existat o clauză compromisorie acceptată de părți.

Discuțiile cu privire la neconcordanța dintre semnătura aplicată pe confirmarea comenzii și specimenul de semnătură al persoanei la care face referire acest act nu se încadrează la critici care privesc nelegalitatea deciziei ci, așa cum s-a reținut și la analizarea primului motiv de recurs vizează situații de fapt , legate de administrarea și interpretarea probelor, care nu pot face obiect al prezentului recurs. Din această perspectivă, nu pot fi reținute criticile vizând încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, art. 70, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 948 C. civ. În consecință, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins, iar potrivit art. 274 C. proc.

civ., recurenta avea obligația să-i plătească intimatei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecate ocazionate cu plata onorariului avocațial, conform chitanței nr. 39 din 25 noiembrie 2011 de la fila 47 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanta SC A.I. SRL NĂVODARI împotriva deciziei nr. 8 din 27 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Obligă recurenta SC A.I. SRL NĂVODARI să-i plătească intimatei SC T.S.T.E. SRL GALAȚI la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.