ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3200/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani, la data de 23 octombrie 1998, reclamanta SC A. SA Botoșani, a chemat în judecată pârâta B.A. SA, sucursala Botoșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 122.087.911 lei reținută fără drept, 277.331.463 lei daune și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta arată că, prin contract, în 1996, a angajat credite de la pârâtă în valoare de 200.000.000 lei, iar în urma divizării, o parte din credit, respectiv, 53.000.000 lei, a fost dat prin protocol societăților nou înființate. Pârâta nu a înregistrat întregul volum de credit angajat și a procedat la executarea silită asupra conturilor reclamantei deschise la societatea bancară pârâtă, fără titlu executor, reținând 122.087.911 lei, din care 13 milioane credit, iar restul dobândă aferentă.

Pârâta, B.A. SA, sucursala Botoșani, la 9 noiembrie 1998, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte la 420.000.000 lei, credit și dobânzi restante, cu motivarea că existența contractului de credit nu a fost afectată de divizarea reclamantei pârâte, pentru că, în cauză, nu au fost încheiate contracte de novație. Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 125 pronunțată la 6 martie 2000, în dosarul nr. 4272/1998, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să-i plătească 86.247.609 lei sumă încasată integral și 300.770.739 lei daune pentru lipsa de folosință a acestei sume, cu 11.505.368 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a stabilit pe baza probelor administrate, că, în baza contractului de împrumut nr. 11 din 29 februarie 1996, reclamanta a angajat credite bancare în valoare de 2000.000.000 lei de la societatea pârâtă. Prin O.G. nr. 49 din 12 august 1994 s-a dispus dizolvarea parțială a SC A. SA Botoșani, aceasta fiind pusă efectiv în practică, în baza hotărârii A.G.A. din 25 martie 1996, care a avut în vedere datele bilanțului contabil din 1 ianuarie 1996 și a separat activele și pasivul unității divizate, inclusiv creditele, încheindu-se protocoale de predare primire și contracte angajament cu fiecare dintre societățile nou înființate, iar suma de 53.000.000 lei, parte din creditul acordat de pârâtă, cu dobânzile aferente, a fost preluat de noile societăți împrejurare recunoscută de pârâta B.A.

SA, sucursala Botoșani, care a și formulat o acțiune în justiție. Pârâta a procedat la executarea silită împotriva reclamantei, pe baza contractului de credit. Contestația la executare formulată de reclamanta SC A. SA împotriva acestei executări, a fost admisă printr-o hotărâre rămasă irevocabilă, iar expertizele, efectuate în cauză, au stabilit că suma încasată nelegal de pârâtă este de 86.247.609 lei, iar dobânzile aferente acestei sume se ridică la suma de 39.247.609 lei. Prin lipsa de folosință a sumei reținute nelegal de pârâtă, reclamanta a fost pusă în imposibilitate să-și achite obligațiile față de bugetul statului, a plătit majorări de întârziere și penalizări, dovedite în cauză cu procesele-verbale încheiate de organele de control, în sumă totală de 300.770.739 lei.

Cererile privind obligarea pârâtei la 0,3% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului și de acordare a dobânzilor la nivel lombard, au fost respinse. Prin încheierea pronunțată la 29 mai 2000, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței nr. 125 din 6 martie 2000, în sensul că s-a dispus să se menționeze și respinge cererea reconvențională ca nefondată, iar în motivarea deciziei, cu privire la această cerere, tribunalul reține că, în cauză, exista o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a statuat nelegalitatea operațiunii de executare silită împotriva reclamantelor pârâte. Apelurile declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe, precum și apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva încheierii 29 mai 2000 au fost respinse de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 388, pronunțată la 29 septembrie 2000, în dosarul nr. 4912/2000.

Împotriva acestei decizii, B.A.R. SA, sucursala Botoșani, a declarat recurs. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., recurenta pârâtă critică decizia instanței de apel, arătând că dosarul nr. 12/1999 al Tribunalului Botoșani, a cărui judecare a fost suspendată în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., trebuia anexat la cauza de față, conform art. 163 alin. (3) din același cod, pentru că numai astfel puteau fi examinate raporturile reale dintre părți. Instanța de apel nu a examinat motivele de apel formulate de pârâta-reclamantă, nu a ținut cont de faptul că un contract de credit are un caracter intutitu personae , iar transferul de datorie nu era posibil fără acordul creditorului.

Instanța de apel nu a analizat dacă transmiterea prin protocoale a creanței a fost legal posibilă, în condițiile în care transferul debitului este contestat de societățile rezultate din divizare și nici nu a luat în considerare atitudinea neconsecventă a reclamantei. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că recursul declarat de pârâta reclamantă nu este fondat. Apelurile declarate de pârâtă atât împotriva sentinței, cât și a încheierii de rectificare, nu au fost motivate, astfel încât, instanța de apel, având în vedere prevederile art. 288 1 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării deciziei, a examinat cauza în limitele prevăzute de art. 292 din același cod, și a reținut că pârâta reclamantă își poate realiza creanța de la societățile nou înființate, care au preluat, prin protocol, debitul pretins, în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a constatat nelegalitatea executării silite pornită de recurenta pârâtă împotriva reclamantei SC A. SA Botoșani. În aceste împrejurări, recursul declarat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta B.A.R. SA, sucursala Botoșani, împotriva deciziei nr. 13 din 18 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2003.