ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

că prin hotărârea nr. 40 din 16 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj

Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, s-a

admis acțiunea înregistrată sub nr. 353 din 05 mai 2010 formulată de

reclamanta, SC C.M. SRL împotriva pârâtei SC H.G. SA și, pe cale de consecință:

S-a dispus obligarea

pârâtei la plata către reclamantă a sumei totale de 1.343.216,38 lei compusă

din: 730.898 lei, contravaloare servicii de transport feroviar marfă;

597.825,66 lei contravaloare factura nr. 0000118 din 16 noiembrie 2009 (tarife

orare, vagoane, penalități, staționări); 14.492,72 lei cheltuieli arbitrale.

Instanța arbitrală a

reținut că la data de 29 ianuarie 2008 între părți s-a încheiat contractul nr. 8

având drept obiect efectuarea de către transportatorul-reclamant a serviciilor

de transport feroviar a cantității de 370.000 tone produse de carieră.

Din actele depuse la

dosarul cauzei rezultă că societatea reclamantă a prestat serviciile stipulate

în contract pentru care a emis facturi cuprinzând contravaloarea prestațiilor,

facturi ce au fost achitate doar în parte de către pârâtă, rămânând restante

neachitate facturi care însumate au o valoare de 730.898 lei, sumă pentru care

s-au emis factura nr. 0000116 din 16 noiembrie 2009, fără termen de scadență

fiind vorba de obligații financiare mai vechi.

Pentru întârzierea la

plată a facturilor, în temeiul prevederilor de la art. 8.10, Cap.VI din

contract, reclamanta a calculat corect și a facturat penalități de 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere, în cuantum de 18.414,47 lei.

Prevalându-se de

prevederile Regulamentului de transport pe căile ferate din România și de

clauzele de la Cap. IV din contract, reclamanta a calculat și facturat pentru

perioada – februarie - iulie 2008 T.O.U. (tarif orar pentru utilizarea

vagoanelor) în cuantum total de 559.545,15 lei.

Datorită faptului că

din vina societății pârâte s-au înregistrat întârzieri la descărcarea

vagoanelor, trenurile staționând în stația C.F.R. București-Progresul C.N.C.F.

C.F.R. SA - Regionala București a facturat în contul

reclamantei-transportatoare staționări în cuantum de 19.865,04 lei. Văzând

dispozițiile de la art. 6.5, Cap. VI, din contract care stipulează că „în cazul

în care C.N.C.F. C.F.R. SA va factura transportatorului staționări pe liniile C.F.R.

pentru transporturile ce fac obiectul prezentului contract, clientul se obligă

să le achite la aceeași valoare”, rezultă că și pretenția reclamantei pentru

cuantumul acestor staționări 19.865,04 lei-este întemeiată și a fost admisă.

Tribunalul arbitral a

constatat că raportul comercial dintre părți ce a generat prezentul litigiu, a

avut la bază acordul de voință al acestora și a îndeplinit condițiile esențiale

pentru validitatea convențiilor, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul

valabil al celor două părți ce se obligă reciproc, un obiect determinat și o

cauză licită, iar față de situația că pârâta nu și-a îndeplinit integral

obligațiile de plată asumate prin contract, potrivit art. 969, cu aplicarea art.

998 C. civ., s-a stabilit că acțiunea reclamantei este întemeiată, pârâta

putând fi obligată la plata către reclamantă a sumelor pretinse prin acțiunea

arbitrală.

Urmare admiterii

cererii de arbitrare, Tribunalul arbitral a admis și capătul de cerere privind

plata cheltuielilor de arbitrare în cuantum de 14.492,72 lei, reprezentând taxă

arbitrală achitată de reclamantă cu O.P. nr. 136 din 07 mai 2010.

Împotriva acestei

soluții pârâta a formulat acțiune în anulare ce a fost admisă prin sentința

civilă nr. 11 din 07 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, s-a anulat hotărârea arbitrală nr. 40 din 16 iulie 2010

pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Galați și s-a fixat termen pentru soluționarea

fondului la data de 14 ianuarie 2011, cu citarea părților.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că la termenul când au avut loc dezbaterile,

procedura de citare cu pârâta s-a realizat în condițiile art. 358

1

alin.

