ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Botoșani a chemat în judecată pe pârâta R.A. A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.180.391 lei rest de plată, cu rata inflației și dobânzi. Prin sentința nr. 179 din 5 aprilie 2000, Tribunalul Botoșani a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la 29.841.744 lei, cu titlu de preț, la 26.806.540 lei rata inflației pentru perioada 1 noiembrie 1997- 1 iunie 1999 și la 5.510.931 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că, între părți, s-a încheiat un contract de antrepriză de lucrări pentru aducțiunea de apă pe care pârâta, în calitate de beneficiar, nu l-a respectat, reclamanta fiind nevoită să termine lucrarea pe cheltuiala sa.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 63 din 8 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că întârzierea în executarea lucrărilor nu este o cauză de exonerare a răspunderii, iar clauza penală inserată în contract, dădea dreptul pârâtei să formuleze pretențiile într-o cerere reconvențională. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, la data de 21 august 2001, fără a-l întemeia pe unul din motivele enunțate de art. 304 C. proc. civ. Recurenta a cerut și suspendarea executării hotărârii judecătorești atacate. Criticând decizia curții de apel, s-a susținut că pârâta a plătit mai mult decât prețul lucrării, rezultat în urma licitației, iar diferențele de preț au rezultat din întârzierea în execuție.

Astfel, valoarea lucrărilor decontate a depășit plafonul maxim cu 333.347 lei, iar în privința cheltuielilor de judecată au fost obligați și pentru garanția de bună execuție, cu toate că aceasta era depusă la bancă în contul anteprenorului. Prin încheierea de la Camera de Consiliu din 26 aprilie 2002, cererea de suspendare a executării a fost respinsă, întrucât cauțiunea, la care a fost obligată recurenta, nu a fost depusă condiția impusă de lege, fiind imperativă. Recursul este nefondat și va fi respins. Prin contractul nr. 1111/5421 din 16 septembrie 1993, părțile s-au obligat la executarea lucrărilor de aducțiune a apei pe traseul mai multor localități și, respectiv, la plata acestora potrivit situațiilor de lucrări și recepției construcției.

Actele adiționale la contract au stabilit alte date de finalizare a lucrărilor decât cele inițial stabilite, realizându-se astfel un acord suplimentar de voință, care modifica, sub acest aspect, actul inițial. Contractul încheiat pe bază de condiții generale, prevedea că plățile vor fi executate la intervale lunare pe baza facturilor prezentate, iar plata facturii finale se va face imediat după verificarea și acceptarea ei, dar nu mai târziu de 2 ani de la primirea ei (art. 11). Pe de altă parte, în condițiile speciale de contractare s-au stabilit despăgubirile în cazul întârzierilor, dar și posibilitatea indexării valorii de deviz (art. 6 și 12). Așadar, prelungindu-se durata de execuție a lucrărilor, prin acordul părților, la 15 decembrie 1996, efectuându-se procesul-verbal de recepție, de terminare a lucrărilor pe data de 23 decembrie 1997, apare nejustificată motivația că diferențele de preț sunt urmare a întârzierilor.

De altfel, comisia de recepție, la terminarea lucrărilor, nu a obiectat asupra documentației și calității lucrărilor, dar a stabilit completarea cu anumite lucrări (dosarului de fond). Chiar dacă valoarea lucrărilor a depășit plafonul maxim cu 333.347 lei, acceptarea situațiilor de lucrări nu mai îndreptățește pe beneficiar la refuzul de plată al facturilor. În privința obligării la cheltuielile de judecată și pentru garanția de bună execuție, instanțele de fond au apreciat judicios că, fiindu-i restituită după chemarea în judecată, intimatei i se cuveneau și cheltuielile efectuate în proces cu acest capăt de cerere. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 63 din 8 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.A. A. Botoșani, împotriva deciziei nr. 63 din 8 februarie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.