ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.9147/21 decembrie 2000, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea
reclamantei S.C. S. S.A. împotriva pârâtei S.C. C. S.A. și a obligat-o pe
pârâtă să-i plătească reclamantei 481.044.203 lei cu titlu de penalități de
întârziere. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind execuția
vremelnică a hotărârii. A mai fost obligată pârâta la 19.315.886 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată reclamantei.
Pentru
a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei
că reclamanta a livrat pârâtei în baza raporturilor contractuale diferite
cantități de produse siderurgice pentru care a emis facturi ce au fost achitate
cu întârziere iar conform clauzelor din contractul nr.5711/1998 încheiat între
părți (art.7 lit.b) datorează penalitățile pretinse prin acțiune.
Apelul
declarat de pârâtă prin care critică sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie a fost admis numai în ce privește cuantumul penalităților la plata
cărora a fost obligată pârâta. Astfel, că prin decizia nr.479/19 iunie 2001
pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a schimbat în parte sentința în sensul
reducerii cuantumului penalităților de la 481.044.200 lei la 439.248.364 lei
conform pretențiilor restrânse ale reclamantei. Au fost înlăturate ca nefondate
celelalte critici inclusiv cea care viza fondul cauzei în sensul că pârâta
susținea că nu datorează penalitățile pretinse de reclamantă întrucât livrările
la care aceasta se referă s-au făcut în afara contractului nr.5711/1998. S-a
respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Galați ridicată de
pârâtă.
Împotriva
acestei ultime soluții a declarat recurs pârâta. Prin motivele scrise reia
critica din apel, în sensul că, marfa pentru care a fost obligată să plătească
penalități ar fi fost livrată în afara contractului despre care s-a făcut
vorbire supra și ca atare nu datorează penalitățile prevăzute în acel contract.
Critica
este neîntemeiată iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru
considerentele ce urmează:
Este
neîndoielnic și pârâta nu contestă primirea produselor ce au făcut obiectul
facturilor pentru care s-a declanșat prezentul litigiu și că acestea au fost
primite fără obiecțiuni și conform clauzei stipulate la art.7 lit.a din
contractul nr.5711/1998 plata trebuia făcută cel mai târziu în 5 zile de la
primirea mărfii.
Susținerea
pârâtei că marfa s-a livrat extracontractual nu este dovedită așa cum în mod
corect au reținut instanțele, atât la fond cât și în apel. Înscrisurile la care
face referire pârâta în dovedirea susținerilor sale sunt irelevante în cauză.
Astfel adresa nr.113 din 10 martie 1998 are caracter intern și reprezintă unele
precizări ale direcției Marketing și Orientare Economică pentru conducerea S.C.
S. S.A.. De asemenea, invocarea de către pârâtă a corespondenței sale ca și a
raporturilor contractuale cu A.R.D.I.M.E.T. nu prezintă relevanță în
raporturile sale contractuale cu reclamanta. Restul înscrisurilor la care face
referire emanau de la pârâtă și exprima punctul său de vedere neîmpărtășit de
reclamantă.
Față de
considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr.479
din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.