ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1699/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș, la 13 iunie 2000, reclamanta B.R.C.R. SA – C.B., cu sediul în Costești - Argeș a chemat în judecată SC S.T. SRL, cu sediul în comuna Negrași, C.S. și C.I., solicitând obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 21.069.608 lei, reprezentând dobânzi bancare neachitate și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta afirmă că, la 10 ianuarie 1994, în baza contractului de împrumut nr. 312, a acordat primei pârâte un împrumut de 5.000.000 lei, scadent la 9 decembrie 1994. Prin hotărâre judecătorească, pârâții au fost obligați să restituie creditul și dobânda cuvenită, însă, aceștia nu au restituit creditul, iar dobânda a continuat să curgă.

Prin sentința civilă nr. 920/C, pronunțată la 10 noiembrie 2000, secția comercială și de contencios administrativ a tribunalului a admis acțiunea reclamantei, reținând că, prin sentința nr. 525, pronunțată la 23 mai 1995, Tribunalul Argeș, secția civilă, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 9.000.000 lei, reprezentând credit restant, precum și 15.582.709 lei dobânzi restante. Cum jumătate din credit a fost achitat la data de 9 ianuarie 1998, respectiv, 4.450.000 lei, iar cealaltă jumătate, la data de 20 ianuarie 1998, conform contractului, până la data achitării integrale a creditului a mai curs o dobândă în sumă de 21.293.396 lei. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 209/A-C, pronunțată la 2 aprilie 2001, a admis apelul declarat de pârâtul C.S.

împotriva sentinței de mai sus, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea împotriva apelanților-pârâți C.S. și C.I., menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Reclamanta-intimată a fost obligată să plătească apelantului-pârât suma de 1.392.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelantul-pârât a semnat contractul de împrumut în calitate de asociat unic al societății și nu ca fidejusor, iar soția sa, C.I. nu a semnat contractul de împrumut.

A mai reținut instanța de apel că apelantul-pârât și soția acestuia, care nu a declarat apel, nu sunt comercianți, iar, potrivit art. 42 alin. (3) C. com., prezumția de solidaritate nu operează în cazul lor, pentru operațiuni care, în ceea ce îi privește, nu sunt fapte de comerț, iar în contractul de credit și în contractul de garanție imobiliară nu exista nici o clauză cu privire la răspunderea solidară a acestora, așa încât, în mod greșit, a fost admisă de prima instanță angajarea răspunderii solidare. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, intimata-reclamantă, aflată în procedura de faliment, a declarat recurs. În motivarea recursului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., recurenta-reclamantă critică decizia atacată, susținând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece C.I. nu a formulat apel împotriva sentinței tribunalului iar instanța a considerat că aceasta nu a semnat nici un contract de fidejusiune, deci, nu este cazul unei garanții personale. Și aprecierea instanței de apel, potrivit căreia garanții sunt necomercianți, este criticată, deoarece creditul a fost angajat pentru activități comerciale. Deși, în motivarea apelului său, pârâtul C.S. afirmă că SC S.T. SRL s-a desființat în luna februarie 1999, în numele acesteia, intimații-pârâți C.S. și C.I., depun, la 26 septembrie 2002, întâmpinare, susținând că semnătura pe contractul de împrumut a privit doar calitatea de asociat unic, iar C.I.

nu a semnat un contract de fidejusiune. La judecarea recursului, în cauză a fost introdus lichidatorul judiciar al intimatei-reclamante, SC B.D.O.A. SA București. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de reclamanta-recurentă, se constată că recursul acesteia este fondat. În acțiunea introductivă, reclamanta creditoare a invocat sentința civilă nr. 525, pronunțată la 23 mai 1995 de Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, sentința rămasă irevocabilă, care a stabilit, cu autoritatea lucrului judecat, solidaritatea între SC S.T. SRL, C.S. și C.I., pentru restituirea creditului restant și pentru plata dobânzilor restante la data pronunțării acelei hotărâri.

Cum dobânda pretinsă de reclamantă prin acțiune nu are alt temei contractual decât cel stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința de mai sus, natura juridică a obligației, nu mai putea face obiect al apelului declarat de pârâtul C.S., care, deși a susținut că societatea a fost desființată, formulează întâmpinare în numele acesteia și a soției sale, ca reprezentantă a unității respective. De altfel, în motivele de apel, C.S., nici nu susține că, în cauză, a fost reținută greșit solidaritatea, ci pretinde doar că stabilirea drepturilor și obligațiilor corelative a părților trebuia făcută printr-o expertiză. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă urmează să fie admis în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., iar decizia atacată va fi modificată, în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtul C.S. împotriva sentinței nr. 920 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.R.C.R. SA – C.B., sucursala Olt, prin lichidator SC B.D.O. C.A. SA, împotriva deciziei nr. 209/A-C din 2 aprilie 2001 a Curții de Apel Pitești, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul C.S. împotriva sentinței nr. 920 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 martie 2003.