ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3449/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3449/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la Tribunalul Galați, la 28 iulie 2004, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA
București, sucursala Marfă Galați a chemat în judecată pârâtele:
1) SC C.C. SA București și
2) SC I.S. SA Galați pentru
obligarea la plata sumei de 2.239.018.252 lei, majorări de întârziere de 0,15 %
pe zi, aferente facturilor privind tarife de transport și accesorii, emise
pentru perioada 6 octombrie 2003 – 23 februarie 2004.
Tribunalul Galați, secția comercială,
prin sentința nr. 1445 din 26 noiembrie 2004, a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtelor și a admis acțiunea în sensul obligării
pârâtelor la plata sumei de 1.119.509.126 lei, fiecare reprezentând majorări de
întârziere și la plata sumei de 25.267.591 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
În pronunțarea acestei
hotărâri, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de transportator
și pârâta 1, SC C.C. SA București în calitate de client s-a încheiat contractul
nr. B.1. 1/98/2003 privind plata centralizată a tarifelor de transport și a
tarifelor accesorii, precum și acordarea de reduceri tarifare la expedițiile de
mărfuri de import-export, derulate pe rețeaua C.F.R.
Potrivit art. 8.9 din
contract, facturile emise de prestator, urmau să fie achitate de pârâta I, în
termen de 3 zile lucrătoare de la primirea acestora, întârzierea plății fiind
sancționată prin art. 9.2 din contract, cu majorări de întârziere de 0,15 % pe
zi.
Pe de altă parte, între
reclamantă și cele două pârâte s-a încheiat la 21 mai 2003, convenția de plăți
2265 care prevede la pct. B că, 50 % din cuantumul valorii facturilor emise de
S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Galați către SC C.C. SA se va plăti de către SC
I.S. SA Galați, în numele SC C.C. SA în contul S.N.T.F.M. C.F.R. M., la
termenele stipulate în contract.
Întrucât pârâtele nu au
respectat termenele de plată din convenție, acestea datorează majorările de
întârziere de 0,15 % pe zi, în proporție egală, respectiv fiecare câte
1.119.509.126 lei.
Apelurile declarate de
pârâte împotriva sentinței menționate au fost respinse, ca nefondate, de Curtea
de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 65
din 9 mai 2005.
S-a reținut că facturile au
fost acceptate la plată, că întemeiat s-au aplicat sancțiunile din contractul nr.
B.1.1/98/2003.
Împotriva acestei ultime
hotărâri, ambele pârâte au declarat recurs.
Pârâta SC C.C. SA și-a
întemeiat recursul pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., formulând
următoarele critici:
- instanțele au ignorat
contractul nr. 276/2002 valabil pentru 2003, încheiat între SC C.C. SA și I.S. SA;
- convenția de plăți
intervenită între reclamantă și cele două pârâte nr. 2265/2003, a modificat
toate dispozițiile din contractele B.1. 1/98/2003 și nr. 276/2002 în ce
privește modalitatea de plată, modificare în sensul că SC I.S. SA, este debitor
pentru 50 % din valoarea facturilor emise de reclamanta transportatoare, astfel
că și răspunderea acesteia este directă și nemijlocită față de prestatoare.
Recurenta pârâtă SC M.S.
Galați (fostă SC I.S. SA Galați) și-a întemeiat criticile pe prevederile art. 304
pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., susținând următoarele:
- instanțele au ignorat
cererea privind dispunerea unei expertize contabile, proba cu interogatoriu,
fiind încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, astfel că
se impune rejudecarea cauzei;
- s-a dat o interpretare
greșită clauzelor contractuale, și nu s-a răspuns la criticile formulate în
apel;
- între SC C.C. SA și SC M.S.
Galați SA s-au încheiat raporturi juridice distincte, cu contractul nr. 276/2002
urmat la 12 mai 2003 de contractul 6600/2003, astfel că răspunderea pentru
întârziere se poate angaja numai în cadrul acestor raporturi contractuale;
- nu suntem în prezența unei
novații prin substituire de debitor, nefiind îndeplinite prevederile art. 1132 C.
civ.;
- majorările se referă la
facturi aferente anului 2004, perioadă în care nu exista clauză penală,
contractele dintre părți fiind aferente anului 2003.
Asupra recursurilor, din
verificarea actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:
În ce privește recursul
pârâtei SC C.C. SA
La data declarării
recursului, 25 iulie 2005, recurenta nu a timbrat recursul.
Cu citația emisă pentru
termenul de 16 mai 2006, primită de SC C.C. SA la 27 aprilie 2006, i s-a pus în
vedere să depună taxa judiciară de timbru de 1.707 Ron în contul indicat.
La termenul de judecată din
16 mai 2006 recurenta prin reprezentant legal a solicitat un termen pentru
timbrarea recursului și pregătirea apărării, cerere față de care s-a amânat
cauza la 24 octombrie 2006. Se reține că nici la acest termen nu și-a
îndeplinit obligația timbrării.
Așa fiind, față de
prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, urmează ca recursul
acestei pârâte să fie anulat ca netimbrat.
În ce privește recursul
pârâtei SC M.S. Galați SA.
În principal, prin criticile
formulate recurenta susține greșita obligare la plata majorărilor de întârziere
de 0,15 % pe zi pentru întârzierea plății costului prestațiilor de transport
către reclamantă, în lipsa unor raporturi comerciale și a unei clauze penale cu
reclamanta.