(1) C. proc. civ. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Verificând legalitatea îndeplinirii citării pârâtei în această modalitate, a

rezultat că la sediul pârâtei confirmarea de primire a fost semnată de o

persoană, în calitate de portar, a cărei identitate nu a fost stabilită de agentul

procedural.

Pârâta a invocat

faptul că scrisoarea recomandată, conținând citația pentru ultimul termen, a

fost înmânată unei persoane străine de societate în condițiile în care are doi

angajați care ocupă funcțiile de „funcționar economic” și „contabil șef”

conform statelor de plată înregistrate la I.T.M. Ilfov.

Potrivit art. 91 C. proc.

civ., înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură, în cazul prev. la

art. 87 pct. 2 C. proc. civ., se poate face funcționarului sau persoanei

însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și

prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada.

Prin raportare la

prev. art. 92 alin. (3) C. proc. civ., în absența oricăror persoane la sediul

societății pârâte însărcinate cu primirea corespondenței și a administratorului

acesteia agentul a înmânat corespondența portarului. În cauză însă, nu s-au

respectat prevederile art. 92 alin. (3) teza finală C. proc. civ. referitoare

la faptul că nu a fost stabilită identitatea persoanei care primește

corespondența în numele SC H.G. SA prin arătarea numelui și a prenumelui

persoanei care a primit corespondența în calitate de portar.

Procesul-verbal

încheiat de către agentul procedural nu conține date referitoare la identitatea

persoanei căreia i s-a înmânat corespondența.

Potrivit art. 100 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu

înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă numele și calitatea celui

căruia i s-a făcut înmânarea.

În cauză, confirmarea

de primire nu conține numele persoanei căreia i s-a făcut înmânarea iar

sancțiunea care intervine constă în nulitatea actului de procedură astfel

întocmit, potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ.

S-a considerat de

prisos a mai analizat motivul referitor la nerespectarea termenului de 15 zile

prev. de art. 358

3

C. proc. civ., în contextul în care actul de

procedură întocmit pentru termenul de dezbateri este lovit de nulitate pentru

neindicarea numelui persoanei căreia i s-a înmânat.

Față de cele mai

sus-arătate, rezultă că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu

pârâta SC H.G. SA la termenul când au avut loc dezbaterile. Cum partea a lipsit

la acest termen și procedura nu a fost legal îndeplinită, în cauză este

incident motivul de desființare prev. de art. 364 lit. d) C. proc. civ., astfel

că, s-a admis acțiunea în anulare și, în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ.

s-a anulat hotărârea arbitrală și s-a stabilit un termen pentru evocarea

fondului.

În fond, după

anularea sentinței arbitrale, prin sentința comercială nr. 5 din 11 martie 2011

a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială s-a respins acțiunea

în pretenții formulată de reclamantă, ca nefondată, aceasta fiind obligată la

plata sumei de 59.960,02 cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin contractul nr. 8 din 29 ianuarie 2008

încheiat între reclamanta SC C.M. SRL, în calitate de transportator și pârâta

SC H.G. SA în calitate de beneficiar transport feroviar părțile au convenit ca

transportatorul să transporte cantitățile de marfă puse la dispoziție de către

client și să îndeplinească celelalte servicii solicitate de beneficiar legătură

cu marfa transportată iar clientul s-a obligat să pună la dispoziție marfa și

să achite facturile emise de transportator, la valoarea și data înscrise pe

acestea.

Instanța, după ce analizează

facturile depuse în cauză, reține că acestea nu sunt în măsură să probeze în

mod valabil pretențiile reclamantei și respinge acțiunea.

Împotriva acestei

soluții, dar și a celei pronunțate în acțiunea în anulare a declarat recurs

reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., prin care se

solicită admiterea lui și a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta reclamantă a

învederat, în esență că este irelevant cui i s-a înmânat citația, atâta timp

cât pârâta a confirmat primirea citației și a fost dispusă citarea prin

publicitate lărgită căci pârâta a refuzat nejustificat primirea celorlalte

citații.

