ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 788 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Bacău a respins
excepția lipsei competenței teritoriale invocată de reclamanta SC A.R.C.P. SRL,
precum și excepția autorității de lucru judecat, s-au admis excepțiile lipsei
calității procesuale pasive invocate de ambele pârâte și drept urmare s-a
respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța
această sentință instanța a reținut că, reclamanta a chemat în judecată pe
pârâtele SC R & I. SRL și S.E.F. GMBH Austria, în vederea constatării calității
de obligate în solidar a pârâtelor la plata sumei de 46.690,30 Euro în
echivalent în lei la data plății precum și la dobânzile legale, întrucât marfa
ce urma să fie transportată de SC O. SA cu care reclamanta încheiase contract
de transport, nu a ajuns la destinație.
La rândul său, SC O.
SA a încheiat contract de transport cu pârâta S.E.F. GMBH Viena, iar aceasta cu
pârâta SC R & F I. SRL, pentru transportul aceleiași mărfi ce aparținea
reclamantei.
S-a mai reținut că
prin sentința civilă nr. 1309 din 2 octombrie 2007, SC O. SA cu care reclamanta
a încheiat contractul de transport a fost obligată la plata contravalorii
mărfii pierdute în valoare de 46.690,30 Euro, dar aceasta a intrat în faliment.
S-a mai reținut că pârâtele nu au încheiat contract de transport cu reclamanta
ci cu SC O. SA care a și fost obligată la despăgubiri într-o acțiune în care
celelalte două pârâte nu au fost chemate în judecată.
Apelul declarat de
reclamanta SC E.R.C.P. SRL, a fost respins de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.3 7 din 12 aprilie 2011.
Instanța de apel a
reținut că, apelanta reclamantă are calitatea de terț în contractul încheiat de
SC O. SA cu pârâtele S.E.F. GMBH Viena și SC R & F I. SRL și mai mult prin
sentința civilă nr. 3316/30/2007 SC O. SA a fost obligată irevocabil la
despăgubiri către reclamantă.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC E.R.C.P. SRL,
criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece a fost pronunțată de o
instanță necompetentă teritorial atât în fond cât și în apel.
O altă critică
vizează admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor care
sunt debitoare ale obligației de a face, context în care sunt ținute să
răspundă solidar pentru executarea obligației asumate.
Recursul este
nefondat.
Cu privire la
excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău motivat de faptul că
prezenta acțiune este una accesorie la cea soluționată de Tribunalul Timiș prin
sentința civilă nr. 1309/PI din 2 octombrie 2007, acțiune ce a fost promovată
de aceeași reclamantă împotriva pârâtei SC O. SA cu același obiect respectiv
contravaloare marfă, nu poate fi reținută. Această acțiune nu este o acțiune
accesorie deoarece nu a fost formulată odată cu acțiunea principală, ci este o
acțiune distinctă, bazată pe convenția privind contractul de transport
internațional rutier.
Conform contractului,
marfa a fost într-adevăr expediată din județul Hunedoara ceea ce ar fi
justificat invocarea acestei excepții a competenței teritoriale a instanței în
primul litigiu în care pârâta SC O. SA în calitate de transportator, a fost
chemată în judecată ceea ce nu s-a întâmplat. În prezenta cauză SC O. SA are
calitatea de terț, iar dintre cele două pârâte din prezenta cauză una dintre
ele respectiv SC R & F I. SRL are sediul social în județul Bacău.
Mai mult, acest motiv
de recurs nu poate fi primit și pentru faptul că excepția necompetenței
teritoriale a fost pusă în discuție părților prin încheierea din 23 februarie
2010 când a fost respinsă, iar apelanta nu a formulat apel astfel că există
autoritate de lucru judecat.
Și critica ce vizează
soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor
este neîntemeiată cum bine au reținut instanțele de fond și apel, întrucât cu
contractele aflate la dosar s-a demonstrat că între reclamantă și pârâta SC O.
SA s-a încheiat un contract de transport. Între această pârâtă și pârâtele din
prezenta cauză SC R & F I. SRL și S.E.F. GMBH Viena s-au încheiat contracte
de transport pentru transportul aceleiași mărfi, ceea ce atrage concluzia
firească, că între reclamantă și pârâte nu a existat niciun raport juridic.
Raportul juridic
creat între reclamantă și pârâta SC O. SA generator de prejudicii pentru
reclamantă atâta vreme cât marfa a dispărut, a fost irevocabil soluționat prin
sentința civilă nr. 1309/PI din 2 octombrie 2007.
Aceste excepții
soluționate în mod legal de instanțe au făcut imposibilă antamarea fondului
ceea ce nu justifică însă susținerea reclamantei că i-ar fi fost îngrădit
accesul la justiție.
Urmează ca pentru
considerentele arătate recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312
pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanta SC E.R.C.P. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 37/2011 din 12
aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.