ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC M.F.A. SA Botoșani, i-a chemat în judecată pe pârâții D.S. și B.T. și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 29.529.412 lei, reprezentând contravaloare mărfuri și prestări servicii, cu motivarea că pârâții nu au respectat prevederile contractului nr. 1 din 1 ianuarie 1999, prin care s-au obligat să achite prestațiile la care s-au obligat. Tribunalul Botoșani, secția comercială, prin sentința nr. 1, pronunțată la 8 ianuarie 2001, a respins acțiunea, ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada, prin nici o probă, că suma cuprinsă în cele 4 facturi, la care se referă prin acțiune, este datorată de cei doi pârâți.

S-a mai reținut că facturile emise de reclamantă nu au fost semnate de pârâți. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat apel reclamanta, SC M.F.A. SA, ale cărei critici au fost apreciate ca fiind întemeiate și, ca urmare, sentința a fost schimbată, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâților la plata sumei de 29.529.026 lei și la 3.671.028 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că au fost nesocotite probele din care rezultă, fără putință de tăgadă, că suma pretinsă prin acțiune este datorată. A mai reținut instanța de apel că, după pronunțarea sentinței, s-a încheiat procesul verbal de punctaj nr. 3 din 23 ianuarie 2001, prin care datoria a fost recunoscută.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, pârâtul B.T. Recurentul a invocat următoarele motive: - Procesul-verbal de punctaj încheiat cu reclamanta de D.S., după pronunțarea sentinței, nu are nici o relevanță în cauză.

- contractul s-a încheiat între două persoane fizice și societatea reclamantă, astfel că procesul-verbal de punctaj trebuie semnat de toate părțile participante; - contractul din 1 ianuarie 1999 este lovit de nulitate pentru că s-a încheiat cu o persoană care nu este proprietara spațiului, iar proprietara, SC E. SA Cătămărăști, nu l-a vizat și nici nu a fost înregistrat la societatea menționată, - reclamanta este beneficiara mărfurilor și atunci sumele facturate sunt în sarcina reclamantei; - în cazul în care ar fi beneficiat de mărfurile și serviciile înscrise în facturi, reclamanta avea obligația să-i comunice sumele, ținând seama de cota parte ce-i revine și nici nu s-a făcut distincția pe spații, câtă vreme reclamanta folosește mai multe spații.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat modificarea deciziei pronunțată în apel și menținerea sentinței fondului. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Examinarea criticilor aduse deciziei pronunțată în apel va avea în vedere prevederile contractului încheiat de părțile în proces la data de 1 ianuarie 1999. Din examinarea acestuia rezultă că și-au asumat calitatea de locatari D.S. și B.T., prin semnătură proprie, și, odată cu aceasta, și-au însușit clauzele prin care s-au stabilit obligațiile ce le revin în această calitate. Prin articolele 19 și 20 din contract s-a stipulat obligația chiriașului de a suporta valoarea ingredientelor folosite în procesul de producție, precum și auxiliarele necesare realizării produselor finite.

Chiriașul s-a mai obligat să suporte toate cheltuielile efectuate de procesul de producție, constând în energie electrică, apă, canal, telefon, precum și la plata chiriei. Locatarul s-a mai obligat prin art. 7 lit. c) să plătească chiria la termenele fixate în contract. Față de aceste obligații asumate, deopotrivă, și de recurent, alături de D.S., criticile aduse deciziei pronunțate în apel apar ca nefondate. De altfel, în alți termeni, nu se contestă obligația de plată a chiriei, dar se contestă celelalte obligații care, așa cum rezultă din clauzele redate mai sus, sunt contractuale. Este nefondată și critica privind nulitatea contractului din 1 ianuarie 1999, întrucât, din art. 1 al contractului depus la dosarul de fond, rezultă că obiectul contractului l-a constituit procurarea folosinței unui spațiu situat în incinta SC E. SA Cătămărăști, în scopul desfășurării activității de sacrificare, tranșare și carmangerie.

Prin urmare, locatorul nu și-a arogat calitatea de proprietar, iar locațiunea nu este condiționată de deținerea bunului în această calitate. Și critica referitoare la destinația sumelor după încasarea lor de către SC M.F. SA este nefondată, câtă vreme, prin contract, s-a stipulat obligația recurentului și a lui D.S. de a achita aceste sume intimatei-reclamante. Cât privește interpretarea art. 18 din contract, la care s-a referit recurentul, este de reținut că aceasta nu schimbă obligațiile care au fost stipulate distinct în art. 19 și 20 din contract. Așadar, convenția încheiată, la data de 19 ianuarie 1999, are putere de lege între părțile contractante și, ca urmare, trebuie respectată în termenii ei, așa cum a reținut instanța de apel.

Față de calitatea de codebitori pe care și-au asumat-o cei doi asociați, procesul-verbal prin care s-a stabilit suma datorată, pe care îl contestă recurentul, îi este deplin opozabil, cu consecințe asupra obligației de plată. În consecință, nefiind motive de modificare a deciziei pronunțată în apel, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul B.T., împotriva deciziei nr. 250 din 31 mai 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2003.