ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3991/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamanta S.C. S.

S.A. Galați a solicitat obligarea pârâtei S.C. V. S.A. București la plata sumei

de 1.288.349.164 lei reprezentând penalități de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a

livrat pârâtei mărfuri, în baza contractului nr. 1202/1997 și că prin contract

s-a stabilit că beneficiarul este de drept în întârziere, începând cu data când

trebuia efectuată plata, nefiind necesară notificarea, conform art. 1079 C.

civ.

Întrucât pârâta a efectuat plăți cu întârziere,

datorează penalități de 1.288.349.164 lei.

Pârâta a formulat cerere reconvențională,

solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 964.501.457 lei penalități

pentru livrarea cu întârziere a produselor contractate, 2.147.760 lei

penalități pentru nelivrarea produselor și 353.555.237 lei daune interese, la

care a renunțat ulterior.

Pârâta a invocat excepția autorității de lucru

judecat pentru o parte din suma pretinsă de reclamantă, respectiv pentru

299.555.111 lei pentru care există hotărârea nr. 23/1999 a Arbitrajului Camerei

de Comerț și Industrie Galați.

Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 7437

din 17 octombrie 2000 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la

1.288.349.164 lei cu titlu de penalități de întârziere și la 35.461.984 lei

cheltuieli de judecată. A luat act de renunțarea pârâtei la judecarea cererii

reconvenționale.

Instanța pentru a pronunța această hotărâre, a

reținut că între părți s-a încheiat contractul nr.1202/1997, în baza căruia

reclamanta i-a livrat pârâtei diverse cantități de tablă în perioada 11

ianuarie 1997 – 30 septembrie 1997.

La art. 7 lit. b) din contract, s-a stipulat că

pentru întârzieri la plată, beneficiarul datorează penalități de 0,2% pentru

fiecare zi de întârziere, astfel că pârâta datorează 1.288.349.164 lei

penalități.

Cu privire la autoritatea lucrului judecat s-a

reținut că din analiza hotărârii arbitrale nr. 23/1999 a rezultat că pârâta a

fost obligată la plata sumei de 943.733.740 lei cu titlu de penalități de

întârziere pentru achitarea cu întârziere a facturilor nr. 137273 și

138094/1998 și că acestea nu fac obiectul acțiunii cu care a fost investită

instanța, neexistând identitate de obiect între cele două acțiuni.

Prin decizia civilă nr. 739 din 12 decembrie

2001 Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de

fond, numai sub aspectul modului în care a fost soluționată excepția

autorității lucrului judecat pentru suma de 299.555.111 lei.

Împotriva menționatei decizii, pârâta S.C. V.

S.A. București a declarat recurs potrivit art. 304 pct.9 și 10 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie

modificarea în tot a soluției instanței de apel, iar pe fond admiterea

excepției autorității de lucru judecat, cu consecința exonerării sale de la

plata sumei de 299.555.111 lei.

În criticile formulate, recurenta pârâtă susține

în esență că această sumă a fost acordată prin hotărârea arbitrală nr. 23/1999

a Arbitrajului C.C.I. Galați, în opinia sa fiind îndeplinite dispozițiile art. 1201

C. civ., întrucât cele două cereri au același obiect, aceeași cauză și privește

aceleași părți.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Potrivit art. 1201 C. civ. „Este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în

aceeași calitate”.

Analizând hotărârea arbitrală mai

sus menționată se reține că la calculul sumei de 943.733.740 lei s-au avut în

vedere facturile fiscale nr. 137273/1998 și 138094/1998.

În acțiunea reclamantei, ce face obiectul

recursului de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata

penalităților de întârziere calculate ca urmare a achitării cu întârziere a

facturilor emise în perioada 11 ianuarie 1997 – 30 septembrie 1997.

Se reține astfel că între obiectul celor două

acțiuni nu există identitate, facturile invocate au alt număr, vizează alte

sume și alte perioade, motiv pentru care nu poate fi reținută excepția

autorității de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a contestat

valabilitatea acestora în momentul primirii sau al plății lor.

Așa fiind, cum decizia instanței de apel este

temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. V. S.A. București împotriva deciziei nr. 739 din 12 decembrie 2001 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și comercial, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.