Având în vedere că partea

avea cunoștința de termen și nu a dovedit o altă cauză care să împiedice

prezența la termen, nu poate invoca încălcarea drepturilor și imposibilitatea

contestării creanței. De altfel, parata ar fi avut la îndemână a trimite o cerere

de amânare a dosarului, motivat de neîndeplinirea termenului procedural al

citației, dar a ales să stea în pasivitate.

Pentru toate

aspectele arătate anterior recurenta consideră că atitudinea pârâtei a fost de

rea-credință pe tot parcursul derulării procesului, motiv pentru care solicită

casarea sentinței civile de admitere a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale

precum și menținerea acestea că temeinică și legală.

Cu privire la fondul

cauzei, anume pretențiile împotriva pârâtei, pretenții ce au fost respinse prin

sentința comercială nr. 5/2011, reclamanta subliniază, în esență, că a probat

în mod legal toate pretențiile, iar acțiunea trebuie admisă, fiind temeinică și

legală hotărârea arbitrală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate va

reține următoarele:

recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 11 din 7 decembrie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, acesta este nefondat

și se va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Hotărârea de

arbitrare este nulă în temeiul prevederilor art. 364 lit. d) C. proc. civ.,

întrucât pârâta a lipsit de la termenul la care au avut loc dezbaterile și

procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Potrivit art. 91 C. proc.

civ. înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se poate face

funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își

va arăta numele și prenumele, calitatea și va semna dovada.

În prezenta cauză nu

s-au respectat prevederile de la art. 92 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

referitor la faptul că nu a fost stabilită identitatea persoanei care primește

corespondența în numele societății. Astfel cum a reținut și Curtea de Apel

Galați, având în vedere că nu există pe confirmare de primire mențiunile

prevăzute în mod imperativ de art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. cu

privire la numele persoanei căreia i s-a făcut înmânarea, rezultă că actul de

procedură întocmit cu nerespectarea prevederilor mai sus indicate este lovit de

nulitate, potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, procedura de

citare în dosarul de arbitraj a fost totodată, viciată, și pentru faptul că

s-au încălcat prevederile imperativ prevăzute la art. 358 și art. 358

3

C. proc. civ., în sensul că a fost încălcat dreptul la apărare prin

nerespectarea procedurii de citare cu un interval de timp de cel puțin 15 zile,

termen imperativ prevăzut de C. proc. civ.

Potrivit art. 3583 C.

proc. civ.: „între data primirii citației și termenul de dezbateri trebuie să

existe un interval de timp de cel puțin 15 zile. Or, aceste prevederi legale au

fost încălcate întrucât, confirmarea de primire aflată la dosarul cauzei

menționează că citația a fost primită la data de 02 iulie 2010, iar termenul de

dezbateri a fost stabilit la data de 16 iulie 2010, respectiv la un interval de

13 zile de la data primirii citației.

Anterior termenului

stabilit pentru dezbateri au mai existat, conform înscrisurilor de la dosarul

de arbitrare, încă două termene de judecată și la niciunul din acestea

procedura de citare cu pârâta nu a fost legal îndeplinită.

Citația pentru primul

termen de judecată din data de 11 iunie 2010 s-a întors cu mențiunea „firma a

fost mutată de la adresă”, astfel cum s-a reținut și în încheierea de ședință

din data de 11 iunie 2010 și prin care s-a dispus efectuarea demersurilor la

Registrul Comerțului pentru a se comunica sediul social și citarea prin

publicitate lărgită și prin afișare la ușa instanței a SC H.G. SA.

Prin încheierea de

ședință aferentă termenului de judecată din data de 25 iunie 2010 s-a reținut

că au fost efectuate demersurile la Registrul Comerțului în vederea

identificării sediului social și că a fost îndeplinită procedura de citare la

ușa instanței, însă nu a fost realizată și procedura de citare prin mica

publicitate. Pentru aceste considerente și pentru îndeplinirea procedurii de

citare s-a acordat un nou termen de judecată la data de 16 iulie 2010.

