ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C. SA Botoșani a chemat în judecată pe

pârâta R.A. A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.180.391 lei

rest de plată, cu rata inflației și dobânzi.

Prin sentința nr. 179 din 5 aprilie 2000, Tribunalul

Botoșani a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la

29.841.744 lei, cu titlu de preț, la 26.806.540 lei rata inflației pentru

perioada 1 noiembrie 1997- 1 iunie 1999 și la 5.510.931 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut că, între părți, s-a

încheiat un contract de antrepriză de lucrări pentru aducțiunea de apă pe care

pârâta, în calitate de beneficiar, nu l-a respectat, reclamanta fiind nevoită

să termine lucrarea pe cheltuiala sa.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 63

din 8 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că

întârzierea în executarea lucrărilor nu este o cauză de exonerare a răspunderii,

iar clauza penală inserată în contract, dădea dreptul pârâtei să formuleze

pretențiile într-o cerere reconvențională.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a

declarat recurs, la data de 21 august 2001, fără a-l întemeia pe unul din

motivele enunțate de art. 304 C. proc. civ.

Recurenta a cerut și suspendarea executării hotărârii

judecătorești atacate.

Criticând decizia curții de apel, s-a susținut că

pârâta a plătit mai mult decât prețul lucrării, rezultat în urma licitației,

iar diferențele de preț au rezultat din întârzierea în execuție. Astfel,

valoarea lucrărilor decontate a depășit plafonul maxim cu 333.347 lei, iar în

privința cheltuielilor de judecată au fost obligați și pentru garanția de bună

execuție, cu toate că aceasta era depusă la bancă în contul anteprenorului.

Prin încheierea de la Camera de Consiliu din 26

aprilie 2002, cererea de suspendare a executării a fost respinsă, întrucât

cauțiunea, la care a fost obligată recurenta, nu a fost depusă condiția impusă

de lege, fiind imperativă.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Prin contractul nr. 1111/5421 din 16 septembrie 1993,

părțile s-au obligat la executarea lucrărilor de aducțiune a apei pe traseul

mai multor localități și, respectiv, la plata acestora potrivit situațiilor de

lucrări și recepției construcției.

Actele adiționale la contract au stabilit alte date

de finalizare a lucrărilor decât cele inițial stabilite, realizându-se astfel

un acord suplimentar de voință, care modifica, sub acest aspect, actul inițial.

Contractul încheiat pe bază de condiții generale,

prevedea că plățile vor fi executate la intervale lunare pe baza facturilor

prezentate, iar plata facturii finale se va face imediat după verificarea și

acceptarea ei, dar nu mai târziu de 2 ani de la primirea ei (art. 11).

Pe de altă parte, în condițiile speciale de

contractare s-au stabilit despăgubirile în cazul întârzierilor, dar și

posibilitatea indexării valorii de deviz (art. 6 și 12).

Așadar, prelungindu-se durata de execuție a

lucrărilor, prin acordul părților, la 15 decembrie 1996, efectuându-se

procesul-verbal de recepție, de terminare a lucrărilor pe data de 23 decembrie

1997, apare nejustificată motivația că diferențele de preț sunt urmare a

întârzierilor.

De altfel, comisia de recepție, la terminarea

lucrărilor, nu a obiectat asupra documentației și calității lucrărilor, dar a

stabilit completarea cu anumite lucrări (dosarului de fond).

Chiar dacă valoarea lucrărilor a depășit plafonul

maxim cu 333.347 lei, acceptarea situațiilor de lucrări nu mai îndreptățește pe

beneficiar la refuzul de plată al facturilor.

În privința obligării la cheltuielile de judecată și

pentru garanția de bună execuție, instanțele de fond au apreciat judicios că,

fiindu-i restituită după chemarea în judecată, intimatei i se cuveneau și cheltuielile

efectuate în proces cu acest capăt de cerere.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei

civile nr. 63 din 8 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta R.A. A. Botoșani, împotriva

deciziei nr. 63 din 8 februarie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie

2003.