ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3246/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința din nr. 686 pronunțată

de Tribunalul Botoșani, secția comercială, la 22 decembrie 2000, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta

B.C.R. SA, sucursala Botoșani

și, în consecință, a fost obligată pârâta

SC M. SRL Botoșani la plata sumei de

218.615.000 lei din care 199.949.000 lei, credit restant și 18.668.008 lei

dobânzi restante, calculate până la data de 30 aprilie 1999, în solidar cu

pârâții S.M., S.D., L.R., L.E. și M.G. pentru întreaga sumă, în solidar și cu

pârâții B.V., B.M., P.I. și P.V. pentru suma de 109.007.008 lei din care

99.949.000 lei, credit restant și 9.058.008 lei, dobânzi restante, calculate

până la aceiași dată, sumă inclusă în suma de 218.615.008 lei, și în continuare

la plata dobânzilor contractuale până la achitarea debitului, luându-se act că

reclamanta a renunțat la judecata cererii de instituirea sechestrului

asigurător.

Prin aceiași sentință s-a anulat, ca

netimbrată, cererea formulată de pârâții L.R. și L.E. pentru constatarea

nulității absolute a actelor adiționale la contractul de împrumut nr. 25 din 11

martie 1998, 9 iunie 1998, 6 septembrie 1998 și 3 martie 1999, și s-a respins,

ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâții B.V., B.M., P.I. și

P.V.

Instanța de fond a reținut pe baza

probelor administrate: înscrisuri și expertize contabile, realitatea obligației

de restituire a creditului de care a beneficiat

pârâta

SC M. SRL Botoșani cu dobânzile aferente în solidar cu

garanții fidejusori.

Curtea

de Apel Suceava, secția comercială,

prin decizia nr. 14 din 23 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de

pârâții

L.R., L.E., M.G., B.M. și B.V., P.I. și P.V. împotriva sentinței menționate.

Criticile apelanților cu privire la

angajarea răspunderii solidare au fost înlăturate de instanța de apel, aceasta

reținând ca apelanții, în calitate de fidejusori, s-au obligat să garanteze

restituirea împrumutului contractat de debitoarea SC M. SRL Botoșani, semnând,

după caz, contractul de împrumut: B.M., B.V., P.V. și P.I.; contractul de

împrumut și actele adiționale ulterioare, renunțând la beneficiul de diviziune

și discuțiune: L.R., L.E. și M.G.

Instanța de apel a mai reținut că

încheierea contractului de credit nr. 25/1998 și reînnoirea acestuia prin

actele adiționale s-a făcut în conformitate cu Normele Metodologice privind activitatea

de creditare nr. 1/1997și cu acordul părților – contractante și cum nu a fost

stinsă obligația principală, conform art. 1800 C. civ., nu se putea constata

stinsă ipoteca, apelanții cumulând atât calitatea de garanți personali cât și

de garanți ipotecari.

În contra deciziei menționate au

declarat recurs pârâții L.R. și L.E. solicitând casarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10

C. proc. civ., în dezvoltarea cărora arată în esență că:

- în mod greșit s-a reținut că au

renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune, contractul de împrumut

nefiind semnat de către ei;

- nu s-a observat că beneficiarul

creditului a folosit banii împrumutați în interes personal iar nu potrivit

destinației menționate în contract;

- chiar dacă nu a timbrat cererea

reconvențională, instanța din oficiu trebuia să verifice dacă actele încheiate

sunt lovite de nulitate absolută;

- în mod nereal s-a reținut că în

calitate de contabil al societății împrumutate a cunoscut situația financiară a

societății deoarece în raportul de expertiză efectuat în procesul penal s-a

făcut mențiunea că nu avea cunoștință de aceasta iar cauza civilă trebuia

suspendată până la finalizarea urmăririi penale;

- greșit li s-a reținut calitatea de

fidejusori deoarece nu au semnat nici contractul de împrumut și nici actele

adiționale, răspunderea lor fiind limitată de valoarea bunului ipotecat, de 35

milioane lei;

- acțiunea a rămas și fără obiect

întrucât debitul a fost trecut de bancă la provizioane de risc.

Prin note scrise depuse ulterior,

recurenții au cerut să se constate că întregul prejudiciu al băncii a fost

recuperat prin vânzarea la licitație a apartamentului proprietatea foștilor

administratori.

Intimata

B.C.R. SA, sucursala Botoșani a

depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, arătând că recurenții au calitatea de fidejusori în temeiul art. 2

din contract, și că prejudiciul cauzat băncii nu a fost acoperit deoarece

adjudecatara imobilului la care referă recurenții nu a depus prețul imobilului

licitat.

Recursul nu este fondat.

Prin contractul de garanție

imobiliară încheiat în formă autentică la 17 decembrie 1998, ca anexă la

contractul de împrumut nr. 25 din 11 martie 1998, recurenții L.E. și L.R. au

garantat restituirea împrumutului de 200.000.000 lei cu un imobil format din

garaj și teren situat în Botoșani, ei având deci calitatea de garanți

ipotecari, respectiv de fidejusori reali.

Totodată, prin contractul de

cauțiune încheiat la 17 decembrie 1998 , recurenții au garantat în calitate de

fidejusori personali, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune,

restituirea aceluiași împrumut.

Prin urmare, soluția de angajare a

răspunderii lor solidare este legală în raport de prevederile art. 1671 C.

civ., ipoteca în speță nefiind nici ea stinsă prin vreunul din modurile

prevăzute de art. 1890 C. civ.

În ce privește celelalte critici

formulate de recurenți, mai sus evocate este de observat că acestea nu se

constituie în motive de nelegalitate prin raportare la situațiile enumerate de

art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții

L.R. și L.E.

împotriva deciziei comerciale nr. 14

din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi  31 mai 2005.