ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 993/2003

Prin hotărârea nr. 23 din 5 iulie 1999, Arbitrajul Camerei

de Comerț și Industrie a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte SC S. SA Galați

și a constatat că pârâta-reclamantă a achitat reclamantei suma de 1.250.728.863

lei, cu titlu de preț, pârâta fiind obligată la plata sumei de 943.733.740 lei,

cu titlu de penalități de întârziere, și a sumei de 21.048.738 lei cheltuieli

de arbitrare.

Cererea reconvențională, formulată de pârâta, SC V. SA

București, împotriva reclamantei SC S. SA Galați a fost respinsă.

Împotriva hotărârii arbitrale a formulat acțiune în

anulare SC V. SA București, invocând dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ.

În rejudecare, prin decizia nr. 169 din 14 martie

2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea în anulare, formulată de SC V. SA București, a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, reține

că, în speță, s-au invocat dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără ca,

prin hotărârea pronunțată de Arbitraj, dispozițiile legale mai sus citate să

fie încălcate.

Curtea de Apel Galați, mai reține că reclamanta și-a

mărit, în adevăr, câtimea obiectului cererii, ceea ce, însă, potrivit art. 132 pct.

2 C. proc. civ., nu constituie o modificare a pretențiilor, situație în care nu

s-au încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ. de către instanța arbitrală,

care, în mod corect, s-a pronunțat asupra acțiunii, astfel cum a fost precizată

ulterior.

Împotriva deciziei instanței, învestită cu dezlegarea

acțiunii în anulare, a declarat recurs SC V. SA București, recursul fiind

întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

arătând că acțiunea, în forma sa inițială, a fost promovată numai pentru

douăsprezece facturi al căror izvor juridic îl reprezenta contractul nr. 1202/1998,

penalitățile aferente acestor facturi fiind în sumă de 296.617.183 lei.

În continuare, recurenta arată că SC S. SA Galați a

introdus ulterior primei de înfățișare o cerere precizatoare, prin care și-a

majorat cuantumul penalităților la suma de 957.675.843 lei, calculate și pentru

alte facturi decât cele ce constituiau obiectul acțiunii inițiale.

De asemenea, recurenta precizează că, atât hotărârea

arbitrală, cât și decizia prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, au

fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 132 și ale art. 134 C. proc.

civ.

Recursul declarat de SC V. SA București este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, din actele dosarului se constată că acțiunea

inițială, introdusă de către reclamanta SC S. SA Galați, la data de 8 februarie

1999, la Arbitrajul Camerei de Comerț și Industrie Galați, avea ca obiect

obligarea pârâtei SC V. SA București la plata sumei de 1.382.450.396 lei,

reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, precum și a sumei de

296.617.183 lei, cu titlu de penalități de întârziere la plată.

Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost

inițial formulată, are ca izvor de drept contractul economic nr. 1202/1998,

pretențiile din acțiunea inițială, atât cele cu titlu de contravaloare marfă,

cât și cele cu titlu de penalități, rezultând în mod clar din anexa depusă de

însăși reclamanta, în cadrul acțiunii introduse pe data de 8 februarie 1999, la

Arbitraj.

În continuare, instanța de recurs constată că, pentru

termenul de la 17 mai 1999, reclamanta a formulat și a depus „Precizări la

acțiunea inițială” (dosarul aflat la Curtea de Arbitraj) prin care confirmă

plata de către pârâtă a debitului în sumă de 1.250.728.863 lei și înțelege a-și

majora pretențiile, cu titlu de penalități de întârziere la plată, la suma de

957.675.843 lei.

Precizările de acțiune se constată a fi depuse cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 132, coroborat cu art. 134 C.

proc. civ., întrucât termenul de judecată, fixat la 17 mai 1999, pentru când

reclamanta și-a majorat câtimea obiectului cererii privitoare la penalități, nu

constituie prima zi de înfățișare, așa cum aceasta este reglementată expres de

textele legale mai sus evocate.

Pe de altă parte, se constată că acțiunea precizată

cuprinde și facturi ce nu au făcut obiectul acțiunii inițiale (a se compara

anexa la „Precizări” cu anexa la „Cererea de chemare în judecată”), facturi

cărora reclamanta a înțeles a le calcula penalități și a le solicita,

modificând astfel în mod nelegal cuantumul total al penalităților.

În consecință, instanța de recurs apreciază că au fost

încălcate dispozițiile imperative ale art. 132 și art. 134 C. proc. civ., iar

în soluționarea acțiunii în anulare au fost greșit aplicate dispozițiile art. 364

lit. i) C. proc. civ., astfel că ambele hotărâri în speță au fost date cu

încălcarea unor dispoziții legale imperative, cu specială referire la textele

de lege citate mai sus.

Așadar, instanța de recurs, în considerarea dispozițiilor

art. 132, art. 134 și art. 364 lit. i) C. proc. civ. și făcând aplicațiunea

prevederilor art. 304 pct. 9 și ale art. 312 C. proc. civ., va dispune în

sensul admiterii recursului declarat de SC V. SA București, modificării

deciziei atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii în anulare a hotărârii

arbitrale cu privire la capătul de cerere având ca obiect penalitățile de

întârziere la plată, restul dispozițiilor menținându-se.

Așa fiind, Curtea, pentru considerentele ce preced,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta, SC V. SA București,

împotriva deciziei nr. 169 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în sensul

că admite în parte acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, pe care o schimbă

în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească suma de 257.864.662 lei,

penalități, în loc de 943.733.740 lei, cu titlu de penalități.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii arbitrale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie

2003.