ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1832/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată instanței, la 21 octombrie 1998, reclamanta SC P.S. SRL Botoșani a solicitat obligarea pârâtei, SC M.P.L. SA București, la plata sumelor de: 2.379.025.850 lei cu titlu de daune, plus 2.146.147.150 lei daune morale și 2.379.025.850 lei dobânzi legale, precum și cheltuieli de judecată. S-a susținut că, prin sentința civilă 212 din 3 aprilie 1997 a Tribunalului Botoșani, pârâta a fost obligată la plata sumei de 33.389.000 lei, sumă pe care nu a achitat-o decât la 30 septembrie 1999, ceea ce i-a creat prejudiciul mai sus arătat. După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 121 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Botoșani a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 45.470.415 lei, reprezentând reactualizarea sumei de 33.389.000 lei pentru perioada octombrie 1997 – februarie 2001. Apelul declarat de pârâta SC M.P.L.

SA a fost admis prin decizia nr. 385 din 20 septembrie 2001, iar sentința schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 18.908.190 lei, în loc de 45.470.415 lei și au fost menținute celelalte dispoziții. Prin aceiași decizie s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen, recurs reclamanta și pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În recursul reclamantei se susține că, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât, după intrarea în vigoare a dispozițiilor O.G. nr. 138/2000, competența reactualizării sumelor ce trebuiesc executate, se face de organul de executare.

Invocând temeiul prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că decizia a fost pronunțată fără observarea formelor legale, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1991 și cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. O altă critică se referă la contradicția dintre practica, dispozitiv și considerente, în ce privește excepția referitoare la timbraj. În recursul pârâtei se critică decizia, invocându-se motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 alin. (1) teza II C. proc. civ. a judecătorului fondului. O altă critică se referă la faptul că, în mod greșit, instanța de apel respinge excepția netimbrării la fond a acțiunii reclamantei, având în vedere că pretențiile acesteia provin din reactualizarea unei sume de bani, iar nu din contractul de asigurare.

Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată, s-a dispus anularea apelului declarat de reclamanta, avându-se în vedere că, deși citată cu mențiunea timbrării, reprezentantul societății prezent în instanță, a declarat că refuză să îndeplinească această obligație, astfel că, în mod corect, instanța a luat act de aceasta în preambulul deciziei și a anulat apelul. Având în vedere cele mai sus arătate, o analiză a motivelor de recurs, ce vizează fondul cauzei, nu se mai impune. Referitor la motivele de recurs formulate de pârâtă, privind incompatibilitatea prevăzută de art. 24 alin. (1) teza II C. proc. civ. a judecătorului fondului, urmează să se constate ca fiind neîntemeiat, întrucât, cu ocazia primei judecăți în fond, judecătorul a anulat, ca netimbrată, acțiunea reclamantei, fără a intra în cercetarea fondului.

Cât privește celelalte excepții invocate, ele au fost corect soluționate prin decizia recurată. Constatând că nu sunt incidente motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., acestea urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P.S. SRL Botoșani și pârâta SA M.P.L. SA București, împotriva deciziei nr. 385 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.