ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3729/2011

Ședința publică de la 18 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 788 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei competenței teritoriale invocată de reclamanta SC A.R.C.P. SRL, precum și excepția autorității de lucru judecat, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de ambele pârâte și drept urmare s-a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele SC R & I. SRL și S.E.F. GMBH Austria, în vederea constatării calității de obligate în solidar a pârâtelor la plata sumei de 46.690,30 Euro în echivalent în lei la data plății precum și la dobânzile legale, întrucât marfa ce urma să fie transportată de SC O. SA cu care reclamanta încheiase contract de transport, nu a ajuns la destinație.

La rândul său, SC O. SA a încheiat contract de transport cu pârâta S.E.F. GMBH Viena, iar aceasta cu pârâta SC R & F I. SRL, pentru transportul aceleiași mărfi ce aparținea reclamantei. S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 1309 din 2 octombrie 2007, SC O. SA cu care reclamanta a încheiat contractul de transport a fost obligată la plata contravalorii mărfii pierdute în valoare de 46.690,30 Euro, dar aceasta a intrat în faliment. S-a mai reținut că pârâtele nu au încheiat contract de transport cu reclamanta ci cu SC O. SA care a și fost obligată la despăgubiri într-o acțiune în care celelalte două pârâte nu au fost chemate în judecată. Apelul declarat de reclamanta SC E.R.C.P. SRL, a fost respins de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.3 7 din 12 aprilie 2011. Instanța de apel a reținut că, apelanta reclamantă are calitatea de terț în contractul încheiat de SC O. SA cu pârâtele S.E.F.

GMBH Viena și SC R & F I. SRL și mai mult prin sentința civilă nr. 3316/30/2007 SC O. SA a fost obligată irevocabil la despăgubiri către reclamantă. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC E.R.C.P. SRL, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial atât în fond cât și în apel. O altă critică vizează admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor care sunt debitoare ale obligației de a face, context în care sunt ținute să răspundă solidar pentru executarea obligației asumate. Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău motivat de faptul că prezenta acțiune este una accesorie la cea soluționată de Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 1309/PI din 2 octombrie 2007, acțiune ce a fost promovată de aceeași reclamantă împotriva pârâtei SC O. SA cu același obiect respectiv contravaloare marfă, nu poate fi reținută. Această acțiune nu este o acțiune accesorie deoarece nu a fost formulată odată cu acțiunea principală, ci este o acțiune distinctă, bazată pe convenția privind contractul de transport internațional rutier. Conform contractului, marfa a fost într-adevăr expediată din județul Hunedoara ceea ce ar fi justificat invocarea acestei excepții a competenței teritoriale a instanței în primul litigiu în care pârâta SC O. SA în calitate de transportator, a fost chemată în judecată ceea ce nu s-a întâmplat.

În prezenta cauză SC O. SA are calitatea de terț, iar dintre cele două pârâte din prezenta cauză una dintre ele respectiv SC R & F I. SRL are sediul social în județul Bacău. Mai mult, acest motiv de recurs nu poate fi primit și pentru faptul că excepția necompetenței teritoriale a fost pusă în discuție părților prin încheierea din 23 februarie 2010 când a fost respinsă, iar apelanta nu a formulat apel astfel că există autoritate de lucru judecat. Și critica ce vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor este neîntemeiată cum bine au reținut instanțele de fond și apel, întrucât cu contractele aflate la dosar s-a demonstrat că între reclamantă și pârâta SC O. SA s-a încheiat un contract de transport.

Între această pârâtă și pârâtele din prezenta cauză SC R & F I. SRL și S.E.F. GMBH Viena s-au încheiat contracte de transport pentru transportul aceleiași mărfi, ceea ce atrage concluzia firească, că între reclamantă și pârâte nu a existat niciun raport juridic. Raportul juridic creat între reclamantă și pârâta SC O. SA generator de prejudicii pentru reclamantă atâta vreme cât marfa a dispărut, a fost irevocabil soluționat prin sentința civilă nr. 1309/PI din 2 octombrie 2007. Aceste excepții soluționate în mod legal de instanțe au făcut imposibilă antamarea fondului ceea ce nu justifică însă susținerea reclamantei că i-ar fi fost îngrădit accesul la justiție. Urmează ca pentru considerentele arătate recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312 pct. 1 C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.R.C.P. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 37/2011 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.