ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC

„ M.”  SA  Botoșani împotriva deciziei nr.646/A din 18 septembrie 2001 a Curții

de Apel Galați.

La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recurenta a  solicitat judecarea sa în lipsă conform art.242 alin.2 Cod

procedură civilă.

C U

R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr.825 din 23 aprilie 2001

Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta  SC  „M.”  SA

Botoșani în contradictoriu cu  pârâta SC  „S.”  SRL  Galați și a obligat

pârâta să-i plătească și 219.237.819 lei cu titlu  de  preț și 32.885.672 lei

penalități de întârziere precum și 13.779.939 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut în

baza înscrisurilor de la dosar și a  dispozițiilor legale incidente cauzei că,

în baza contractului de vânzare cumpărare nr.546/2000  reclamanta a livrat

pârâtei un  utilaj și cu factura 884302 din 15 decembrie 2000 a cerut plata

contravalorii acestuia. Față de refuzul pârâtei de a achita o  diferență de

preț de 219.237.819 lei, reclamanta a  procedat la punerea ei în întârziere

prin adresa  291 din 26 ianuarie 2001 și a calculat penalitățile din acțiune în

temeiul clauzei penale stipulată la  art.XI (1) din contract.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

a fost admis de Curtea de Apel Galați prin decizia nr.646 din 18 septembrie

2001 pronunțată în dosarul nr.1389/2001.

În consecință a fost schimbată sentința în

sensul că ,avându-se în vedere dovada  făcută în apel  de către pârâtă, că

prețul a fost achitat  prin compensare (contractul de vânzare cumpărare nr.

21180 din 15 februarie 20019) a fost înlăturată și obligația pârâtei la  plata

sumei de 219.237.814 lei , menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs pârâta, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece instanța de

apel a menținut greșit obligația sa de plata penalităților de  întârziere câtă

vreme a făcut dovada prin înscrisul depus în apel că a achitat în întregime

prețul anterior  introducerii cererii de chemare în judecată de către

reclamantă.

Cu privire la recursul pârâtei deși

susținerea  sa cum că a achitat prețul anterior chemării sale în  judecată

(acțiunea a fost introdusă la 22 martie 2001 iar contractul de vânzare

cumpărare  nr.180 este încheiat la 15 februarie 2001) critica este

neîntemeiată. Aceasta deoarece prin contractul nr.546/2000  pârâta s-a obligat

(vezi cap.V pct.1 și 2 privind modalitățile de plată) șă achite 30% din prețul

convenit pentru produsele cumpărate în avans la data încheierii contractului

.iar diferența până la achitarea integrală a prețului la data primirii

produsului. Cum reclamanta a livrat pârâtei  produsele la 14 decembrie 2000

,așa  cum rezultă din dispoziția de livrare 21284 iar pârâta a semnat de

primirea lor la 18 decembrie același an așa cum rezultă din copia facturii

884302, dată la care trebuia conform clauzelor contractului, care  reprezintă

legea părților, să achite integral prețul, în mod corect instanța a  obligat-o

la plata penalităților de întârziere.

Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC „M.” SA  Botoșași, împotriva deciziei nr.646/A din 18 septembrie

2001 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

aprilie 2003.