ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4624/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 octombrie 1997, reclamanta, SC J.A. SRL Curtea de Argeș, a solicitat obligarea pârâților, SC C.I. SRL Curtea de Argeș, și C.R.V., la restituirea împrumutului de 9.540.000 lei cu dobânda legală de la 19 august 1996, până la pronunțarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria Curtea de Argeș, prin sentința civilă nr. 2946 din 22 decembrie 1997, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâți, în solidar, să restituie reclamantei suma împrumutată de 9.540.000 lei cu dobânda legală de 11.493.218 lei, aferentă sumei pe perioada 18 decembrie 1996-15 decembrie 1997, și 1.800.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 129 din 20 mai 1998, a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, s-au admis apelurile declarate de reclamantă și pârâta, SC C.I. SRL, împotriva sentinței tribunalului ce a fost desființată, și cauza s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că litigiul s-a soluționat fără ca procedura să fie legal îndeplinită față de pârâtul C.R.V. Judecătoria Curtea de Argeș, prin sentința civilă nr. 221 din 10 februarie 1999, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta, SC C.I. SRL, cu sediul în Curtea de Argeș, să plătească în solidar reclamantei 45.430.905 lei, reprezentând împrumutul de 9.540.000 lei actualizat cu indicele de inflație la 27 ianuarie 1999, calculat cu începere de la 19 august 1996; s-a respins capătul de cerere privind plata dobânzii și pârâta a fost obligată în solidar la 4.596.265 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia 185 din 7 iunie 1999, a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, s-au admis apelurile declarate de reclamantă și pârâtă, s-a desființat sentința tribunalului și cauza a fost trimisă spre soluționare la tribunal, în raport de valoarea pretențiilor care depășesc suma de 10.000.000 lei. Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 675 din 15 septembrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta, SC C.I. SRL, la plata sumei de 9.540.000 lei reprezentând împrumut, la 13.890.500 lei dobânzi comerciale și la 4.820.830 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea față de pârâtul C.R.V. S-a reținut de instanța de fond că reclamanta a virat pârâtei, SC C.I.

SRL Curtea de Argeș, la 19 iulie 1996, cu O.P. nr. 11, suma de 9.540.000 lei cu titlu de împrumut, pentru ca aceasta să-și achite un credit la C.B., filiala Curtea de Argeș, și, deși a fost somată, pârâta nu a restituit suma. Cererea de actualizare a împrumutului și a dobânzilor comerciale a fost respinsă, cu motivarea că dobânda comercială reprezintă o daună compensatoare, iar pârâta a fost deja obligată la plata acesteia. În ceea ce privește pârâtul, C.R.V., s-a reținut că împrumutul nu a fost acordat acestuia, ci societății pârâte. Prin decizia nr. 46 din 5 februarie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit suma de plată în sarcina pârâtei, SC C.I.

SRL, la 74.437.104 lei și s-a înlăturat obligarea la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale; s-au menținut în rest dispozițiile sentinței. S-a reținut de instanța de apel că de la data acordării împrumutului (19 iulie 1996) și până la 31 martie 2000, când s-a completat raportul de expertiză contabilă la tribunal, a intervenit o devalorizare a monedei naționale conform indicilor de inflație comunicați de Direcția Județeană de Statistică. În ceea ce privește dobânda comercială, s-a reținut că nu i se poate acorda reclamantei, întrucât dauna acesteia a fost acoperită prin acordarea sumei actualizate. Împotriva acestei decizii reclamanta, SC J.A., și pârâta, SC C.I. SRL, ambele cu sediul în Curtea de Argeș, au declarat recurs în temeiul art. 6, 8, 9 și 11 C. proc.

civ., și au susținut că este nelegală și netemeinică. Referitor la recursul reclamantei. A susținut recurenta că, instanța de apel nu a luat în discuție cererea de completare a raportului de expertiză, privind reactualizarea sumei datorată de pârâtă cu coeficientul de inflație, pentru perioada 31 martie 2000 și până la executarea hotărârii. Că, instanța a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale calculate până la 31 martie 2000, deși nu a fost investită sub acest aspect. Recurenta a arătat că instanța a respins cererea de majorare a dobânzilor comerciale, în raport cu înțelegerea părților, nu numai până la 31 martie 2000, ci și până la executarea silită a hotărârii, și a obligat la plata sumei reactualizate numai până la 31 martie 2000, și nu pentru toată perioada până la executarea hotărârii.

Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează: Pârâta, SC C.I., a beneficiat de un credit de 17.000.000 lei, conform contractului nr. 12 din 4 octombrie 1995. Pentru restituirea acestuia, reclamanta, care avea credit deschis la aceeași bancă, C.B., a virat în contul pârâtei suma de 9.540.000 lei, conform ordinului de plată nr. 11 din 19 iunie 1996. Deși pârâta a contestat suma, din cuprinsul acestui ordin rezultă că suma a fost dată de reclamantă cu titlu de împrumut. Cum pârâta a refuzat restituirea sumei, reclamanta a acționat-o în judecată. Critica recurentei, că instanța nu a examinat cererea de completare a raportului de expertiză privind obligarea la plata sumei reactualizate și după data de 31 martie 2000, până la executarea hotărârii, nu este întemeiată.

Astfel, din practica sentinței nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, rezultă că la instanța de fond, reclamanta a solicitat obligarea la plata sumei de 74.437.104 lei, reprezentând reactualizarea împrumutului de 9.540.000 lei și 13.890.500 lei dobânda aferentă acestei sume, cerere ce a fost admisă în totalitate de instanță. Motivul de recurs, întemeiat de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.890.500 lei dobânzi comerciale calculate până la 31 martie 2000, cerere cu care nu a fost investită, este întemeiat. Astfel, pârâta nu a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, prin care a fost obligată la 13.890.500 lei dobânzi comerciale, așa încât instanța nu putea să se pronunțe asupra acestei cereri.

Pe de altă parte, i s-a creat recurentei o situație mai grea în propria cale de atac, în sensul că i s-a respins cererea privind dobânzile comerciale. Referitor la recursul pârâtei. Recurenta a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ., că instanțele nu au stabilit care au fost adevăratele raporturi juridice generate de convenția părților, care este lovită de nulitate absolută deoarece are o cauză ilicită. A precizat recurenta că nu a existat nici o convenție de împrumut încheiată între părți, iar dobânda se putea solicita numai de la data promovării acțiunii în justiție de către reclamantă. Criticile nu sunt întemeiate.

Deși pârâta susține inexistența convenției, aceasta nu a formulat apel împotriva sentinței tribunalului nr. 675 din 15 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 9.540.000 lei, reprezentând împrumut și 13.890.500 lei dobânzi comerciale, așa încât hotărârea a rămas definitivă și a intrat în puterea lucrului judecat. Cea de-a doua critică a recurentei se referă la cuantumul sumei datorate, stabilită prin decizia pronunțată în apel. A precizat recurenta că instanța de apel a obligat-o la plata sumei de 74.347.104 lei conform raportului de expertiză, întocmit la instanța de fond de expert B.I., fără să observe că s-a efectuat o reactualizare a sumei, nu în raport de indicele de inflație la nivel național, ci în raport de creșterile prețurilor la nivel județean la diverse produse de larg consum.

Nici această critică nu este întemeiată. Deși pârâta a contestat și la instanța de fond indicii de inflație ce s-au avut în vedere de expertul contabil, nu a administrat alte probe în susținerea sa și nu a depus alte acte din care să rezulte că înscrisul avut în vedere de instanță nu corespunde realității. Pentru toate aceste considerente și cele reținute la examinarea recursului reclamantei, Curtea urmează ca potrivit art. 312 alin (1) C. proc. civ., să admită recursul declarat de aceasta, să modifice decizia instanței de apel, în sensul că se va menține obligarea pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de Argeș, la plata dobânzilor comerciale în sumă de 13.890.500 lei. Urmează a se respinge, ca nefondat, recursul pârâtei declarat împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, SC J.A. SA Curtea de Argeș. Modifică decizia nr. 46 AC din 5 februarie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că menține obligarea pârâtei, SC C.I. SRL Curtea de Argeș, la plata dobânzilor comerciale în sumă de 13.890.500 lei. Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.I. SRL, declarat împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2003.