Citația aferentă

termenului de judecată din data de 16 iulie 2010 a fost primită de către o

persoană care nu are nicio calitate în cadrul societății și mai mult decât atât

nu au fost respectate prevederile imperativ prevăzute la art. 358

3

C. proc. civ. in sensul că între data primirii citației și data stabilită

pentru termenul de dezbateri a existat un interval de timp mai mic de 15 zile.

Pe cale de consecință, contrar celor reținute prin încheierea de ședință din

data de 16 iulie 2010, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită nici

pentru termenul judecată când Tribunalul arbitrar a rămas în pronunțare cu

privire la cererea de arbitrare formulată de societatea C.M. SRL.

În privința

susținerilor recurentei de la punctul 3, potrivit cărora societatea pârâtă ar

fi refuzat să primească citațiile, criticile sunt nefondate, întrucât

mențiunile aflate pe dovezile de comunicare sunt întocmite de către agentul

procedural și niciuna din aceste dovezi nu cuprinde mențiunea că SC H.P. SA ar

fi refuzat primirea citațiilor. În situația în care s-ar fi refuzat primirea

citației, agentul procedural avea obligația legală prevăzută la art. 92 alin.

(2) C. proc. civ. de a afișa citația la ușa sediului și de a efectua

consemnările corespunzătoare acestor împrejurări în procesul verbal aferent

îndeplinirii procedurii de citare.

Or, astfel de mențiuni

nu se regăsesc la dosarul de arbitraj și prin urmare orice supoziții în sensul

că pârâta ar fi refuzat primirea citațiilor sunt nefondate.

Pentru considerentele

reținute, Înalta Curte va respinge recursul formulat de societatea C.M.

împotriva sentinței civile nr. 11 din 07 decembrie 2010 prin care Curtea de

Apel Galați a anulat hotărârea de arbitrare atacată, întrucât în mod temeinic

Curtea de Apel Galați a reținut că hotărârea arbitrală a fost dată cu

încălcarea prevederilor legale privind procedura de citare a pârâtei, fiind

incidente în cauză motivele de anulare a hotărârii de arbitrare de la art. 364

lit. d) C. proc. civ., în sensul că pârâta nu a fost prezenta la termenul la

care au avut loc dezbaterile, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită,

precum si a prevederilor art. 358 C. proc. civ. privind procedura arbitrală

conform cărora: "în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure

părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de

tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului

contradictorialității.”

2.Referitor la

criticile aduse de către recurentă sentinței nr. 5/2011 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, prin care această instanță a respins acțiunea în pretenții a SC C.M.

SRL, acestea sunt întemeiate.

Ca instanță de fond,

Curtea de apel a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că a nesocotit

contractul părților - și lege a lor, a analizat raporturile juridice exclusiv

din perspectiva modului în care au fost întocmite facturile fiscale, ignorând

prestațiile efectuate în temeiul contractului și obligațiile corelative ale

părților.

Îndeplinirea sau nu,

în mod corespunzător, a obligațiilor din contractul comercial intervenit între

părți trebuie să se stabilească și să rezulte din împrejurări de fapt, probate

în consecință, iar nu numai din împrejurări scriptice, contabile. Chiar și

dintr-o astfel de perspectivă, contabilă, analiza trebuie să se facă pe cale

unei expertize de specialitate, probă neadministrată nici de către instanța

arbitrală și nici de către instanța judecătorească și care nu se poate

administra direct în recurs, conform art. 305 C. proc. civ.

Așadar, pentru că

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate hotărî asupra fondului pricinii

întrucât împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite și

nici nu pot fi stabilite întrucât una dintre probele necesare și utile cauzei

nu se poate administra în recurs, conform art. 314 C. proc. civ., se va casa

sentința nr. 5 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială și se va trimite cauza pentru rejudecarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.M. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 11 din

7 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C.M.SRL Galați împotriva sentinței nr. 5 din 11

martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea fondului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2012.