ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3246/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința din nr. 686 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, la 22 decembrie 2000, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Botoșani și, în consecință, a fost obligată pârâta SC M. SRL Botoșani la plata sumei de 218.615.000 lei din care 199.949.000 lei, credit restant și 18.668.008 lei dobânzi restante, calculate până la data de 30 aprilie 1999, în solidar cu pârâții S.M., S.D., L.R., L.E. și M.G. pentru întreaga sumă, în solidar și cu pârâții B.V., B.M., P.I. și P.V. pentru suma de 109.007.008 lei din care 99.949.000 lei, credit restant și 9.058.008 lei, dobânzi restante, calculate până la aceiași dată, sumă inclusă în suma de 218.615.008 lei, și în continuare la plata dobânzilor contractuale până la achitarea debitului, luându-se act că reclamanta a renunțat la judecata cererii de instituirea sechestrului asigurător.

Prin aceiași sentință s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de pârâții L.R. și L.E. pentru constatarea nulității absolute a actelor adiționale la contractul de împrumut nr. 25 din 11 martie 1998, 9 iunie 1998, 6 septembrie 1998 și 3 martie 1999, și s-a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâții B.V., B.M., P.I. și P.V. Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate: înscrisuri și expertize contabile, realitatea obligației de restituire a creditului de care a beneficiat pârâta SC M. SRL Botoșani cu dobânzile aferente în solidar cu garanții fidejusori. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, prin decizia nr. 14 din 23 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții L.R., L.E., M.G., B.M.

și B.V., P.I. și P.V. împotriva sentinței menționate. Criticile apelanților cu privire la angajarea răspunderii solidare au fost înlăturate de instanța de apel, aceasta reținând ca apelanții, în calitate de fidejusori, s-au obligat să garanteze restituirea împrumutului contractat de debitoarea SC M. SRL Botoșani, semnând, după caz, contractul de împrumut: B.M., B.V., P.V. și P.I.; contractul de împrumut și actele adiționale ulterioare, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune: L.R., L.E. și M.G. Instanța de apel a mai reținut că încheierea contractului de credit nr. 25/1998 și reînnoirea acestuia prin actele adiționale s-a făcut în conformitate cu Normele Metodologice privind activitatea de creditare nr. 1/1997și cu acordul părților – contractante și cum nu a fost stinsă obligația principală, conform art. 1800 C. civ., nu se putea constata stinsă ipoteca, apelanții cumulând atât calitatea de garanți personali cât și de garanți ipotecari.

În contra deciziei menționate au declarat recurs pârâții L.R. și L.E. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora arată în esență că: - în mod greșit s-a reținut că au renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune, contractul de împrumut nefiind semnat de către ei; - nu s-a observat că beneficiarul creditului a folosit banii împrumutați în interes personal iar nu potrivit destinației menționate în contract; - chiar dacă nu a timbrat cererea reconvențională, instanța din oficiu trebuia să verifice dacă actele încheiate sunt lovite de nulitate absolută; - în mod nereal s-a reținut că în calitate de contabil al societății împrumutate a cunoscut situația financiară a societății deoarece în raportul de expertiză efectuat în procesul penal s-a făcut mențiunea că nu avea cunoștință de aceasta iar cauza civilă trebuia suspendată până la finalizarea urmăririi penale; - greșit li s-a reținut calitatea de fidejusori deoarece nu au semnat nici contractul de împrumut și nici actele adiționale, răspunderea lor fiind limitată de valoarea bunului ipotecat, de 35 milioane lei; - acțiunea a rămas și fără obiect întrucât debitul a fost trecut de bancă la provizioane de risc.

Prin note scrise depuse ulterior, recurenții au cerut să se constate că întregul prejudiciu al băncii a fost recuperat prin vânzarea la licitație a apartamentului proprietatea foștilor administratori. Intimata B.C.R. SA, sucursala Botoșani a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurenții au calitatea de fidejusori în temeiul art. 2 din contract, și că prejudiciul cauzat băncii nu a fost acoperit deoarece adjudecatara imobilului la care referă recurenții nu a depus prețul imobilului licitat. Recursul nu este fondat. Prin contractul de garanție imobiliară încheiat în formă autentică la 17 decembrie 1998, ca anexă la contractul de împrumut nr. 25 din 11 martie 1998, recurenții L.E.

și L.R. au garantat restituirea împrumutului de 200.000.000 lei cu un imobil format din garaj și teren situat în Botoșani, ei având deci calitatea de garanți ipotecari, respectiv de fidejusori reali. Totodată, prin contractul de cauțiune încheiat la 17 decembrie 1998 , recurenții au garantat în calitate de fidejusori personali, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune, restituirea aceluiași împrumut. Prin urmare, soluția de angajare a răspunderii lor solidare este legală în raport de prevederile art. 1671 C. civ., ipoteca în speță nefiind nici ea stinsă prin vreunul din modurile prevăzute de art. 1890 C. civ. În ce privește celelalte critici formulate de recurenți, mai sus evocate este de observat că acestea nu se constituie în motive de nelegalitate prin raportare la situațiile enumerate de art. 304 C. proc.

civ. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții L.R. și L.E. împotriva deciziei comerciale nr. 14 din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 mai 2005.