ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2012

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin hotărârea nr. 40 din 16 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, s-a admis acțiunea înregistrată sub nr. 353 din 05 mai 2010 formulată de reclamanta, SC C.M. SRL împotriva pârâtei SC H.G. SA și, pe cale de consecință: S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei totale de 1.343.216,38 lei compusă din: 730.898 lei, contravaloare servicii de transport feroviar marfă; 597.825,66 lei contravaloare factura nr. 0000118 din 16 noiembrie 2009 (tarife orare, vagoane, penalități, staționări); 14.492,72 lei cheltuieli arbitrale.

Instanța arbitrală a reținut că la data de 29 ianuarie 2008 între părți s-a încheiat contractul nr. 8 având drept obiect efectuarea de către transportatorul-reclamant a serviciilor de transport feroviar a cantității de 370.000 tone produse de carieră. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că societatea reclamantă a prestat serviciile stipulate în contract pentru care a emis facturi cuprinzând contravaloarea prestațiilor, facturi ce au fost achitate doar în parte de către pârâtă, rămânând restante neachitate facturi care însumate au o valoare de 730.898 lei, sumă pentru care s-au emis factura nr. 0000116 din 16 noiembrie 2009, fără termen de scadență fiind vorba de obligații financiare mai vechi.

Pentru întârzierea la plată a facturilor, în temeiul prevederilor de la art. 8.10, Cap.VI din contract, reclamanta a calculat corect și a facturat penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 18.414,47 lei. Prevalându-se de prevederile Regulamentului de transport pe căile ferate din România și de clauzele de la Cap. IV din contract, reclamanta a calculat și facturat pentru perioada – februarie - iulie 2008 T.O.U. (tarif orar pentru utilizarea vagoanelor) în cuantum total de 559.545,15 lei. Datorită faptului că din vina societății pârâte s-au înregistrat întârzieri la descărcarea vagoanelor, trenurile staționând în stația C.F.R. București-Progresul C.N.C.F. C.F.R. SA - Regionala București a facturat în contul reclamantei-transportatoare staționări în cuantum de 19.865,04 lei.

Văzând dispozițiile de la art. 6.5, Cap. VI, din contract care stipulează că „în cazul în care C.N.C.F. C.F.R. SA va factura transportatorului staționări pe liniile C.F.R. pentru transporturile ce fac obiectul prezentului contract, clientul se obligă să le achite la aceeași valoare”, rezultă că și pretenția reclamantei pentru cuantumul acestor staționări 19.865,04 lei-este întemeiată și a fost admisă.

Tribunalul arbitral a constatat că raportul comercial dintre părți ce a generat prezentul litigiu, a avut la bază acordul de voință al acestora și a îndeplinit condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al celor două părți ce se obligă reciproc, un obiect determinat și o cauză licită, iar față de situația că pârâta nu și-a îndeplinit integral obligațiile de plată asumate prin contract, potrivit art. 969, cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a stabilit că acțiunea reclamantei este întemeiată, pârâta putând fi obligată la plata către reclamantă a sumelor pretinse prin acțiunea arbitrală. Urmare admiterii cererii de arbitrare, Tribunalul arbitral a admis și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de arbitrare în cuantum de 14.492,72 lei, reprezentând taxă arbitrală achitată de reclamantă cu O.P.

nr. 136 din 07 mai 2010. Împotriva acestei soluții pârâta a formulat acțiune în anulare ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 11 din 07 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, s-a anulat hotărârea arbitrală nr. 40 din 16 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați și s-a fixat termen pentru soluționarea fondului la data de 14 ianuarie 2011, cu citarea părților. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că la termenul când au avut loc dezbaterile, procedura de citare cu pârâta s-a realizat în condițiile art. 358 1 alin. (1) C. proc. civ. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Verificând legalitatea îndeplinirii citării pârâtei în această modalitate, a rezultat că la sediul pârâtei confirmarea de primire a fost semnată de o persoană, în calitate de portar, a cărei identitate nu a fost stabilită de agentul procedural. Pârâta a invocat faptul că scrisoarea recomandată, conținând citația pentru ultimul termen, a fost înmânată unei persoane străine de societate în condițiile în care are doi angajați care ocupă funcțiile de „funcționar economic” și „contabil șef” conform statelor de plată înregistrate la I.T.M. Ilfov. Potrivit art. 91 C. proc. civ., înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură, în cazul prev. la art. 87 pct. 2 C. proc. civ., se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada.

