ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4624/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4624/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 14
octombrie 1997, reclamanta, SC J.A. SRL Curtea de Argeș, a solicitat obligarea
pârâților, SC C.I. SRL Curtea de Argeș, și C.R.V., la restituirea împrumutului
de 9.540.000 lei cu dobânda legală de la 19 august 1996, până la pronunțarea
hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Curtea de Argeș, prin
sentința civilă nr. 2946 din 22 decembrie 1997, a admis acțiunea reclamantei și
a obligat pe pârâți, în solidar, să restituie reclamantei suma împrumutată de
9.540.000 lei cu dobânda legală de 11.493.218 lei, aferentă sumei pe perioada
18 decembrie 1996-15 decembrie 1997, și 1.800.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 129 din 20 mai 1998,
a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, s-au
admis apelurile declarate de reclamantă și pârâta, SC C.I. SRL, împotriva
sentinței tribunalului ce a fost desființată, și cauza s-a trimis spre
rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că litigiul s-a soluționat fără ca
procedura să fie legal îndeplinită față de pârâtul C.R.V.
Judecătoria Curtea de Argeș, prin
sentința civilă nr. 221 din 10 februarie 1999, a admis în parte acțiunea
reclamantei și a obligat pe pârâta, SC C.I. SRL, cu sediul în Curtea de Argeș,
să plătească în solidar reclamantei 45.430.905 lei, reprezentând împrumutul de
9.540.000 lei actualizat cu indicele de inflație la 27 ianuarie 1999, calculat
cu începere de la 19 august 1996; s-a respins capătul de cerere privind plata
dobânzii și pârâta a fost obligată în solidar la 4.596.265 lei cheltuieli de
judecată.
Prin decizia 185 din 7 iunie 1999, a
Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, s-au
admis apelurile declarate de reclamantă și pârâtă, s-a desființat sentința
tribunalului și cauza a fost trimisă spre soluționare la tribunal, în raport de
valoarea pretențiilor care depășesc suma de 10.000.000 lei.
Tribunalul Argeș, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința nr. 675 din 15 septembrie 2000, a
admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta, SC C.I. SRL, la
plata sumei de 9.540.000 lei reprezentând împrumut, la 13.890.500 lei dobânzi
comerciale și la 4.820.830 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea
față de pârâtul C.R.V.
S-a reținut de instanța de fond că
reclamanta a virat pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de Argeș, la 19 iulie 1996, cu
O.P. nr. 11, suma de 9.540.000 lei cu titlu de împrumut, pentru ca aceasta
să-și achite un credit la C.B., filiala Curtea de Argeș, și, deși a fost
somată, pârâta nu a restituit suma.
Cererea de actualizare a
împrumutului și a dobânzilor comerciale a fost respinsă, cu motivarea că
dobânda comercială reprezintă o daună compensatoare, iar pârâta a fost deja
obligată la plata acesteia.
În ceea ce privește pârâtul, C.R.V.,
s-a reținut că împrumutul nu a fost acordat acestuia, ci societății pârâte.
Prin decizia nr. 46 din 5 februarie
2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,
s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ce a
fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit suma de plată în sarcina
pârâtei, SC C.I. SRL, la 74.437.104 lei și s-a înlăturat obligarea la plata
sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale; s-au menținut în rest dispozițiile
sentinței.
S-a reținut de instanța de apel că
de la data acordării împrumutului (19 iulie 1996) și până la 31 martie 2000,
când s-a completat raportul de expertiză contabilă la tribunal, a intervenit o
devalorizare a monedei naționale conform indicilor de inflație comunicați de
Direcția Județeană de Statistică.
În ceea ce privește dobânda
comercială, s-a reținut că nu i se poate acorda reclamantei, întrucât dauna
acesteia a fost acoperită prin acordarea sumei actualizate.
Împotriva acestei decizii reclamanta,
SC J.A., și pârâta, SC C.I. SRL, ambele cu sediul în Curtea de Argeș, au
declarat recurs în temeiul art. 6, 8, 9 și 11 C. proc. civ., și au susținut că
este nelegală și netemeinică.
Referitor la recursul reclamantei.
A susținut recurenta că, instanța de
apel nu a luat în discuție cererea de completare a raportului de expertiză,
privind reactualizarea sumei datorată de pârâtă cu coeficientul de inflație,
pentru perioada 31 martie 2000 și până la executarea hotărârii.
Că, instanța a înlăturat obligarea
pârâtei la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale calculate până la 31
martie 2000, deși nu a fost investită sub acest aspect.
