ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC M.F.A. SA Botoșani,

i-a chemat în judecată pe pârâții D.S. și B.T. și a solicitat ca, prin sentința

care se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 29.529.412 lei,

reprezentând contravaloare mărfuri și prestări servicii, cu motivarea că

pârâții nu au respectat prevederile contractului nr. 1 din 1 ianuarie 1999,

prin care s-au obligat să achite prestațiile la care s-au obligat.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială, prin sentința nr. 1, pronunțată la 8 ianuarie 2001, a respins

acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada, prin nici o probă,

că suma cuprinsă în cele 4 facturi, la care se referă prin acțiune, este

datorată de cei doi pârâți.

S-a mai reținut că facturile emise

de reclamantă nu au fost semnate de pârâți.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat apel reclamanta, SC M.F.A. SA, ale cărei critici au fost

apreciate ca fiind întemeiate și, ca urmare, sentința a fost schimbată, în

sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâților la plata sumei de 29.529.026

lei și la 3.671.028 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că au

fost nesocotite probele din care rezultă, fără putință de tăgadă, că suma

pretinsă prin acțiune este datorată.

A mai reținut instanța de apel că,

după pronunțarea sentinței, s-a încheiat procesul verbal de punctaj nr. 3 din

23 ianuarie 2001, prin care datoria a fost recunoscută.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs, pârâtul B.T.

Recurentul a invocat următoarele

motive:

- Procesul-verbal de punctaj

încheiat cu reclamanta de D.S., după pronunțarea sentinței, nu are nici o relevanță

în cauză.

- contractul s-a încheiat între două

persoane fizice și societatea reclamantă, astfel că procesul-verbal de punctaj

trebuie semnat de toate părțile participante;

- contractul din 1 ianuarie 1999

este lovit de nulitate pentru că s-a încheiat cu o persoană care nu este

proprietara spațiului, iar proprietara, SC E. SA Cătămărăști, nu l-a vizat și

nici nu a fost înregistrat la societatea menționată,

- reclamanta este beneficiara

mărfurilor și atunci sumele facturate sunt în sarcina reclamantei;

- în cazul în care ar fi beneficiat

de mărfurile și serviciile înscrise în facturi, reclamanta avea obligația să-i comunice

sumele, ținând seama de cota parte ce-i revine și nici nu s-a făcut distincția

pe spații, câtă vreme reclamanta folosește mai multe spații.

Pentru aceste motive, recurentul a

solicitat modificarea deciziei pronunțată în apel și menținerea sentinței

fondului.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Examinarea criticilor aduse deciziei

pronunțată în apel va avea în vedere prevederile contractului încheiat de

părțile în proces la data de 1 ianuarie 1999.

Din examinarea acestuia rezultă că

și-au asumat calitatea de locatari D.S. și B.T., prin semnătură proprie, și,

odată cu aceasta, și-au însușit clauzele prin care s-au stabilit obligațiile ce

le revin în această calitate.

Prin articolele 19 și 20 din

contract s-a stipulat obligația chiriașului de a suporta valoarea ingredientelor

folosite în procesul de producție, precum și auxiliarele necesare realizării

produselor finite.

Chiriașul s-a mai obligat să suporte

toate cheltuielile efectuate de procesul de producție, constând în energie

electrică, apă, canal, telefon, precum și la plata chiriei.

Locatarul s-a mai obligat prin art.

7 lit. c) să plătească chiria la termenele fixate în contract.

Față de aceste obligații asumate,

deopotrivă, și de recurent, alături de D.S., criticile aduse deciziei

pronunțate în apel apar ca nefondate.

De altfel, în alți termeni, nu se

contestă obligația de plată a chiriei, dar se contestă celelalte obligații care,

așa cum rezultă din clauzele redate mai sus, sunt contractuale.

Este nefondată și critica privind

nulitatea contractului din 1 ianuarie 1999, întrucât, din art. 1 al

contractului depus la dosarul de fond, rezultă că obiectul contractului l-a

constituit procurarea folosinței unui spațiu situat în incinta SC E. SA

Cătămărăști, în scopul desfășurării activității de sacrificare, tranșare și carmangerie.

Prin urmare, locatorul nu și-a

arogat calitatea de proprietar, iar locațiunea nu este condiționată de

deținerea bunului în această calitate.

Și critica referitoare la destinația

sumelor după încasarea lor de către SC M.F. SA este nefondată, câtă vreme, prin

contract, s-a stipulat obligația recurentului și a lui D.S. de a achita aceste

sume intimatei-reclamante.

Cât privește interpretarea art. 18

din contract, la care s-a referit recurentul, este de reținut că aceasta nu

schimbă obligațiile care au fost stipulate distinct în art. 19 și 20 din

contract.

Așadar, convenția încheiată, la data

de 19 ianuarie 1999, are putere de lege între părțile contractante și, ca

urmare, trebuie respectată în termenii ei, așa cum a reținut instanța de apel.

Față de calitatea de codebitori pe

care și-au asumat-o cei doi asociați, procesul-verbal prin care s-a stabilit

suma datorată, pe care îl contestă recurentul, îi este deplin opozabil, cu

consecințe asupra obligației de plată.

În consecință, nefiind motive de

modificare a deciziei pronunțată în apel, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul B.T., împotriva deciziei nr. 250 din 31 mai 2001 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 26 februarie 2003.