ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „ M.” SA Botoșani împotriva deciziei nr.646/A din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați. La apelul nominal nu s-au prezentat părțile. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recurenta a solicitat judecarea sa în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.825 din 23 aprilie 2001 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „M.” SA Botoșani în contradictoriu cu pârâta SC „S.” SRL Galați și a obligat pârâta să-i plătească și 219.237.819 lei cu titlu de preț și 32.885.672 lei penalități de întârziere precum și 13.779.939 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut în baza înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente cauzei că, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.546/2000 reclamanta a livrat pârâtei un utilaj și cu factura 884302 din 15 decembrie 2000 a cerut plata contravalorii acestuia. Față de refuzul pârâtei de a achita o diferență de preț de 219.237.819 lei, reclamanta a procedat la punerea ei în întârziere prin adresa 291 din 26 ianuarie 2001 și a calculat penalitățile din acțiune în temeiul clauzei penale stipulată la art.XI (1) din contract. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Galați prin decizia nr.646 din 18 septembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.1389/2001.

În consecință a fost schimbată sentința în sensul că ,avându-se în vedere dovada făcută în apel de către pârâtă, că prețul a fost achitat prin compensare (contractul de vânzare cumpărare nr. 21180 din 15 februarie 20019) a fost înlăturată și obligația pârâtei la plata sumei de 219.237.814 lei , menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece instanța de apel a menținut greșit obligația sa de plata penalităților de întârziere câtă vreme a făcut dovada prin înscrisul depus în apel că a achitat în întregime prețul anterior introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamantă.

Cu privire la recursul pârâtei deși susținerea sa cum că a achitat prețul anterior chemării sale în judecată (acțiunea a fost introdusă la 22 martie 2001 iar contractul de vânzare cumpărare nr.180 este încheiat la 15 februarie 2001) critica este neîntemeiată. Aceasta deoarece prin contractul nr.546/2000 pârâta s-a obligat (vezi cap.V pct.1 și 2 privind modalitățile de plată) șă achite 30% din prețul convenit pentru produsele cumpărate în avans la data încheierii contractului .iar diferența până la achitarea integrală a prețului la data primirii produsului. Cum reclamanta a livrat pârâtei produsele la 14 decembrie 2000 ,așa cum rezultă din dispoziția de livrare 21284 iar pârâta a semnat de primirea lor la 18 decembrie același an așa cum rezultă din copia facturii 884302, dată la care trebuia conform clauzelor contractului, care reprezintă legea părților, să achite integral prețul, în mod corect instanța a obligat-o la plata penalităților de întârziere.

Față de considerentele ce preced, Curtea: PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC „M.” SA Botoșași, împotriva deciziei nr.646/A din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.