Prin raportare la prev. art. 92 alin. (3) C. proc. civ., în absența oricăror persoane la sediul societății pârâte însărcinate cu primirea corespondenței și a administratorului acesteia agentul a înmânat corespondența portarului. În cauză însă, nu s-au respectat prevederile art. 92 alin. (3) teza finală C. proc. civ. referitoare la faptul că nu a fost stabilită identitatea persoanei care primește corespondența în numele SC H.G. SA prin arătarea numelui și a prenumelui persoanei care a primit corespondența în calitate de portar. Procesul-verbal încheiat de către agentul procedural nu conține date referitoare la identitatea persoanei căreia i s-a înmânat corespondența. Potrivit art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea. În cauză, confirmarea de primire nu conține numele persoanei căreia i s-a făcut înmânarea iar sancțiunea care intervine constă în nulitatea actului de procedură astfel întocmit, potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ. S-a considerat de prisos a mai analizat motivul referitor la nerespectarea termenului de 15 zile prev. de art. 358 3 C. proc. civ., în contextul în care actul de procedură întocmit pentru termenul de dezbateri este lovit de nulitate pentru neindicarea numelui persoanei căreia i s-a înmânat. Față de cele mai sus-arătate, rezultă că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta SC H.G.

SA la termenul când au avut loc dezbaterile. Cum partea a lipsit la acest termen și procedura nu a fost legal îndeplinită, în cauză este incident motivul de desființare prev. de art. 364 lit. d) C. proc. civ., astfel că, s-a admis acțiunea în anulare și, în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ. s-a anulat hotărârea arbitrală și s-a stabilit un termen pentru evocarea fondului. În fond, după anularea sentinței arbitrale, prin sentința comercială nr. 5 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială s-a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamantă, ca nefondată, aceasta fiind obligată la plata sumei de 59.960,02 cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin contractul nr. 8 din 29 ianuarie 2008 încheiat între reclamanta SC C.M. SRL, în calitate de transportator și pârâta SC H.G. SA în calitate de beneficiar transport feroviar părțile au convenit ca transportatorul să transporte cantitățile de marfă puse la dispoziție de către client și să îndeplinească celelalte servicii solicitate de beneficiar legătură cu marfa transportată iar clientul s-a obligat să pună la dispoziție marfa și să achite facturile emise de transportator, la valoarea și data înscrise pe acestea. Instanța, după ce analizează facturile depuse în cauză, reține că acestea nu sunt în măsură să probeze în mod valabil pretențiile reclamantei și respinge acțiunea.

Împotriva acestei soluții, dar și a celei pronunțate în acțiunea în anulare a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea lui și a acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta reclamantă a învederat, în esență că este irelevant cui i s-a înmânat citația, atâta timp cât pârâta a confirmat primirea citației și a fost dispusă citarea prin publicitate lărgită căci pârâta a refuzat nejustificat primirea celorlalte citații. Având în vedere că partea avea cunoștința de termen și nu a dovedit o altă cauză care să împiedice prezența la termen, nu poate invoca încălcarea drepturilor și imposibilitatea contestării creanței. De altfel, parata ar fi avut la îndemână a trimite o cerere de amânare a dosarului, motivat de neîndeplinirea termenului procedural al citației, dar a ales să stea în pasivitate.

Pentru toate aspectele arătate anterior recurenta consideră că atitudinea pârâtei a fost de rea-credință pe tot parcursul derulării procesului, motiv pentru care solicită casarea sentinței civile de admitere a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale precum și menținerea acestea că temeinică și legală. Cu privire la fondul cauzei, anume pretențiile împotriva pârâtei, pretenții ce au fost respinse prin sentința comercială nr. 5/2011, reclamanta subliniază, în esență, că a probat în mod legal toate pretențiile, iar acțiunea trebuie admisă, fiind temeinică și legală hotărârea arbitrală.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate va reține următoarele: 1. Cât privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 11 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, acesta este nefondat și se va respinge ca atare pentru următoarele considerente: Hotărârea de arbitrare este nulă în temeiul prevederilor art. 364 lit. d) C. proc. civ., întrucât pârâta a lipsit de la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Potrivit art. 91 C. proc. civ. înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta numele și prenumele, calitatea și va semna dovada.

În prezenta cauză nu s-au respectat prevederile de la art. 92 alin. (3) teza finală C. proc. civ. referitor la faptul că nu a fost stabilită identitatea persoanei care primește corespondența în numele societății. Astfel cum a reținut și Curtea de Apel Galați, având în vedere că nu există pe confirmare de primire mențiunile prevăzute în mod imperativ de art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. cu privire la numele persoanei căreia i s-a făcut înmânarea, rezultă că actul de procedură întocmit cu nerespectarea prevederilor mai sus indicate este lovit de nulitate, potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ. În plus, procedura de citare în dosarul de arbitraj a fost totodată, viciată, și pentru faptul că s-au încălcat prevederile imperativ prevăzute la art. 358 și art. 358 3 C. proc.

civ., în sensul că a fost încălcat dreptul la apărare prin nerespectarea procedurii de citare cu un interval de timp de cel puțin 15 zile, termen imperativ prevăzut de C. proc. civ. Potrivit art. 3583 C. proc. civ.: „între data primirii citației și termenul de dezbateri trebuie să existe un interval de timp de cel puțin 15 zile. Or, aceste prevederi legale au fost încălcate întrucât, confirmarea de primire aflată la dosarul cauzei menționează că citația a fost primită la data de 02 iulie 2010, iar termenul de dezbateri a fost stabilit la data de 16 iulie 2010, respectiv la un interval de 13 zile de la data primirii citației. Anterior termenului stabilit pentru dezbateri au mai existat, conform înscrisurilor de la dosarul de arbitrare, încă două termene de judecată și la niciunul din acestea procedura de citare cu pârâta nu a fost legal îndeplinită.