Se reține că, în adevăr
cererea S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA pentru majorări de întârziere în sumă de
2.239.018.252 lei, calculate pe perioada 6 octombrie 2003 – 23 februarie 2004,
își are temeiul în art. 9.2 din contractul nr. B.1.1/98/2003 încheiat între
reclamantă – transportator și pârâta SC C.C. SA București.
S-a stabilit prin clauza
penală menționată că pentru nerespectarea termenului de plată a facturilor
conținând valoarea tarifelor de transport și accesorii, să se plătească de
către pârâta SC C.C. SA majorări de 0,15 % pe zi întârziere.
Cauza penală sancționează
debitoarea contractantă SC C.C. SA pentru întârzierea plății.
În ce privește pârâta 2, SC M.S.
Galați SA, aceasta nefiind parte contractantă, ci un terț față de contractul nr.
B.1. 1/98/2003, aplicarea clauzei penale față de această parte nu-și are temei.
Este adevărat că între cele
două pârâte, SC C.C. SA și SC M.S. Galați SA au existat raporturi contractuale,
contractul nr. 276/2002, care a încetat la 12 mai 2003, dată la care s-a
încheiat un nou contract cu nr. 6600/828/2003, dar, aceste contracte nasc
obligații și răspunderi între părțile semnatare și acestea nu fac obiectul
acțiunii de față, pârâta C.C., neînțelegând să formuleze pretenții, pentru
întârzierea în efectuarea plăților de către SC M.S. Galați SA, beneficiară
efectivă a transporturilor.
Instanța de apel, deși
reține că facturile s-au emis de reclamantă către C.C., care le-a achitat cu
întârziere și că sunt aplicabile clauzele contractului B.1. 1/98/2003, nu a
motivat convingător mențiunea sentinței de obligare a pârâtei M.S. Galați la
plata a 50 % din majorările de întârziere cerute de reclamantă.
Analizând sentința de fond
se reține că angajarea răspunderii pârâtei, SC M.S. Galați s-a întemeiat pe
Convenția de plăți 2265 din 21 mai 2003.
În adevăr, părțile în
litigiu, reclamanta și cele două pârâte, prin convenția menționată în art. 1,
fac referiri în sensul că cele convenite privesc contractul B.1. 1/98/2003 și
contractul nr. 276/2002 și stabilesc, referitor la modalitățile de plată că: „50
% din cuantumul valorii facturilor emise de S.N.T.F.M. C.F.R. M. către SC C.C.
SA se va plăti de către SC I.S. SA Galați, în numele C.C. SA la termenele
stipulate în contract”.
Această convenție prin
clauza menționată nu aduce modificări raporturilor contractuale, clauzelor
stabilite de părți, astfel că nu se poate reține că clauza penală din
contractul B.1. 1/98/2003 este opozabilă SC M.S. Galați, ci, această parte își
păstrează poziția de terț, în raport cu reclamanta.
Obligațiile de plată asumate
de recurenta SC M.S. Galați ar putea fi analizate în raport de obligațiile
contractuale dintre această parte și SC C.C. SA, dar, așa cum s-a arătat,
acestea nu fac obiectul dosarului de față.
Convenția de plăți din 21
mai 2003 nu a prevăzut termene de plată, scadente, sancțiuni pentru întârziere,
toate aceste obligații fiind cele din contractele existente între părți,
respectiv contractul B.1. 1/98/2003.
Întrucât SC M.S. Galați nu
este parte în acest contract pentru a-i fi aplicabilă clauza penală privind
plata de majorări de 0,15 % pe zi întârziere, chemarea acestei părți în
judecată nu-și are temei, astfel că recursul va fi admis, și se va admite și
apelul aceleiași pârâte împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată
în tot și întrucât greșit a fost obligată pârâta recurentă la plata sumei de
1.119.509.126 lei și la cheltuieli de judecată în sumă de 25.267.591 lei,
acțiunea urmând să fie respinsă față de această parte.
Singura răspunzătoare în
raport de clauzele contractului B.1. 1/98/2003, pentru nerespectarea termenului
de plată a facturilor privind prestații de transport este pârâta SC C.C. SA,
astfel că acțiunea se va admite față de această pârâtă în sensul obligării la
plata sumei de 22.391 Ron majorări de întârziere în plată, cu cheltuieli de
judecată în sumă de 2.791 Ron, cheltuieli de judecată în apel și recurs, față
de recurenta SC M.S. Galați SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC M.S. GALAȚI SA Galați împotriva deciziei civile nr. 65 din 9 mai 2005
a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o modifică
în sensul că admite și apelul aceleiași pârâte declarat împotriva sentinței
civile nr. 1445 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați.
Schimbă în tot sentința
tribunalului în sensul că admite acțiunea reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R. M.
București, sucursala Galați și obligă pe pârâta SC C.C. SA București la plata
sumei de 223.901 Ron și respinge acțiunea față de SC M.S. GALAȚI SA Galați.
Obligă pe pârâta SC C.C. SA
București la plata sumei de 2791 Ron cheltuieli de judecată în apel și recurs
către pârâta SC M.S. GALAȚI SA Galați.
Anulează, ca netimbrat,
recursul declarat de pârâta SC C.C. SA București împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 noiembrie 2006.