ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2240/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Arbitrajul de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați, reclamanta SC S.X.

SA Galați a chemat în judecată pe pârâta SC N.A. SA Iași, pentru a fi obligată

la plata sumelor de 1.954.598.304 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri

livrate și neachitate, plus 2.000.427.661 lei, penalități de întârziere și

44.936.681 lei, cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr. 90 din 17

septembrie 2001, Arbitrajul de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați a

admis în parte acțiunea și, reținând că s-a achitat contravaloarea mărfurilor,

a obligat pârâta SC N.A. SA Iași la plata sumei de 2.100.421.725 lei, cu titlu

de penalități de întârziere la plată, plus 45.566.514 lei cheltuieli de

arbitrare.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat acțiune în anulare pârâta SC N.A. SA Iași iar, prin decizia civilă nr.

158 R din 15 februarie 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare, cu

motivarea că nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii sub

aspectul obligării la penalități și cheltuieli de judecată.

Cu actul înregistrat la 10

iunie 2002, societatea comercială pârâtă a formulat motive de recurs,

susținând, în esență, următoarele:

- instanța de apel a reținut

în mod eronat că pârâta datorează cheltuieli de judecată aferente sumelor

solicitate prin acțiune, deoarece în cursul soluționării litigiului și-a redus

pretențiile la penalități cu suma de 226.842.719 lei;

- curtea de apel a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 1144 din C. civ. și art. 10 lit. a) din

contract, în sensul că penalitățile de întârziere au fost calculate până în

momentul când creditoarea a acceptat semnarea proceselor verbale de compensare

a obligațiilor reciproce, când, în realitate, trebuiau calculate până când

compensarea opera de drept;

- în final a susținut că,

dacă penalitățile s-ar fi calculat în conformitate cu clauzele contractului din

anul 2000, acestea erau în sumă de 1.540.383.430 lei.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Din actele dosarului,

rezultă că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în anulare

formulată de societatea pârâtă, în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ.,

potrivit căruia hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea

publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Din acest punct de vedere,

recurenta a arătat că au fost încălcate prevederile art. 274 C. proc. civ., și

a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată mai mari decât cele

plătite de reclamantă la introducerea acțiunii, deoarece SC S.X. SA Galați și-a

redus pretențiile la penalități.

În realitate, curtea de apel

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, reținând că, prin

actul depus la 17 august 2001 și intitulat „răspuns la întâmpinare”, reclamanta

a precizat că pentru anii 1998-2000 penalitățile de întârziere însumează

2.100.421.725 lei, solicitând și cheltuielile de judecată aferente, precum și

cele determinate de plata produselor după sesizarea arbitrajului, respectiv

45.566.514 lei.

În această situație, nu s-ar

putea reține susținerile pârâtei legate de greșită aplicare a dispozițiilor art.

274 C. proc. civ., iar primul motiv de recurs va fi respins.

Cea de a doua critică

vizează modul în care au fost aplicate dispozițiile art. 1144 din C. civ.,

precum și prevederile contractuale în legătură cu calculul penalităților de

întârziere la plată, fiind invocată tot nelegalitatea hotărârii în raport de

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs, pârâta a susținut că, deși nu contestă plata cu întârziere a tablei

livrate în anul 2000, calculul penalităților a fost eronat și nu a ținut seama

de momentul stingerii datoriilor reciproce ale părților.

Nici acest motiv nu poate fi

primit, deoarece curtea de apel a dat o corectă interpretare clauzelor

contractului nr. 1261/2000, reținând că, potrivit art. 6 a din cap. VI, plata

produselor livrate de furnizor trebuia făcută în avans sau la livrare, fiind

exclusă livrarea condiționată de prestarea unor servicii.

Este adevărat că, la

calculul penalităților, reclamanta a ținut seama de compensările intervenite

între părți pentru obligații reciproce, dar această împrejurare nu este de

natură să schimbe cuantumul penalităților calculate, deoarece momentul

stingerii obligațiilor nu poate fi altul decât cel înscris în ordinul de

compensare.

Pentru toate aceste

considerente, recursul societății comerciale pârâtă va fi respins, conform art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de pârâta SC N.A. SA Iași, împotriva deciziei nr. 158/R din 15 februarie 2002 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 23 iunie 2004.