Recurenta a arătat că instanța a
respins cererea de majorare a dobânzilor comerciale, în raport cu înțelegerea
părților, nu numai până la 31 martie 2000, ci și până la executarea silită a
hotărârii, și a obligat la plata sumei reactualizate numai până la 31 martie
2000, și nu pentru toată perioada până la executarea hotărârii.
Recursul este întemeiat în sensul
celor ce urmează:
Pârâta, SC C.I., a beneficiat de un
credit de 17.000.000 lei, conform contractului nr. 12 din 4 octombrie 1995.
Pentru restituirea acestuia,
reclamanta, care avea credit deschis la aceeași bancă, C.B., a virat în contul
pârâtei suma de 9.540.000 lei, conform ordinului de plată nr. 11 din 19 iunie
1996.
Deși pârâta a contestat suma, din
cuprinsul acestui ordin rezultă că suma a fost dată de reclamantă cu titlu de
împrumut.
Cum pârâta a refuzat restituirea
sumei, reclamanta a acționat-o în judecată.
Critica recurentei, că instanța nu a
examinat cererea de completare a raportului de expertiză privind obligarea la
plata sumei reactualizate și după data de 31 martie 2000, până la executarea
hotărârii, nu este întemeiată.
Astfel, din practica sentinței nr. 675
din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, rezultă că la instanța de fond,
reclamanta a solicitat obligarea la plata sumei de 74.437.104 lei, reprezentând
reactualizarea împrumutului de 9.540.000 lei și 13.890.500 lei dobânda aferentă
acestei sume, cerere ce a fost admisă în totalitate de instanță.
Motivul de recurs, întemeiat de
dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța a înlăturat
obligarea pârâtei la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale calculate
până la 31 martie 2000, cerere cu care nu a fost investită, este întemeiat.
Astfel, pârâta nu a formulat apel
împotriva sentinței civile nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș,
prin care a fost obligată la 13.890.500 lei dobânzi comerciale, așa încât
instanța nu putea să se pronunțe asupra acestei cereri.
Pe de altă parte, i s-a creat
recurentei o situație mai grea în propria cale de atac, în sensul că i s-a
respins cererea privind dobânzile comerciale.
Referitor la recursul pârâtei.
Recurenta a susținut, în temeiul art.
304 pct. 9 și 11 C. proc. civ., că instanțele nu au stabilit care au fost
adevăratele raporturi juridice generate de convenția părților, care este lovită
de nulitate absolută deoarece are o cauză ilicită.
A precizat recurenta că nu a existat
nici o convenție de împrumut încheiată între părți, iar dobânda se putea
solicita numai de la data promovării acțiunii în justiție de către reclamantă.
Criticile nu sunt întemeiate.
Deși pârâta susține inexistența
convenției, aceasta nu a formulat apel împotriva sentinței tribunalului nr. 675
din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, prin care a fost obligată la
restituirea sumei de 9.540.000 lei, reprezentând împrumut și 13.890.500 lei
dobânzi comerciale, așa încât hotărârea a rămas definitivă și a intrat în
puterea lucrului judecat.
Cea de-a doua critică a recurentei
se referă la cuantumul sumei datorate, stabilită prin decizia pronunțată în apel.
A precizat recurenta că instanța de
apel a obligat-o la plata sumei de 74.347.104 lei conform raportului de expertiză,
întocmit la instanța de fond de expert B.I., fără să observe că s-a efectuat o
reactualizare a sumei, nu în raport de indicele de inflație la nivel național,
ci în raport de creșterile prețurilor la nivel județean la diverse produse de
larg consum.
Nici această critică nu este
întemeiată.
Deși pârâta a contestat și la
instanța de fond indicii de inflație ce s-au avut în vedere de expertul
contabil, nu a administrat alte probe în susținerea sa și nu a depus alte acte
din care să rezulte că înscrisul avut în vedere de instanță nu corespunde
realității.
Pentru toate aceste considerente și
cele reținute la examinarea recursului reclamantei, Curtea urmează ca potrivit art.
312 alin (1) C. proc. civ., să admită recursul declarat de aceasta, să modifice
decizia instanței de apel, în sensul că se va menține obligarea pârâtei, SC C.I.
SRL Curtea de Argeș, la plata dobânzilor comerciale în sumă de 13.890.500 lei.
Urmează a se respinge, ca nefondat,
recursul pârâtei declarat împotriva aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta, SC J.A. SA Curtea de Argeș.
Modifică decizia nr. 46 AC din 5
februarie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ, în sensul că menține obligarea pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de
Argeș, la plata dobânzilor comerciale în sumă de 13.890.500 lei.
Respinge recursul declarat de pârâta,
SC C.I. SRL, declarat împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 26 noiembrie 2003.