ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
1300 din 6 februarie 1997 la Judecătoria Botoșani, reclamanta SC B.A. SA, sucursala
Botoșani, în prezent SC R.B., sucursala Botoșani a chemat în judecată pe pârâta
SC A. SA Botoșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.712.000
lei, reprezentând credit și dobânzi restante, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a
susținut că în baza contractului de credit din 29 februarie 1996 a acordat
pârâtei un credit de 200.000.000 lei pentru activitatea curentă de producție și
întrucât pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, contractul a fost
reziliat, pârâta datorând suma de 8.712.000 lei.
Ulterior, reclamanta și-a majorat
pretențiile la suma de 178.294.000 lei, reprezentând credit și dobânzi
restante.
În temeiul art. 60 C. proc. civ.,
pârâta SC A. SA Botoșani a formulat cerere de chemare în garanție a
societăților nou înființate în urma divizării, respectiv SC A. SA Bălușeni, SC A.
SA Micșeni, SC A. SA Unțeni, SC A. SA Botoșani, SC A. SA Răchiți, SC A. SA
Stănceni, SC A. SA Mănăstireni.
Prin sentința civilă nr. 8513 din 15
decembrie 1998 Judecătoria Botoșani a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, reținând incidența dispozițiilor art.
2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în raport de obiectul acțiunii și valoarea
pretenției ce depășește 10.000.000 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul
Botoșani la 5 ianuarie 1999.
La data de 21 octombrie 2003,
reclamanta și-a precizat și completat acțiunea în sensul că a solicitat
chemarea în judecată și a societăților noi înființate prin divizarea parțială a
pârâtei SC A. SA Botoșani, în calitate de pârâte, pentru a fi obligate în
solidar cu pârâta SC A. SA Botoșani la rambursarea creditului restant în sumă de
47 milioane lei.
Prin sentința civilă nr. 1200 din 5
decembrie 2003, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ
a respins ca nefondată acțiunea reclamantei față de pârâta SC A. SA Botoșani.
A respins ca prescrisă acțiunea reclamantei
față de pârâtele SC A. SA Bălușeni, SC A. SA Micșeni, SC A. SA Unțeni, SC A. SA
Botoșani, SC A. SA Răchiți, SC A. SA Stănceni, SC A. SA Mănăstireni.
A respins ca lipsită de interes
cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat
apel reclamanta, susținând, în esență, că dreptul de a cere restituirea
creditului nu este prescris, întrucât s-a născut la data la care a fost
pronunțată decizia nr. 13 din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Suceava și că
potrivit art. 245 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, societățile rezultate în
urma divizării răspund solidar față de creditor.
Prin decizia nr. 47 din 25 martie
2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ
a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că, pârâta SC A. SA Botoșani, încă din data de 4 martie
1997, nu figura cu debite restante nerambursate față de reclamantă.
În ce privește cererea de obligare a
celorlalte 7 societăți, a reținut că dreptul la acțiune a reclamantei s-a
născut la data când s-a constatat nelegalitatea executării silite pornită
împotriva pârâtei SC A. SA Botoșani, potrivit sentinței civile nr. 422 din 22
ianuarie 1997 a Judecătoriei Botoșani (dosar nr. 11656/1996) așa încât, față de
data pronunțării acestei sentințe, respectiv 22 ianuarie 1997, acțiunea
reclamantei formulată tocmai la data de 21 octombrie 2003 este prescrisă.
Reclamanta a declarat recurs
invocând în condițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., nelegalitatea
hotărârii, susținând, în esență, că, atât instanța de fond cât și instanța de
apel nu s-au pronunțat asupra cererii de intervenție principale, formulată de
reclamantă la cererea de chemare în garanție și s-au încălcat dispozițiile decretului
nr. 167/1958, art. 969 C. civ., art. 245 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte de Casație și Justiție
a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc.
civ., calificarea căii de atac, ce se poate exercita împotriva sentinței
instanței de fond, în raport de obiectul acțiunii și valoarea pretențiilor,
care este mai mică de 200.000.000 lei și de dispozițiile art. 282
1
C.
proc. civ. și pe cale de consecință, necompetența materială a instanței în
soluționarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 282
1
C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data soluționării la fond a cauzei,
nu erau supuse apelului hotărâri date în materie comercială în litigii al căror
obiect era sub 200.000.000 lei.
Curtea de Apel Suceava, investită cu
soluționarea apelului declarat de reclamantă trebuia să facă aplicarea
prevederilor art. 282
1
C. proc. civ. și să califice calea de atac ca
fiind recurs, față de valoarea pretențiilor sub 200.000.000 lei și să-și
verifice competența materială, care la acea dată, revenea Înaltei Curți de
Casație și Justiție conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art.
I pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003.
Neprocedând astfel, instanța a
încălcat norme imperative, de ordine publică, privind sistemul căilor de atac
și competența materială a instanțelor judecătorești, hotărârea fiind nulă
conform art. 159 C. proc. civ.
În raport de aceste considerente
Curtea apreciază că decizia recurată este casabilă pentru motivele prevăzute de
art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ., așa încât va admite recursul declarat, în
conformitate și cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., sub aspectul
motivului de ordine publică invocat din oficiu.
Urmare casării deciziei recurate, în
conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Curtea va
dispune trimiterea cauzei spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Botoșani.
Ca o consecință a soluției adoptate,
Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos examinarea motivelor de recurs
invocate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC R.B., sucursala Botoșani, împotriva deciziei nr. 47 din 25 martie
2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează decizia recurată și trimite
cauza spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 9 martie 2006.