Citația pentru primul termen de judecată din data de 11 iunie 2010 s-a întors cu mențiunea „firma a fost mutată de la adresă”, astfel cum s-a reținut și în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2010 și prin care s-a dispus efectuarea demersurilor la Registrul Comerțului pentru a se comunica sediul social și citarea prin publicitate lărgită și prin afișare la ușa instanței a SC H.G. SA. Prin încheierea de ședință aferentă termenului de judecată din data de 25 iunie 2010 s-a reținut că au fost efectuate demersurile la Registrul Comerțului în vederea identificării sediului social și că a fost îndeplinită procedura de citare la ușa instanței, însă nu a fost realizată și procedura de citare prin mica publicitate.

Pentru aceste considerente și pentru îndeplinirea procedurii de citare s-a acordat un nou termen de judecată la data de 16 iulie 2010. Citația aferentă termenului de judecată din data de 16 iulie 2010 a fost primită de către o persoană care nu are nicio calitate în cadrul societății și mai mult decât atât nu au fost respectate prevederile imperativ prevăzute la art. 358 3 C. proc. civ. in sensul că între data primirii citației și data stabilită pentru termenul de dezbateri a existat un interval de timp mai mic de 15 zile. Pe cale de consecință, contrar celor reținute prin încheierea de ședință din data de 16 iulie 2010, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită nici pentru termenul judecată când Tribunalul arbitrar a rămas în pronunțare cu privire la cererea de arbitrare formulată de societatea C.M.

SRL. În privința susținerilor recurentei de la punctul 3, potrivit cărora societatea pârâtă ar fi refuzat să primească citațiile, criticile sunt nefondate, întrucât mențiunile aflate pe dovezile de comunicare sunt întocmite de către agentul procedural și niciuna din aceste dovezi nu cuprinde mențiunea că SC H.P. SA ar fi refuzat primirea citațiilor. În situația în care s-ar fi refuzat primirea citației, agentul procedural avea obligația legală prevăzută la art. 92 alin. (2) C. proc. civ. de a afișa citația la ușa sediului și de a efectua consemnările corespunzătoare acestor împrejurări în procesul verbal aferent îndeplinirii procedurii de citare. Or, astfel de mențiuni nu se regăsesc la dosarul de arbitraj și prin urmare orice supoziții în sensul că pârâta ar fi refuzat primirea citațiilor sunt nefondate.

Pentru considerentele reținute, Înalta Curte va respinge recursul formulat de societatea C.M. împotriva sentinței civile nr. 11 din 07 decembrie 2010 prin care Curtea de Apel Galați a anulat hotărârea de arbitrare atacată, întrucât în mod temeinic Curtea de Apel Galați a reținut că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea prevederilor legale privind procedura de citare a pârâtei, fiind incidente în cauză motivele de anulare a hotărârii de arbitrare de la art. 364 lit. d) C. proc. civ., în sensul că pârâta nu a fost prezenta la termenul la care au avut loc dezbaterile, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, precum si a prevederilor art. 358 C. proc. civ.

privind procedura arbitrală conform cărora: "în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității.” 2.Referitor la criticile aduse de către recurentă sentinței nr. 5/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care această instanță a respins acțiunea în pretenții a SC C.M. SRL, acestea sunt întemeiate. Ca instanță de fond, Curtea de apel a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că a nesocotit contractul părților - și lege a lor, a analizat raporturile juridice exclusiv din perspectiva modului în care au fost întocmite facturile fiscale, ignorând prestațiile efectuate în temeiul contractului și obligațiile corelative ale părților.

Îndeplinirea sau nu, în mod corespunzător, a obligațiilor din contractul comercial intervenit între părți trebuie să se stabilească și să rezulte din împrejurări de fapt, probate în consecință, iar nu numai din împrejurări scriptice, contabile. Chiar și dintr-o astfel de perspectivă, contabilă, analiza trebuie să se facă pe cale unei expertize de specialitate, probă neadministrată nici de către instanța arbitrală și nici de către instanța judecătorească și care nu se poate administra direct în recurs, conform art. 305 C. proc. civ. Așadar, pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate hotărî asupra fondului pricinii întrucât împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite și nici nu pot fi stabilite întrucât una dintre probele necesare și utile cauzei nu se poate administra în recurs, conform art. 314 C. proc.

civ., se va casa sentința nr. 5 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și se va trimite cauza pentru rejudecarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 11 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială Admite recursul declarat de reclamanta SC C.M.SRL Galați împotriva sentinței nr. 5 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea fondului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.