ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1582/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 noiembrie 2000,

reclamanta SC R.I. SRL, reprezentată prin asociații C.C. și C.M., au chemat în

judecată pe pârâtul C.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 11.713.170 lei, cu

titlu de preț marfă livrată și neachitată, cu penalități de întârziere în plată

în sumă de 23.416.813 lei, plus cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma

de 14.243.000 lei, precizând că diferența de 2.529.830 lei, reprezintă

reactualizarea în funcție de indicele de inflație a sumei datorate cu titlu de

preț (11.713.170 lei).

Prin întâmpinare, pârâtul C.I. împreună cu soția sa,

C.M., au solicitat respingerea acțiunii, iar, ulterior, au formulat cerere

reconvențională împotriva soților C.C. și C.M., reprezentanții SC R.I. SRL

Târgu Jiu, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 25.434.185 lei, reprezentând

contravaloarea unui împrumut acordat pârâților reconvențional și nerestituit,

reactualizată în funcție de indicele de inflație la suma de 58.473.191 lei.

Prin sentința civilă nr. 18 din 19 iunie 2001,

Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL și, în consecință, a obligat

pârâtul C.I., la plata sumei de 14.243.000 lei, plus 1.184.440 lei cheltuieli

de judecată.

Prin aceeași sentință a fost anulată, ca netimbrată,

cererea reconvențională formulată de pârâtul C.I. și a fost anulat, capătul de

cerere privind plata penalităților, ca netimbrat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

pârâtul a recunoscut că a cumpărat de la reclamantă materiale de construcție în

valoare de 11.713.170 lei, a căror contravaloare nu a achitat-o, sumă care i se

cuvine acesteia, reactualizată în raport cu indicele de inflație, și că marfa a

fost livrată în lipsa unor raporturi contractuale, care să conțină o clauză

penală.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că pârâtul

a declarat că nu înțelege să timbreze cererea reconvențională.

Apelul declarat împotriva sus menționatei sentințe de

pârâtul-reclamant C.I. și soția sa, C.M., a fost admis prin decizia nr. 720 din

3 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, și, ca

urmare, sentința primei instanțe a fost schimbată în parte, în sensul că

pârâtul-reclamant C.I. a fost obligat să plătească reclamantei, SC R.I. SRL,

suma de 10.363.092 lei, cu titlu de preț, precum și cheltuieli de judecată în

sumă de 1.804.047 lei.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, iar,

intimata a fost obligată să plătească, apelanților suma de 192.690 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut,

în esență, că avizele nr. 158888 din 30 mai 2000 și nr. 1589449 din 6 iunie

2002, contestate, au fost emise în derularea altor raporturi angajate între

firma SC M.L. SA cu SC M.E. SA și, respectiv, chiar cu intimata-reclamantă SC R.I.

SRL, impozabile apelanților-terți față de aceste raporturi.

În concluzie, a reținut instanța de apel că

răspunderea pârâtului poate fi angajată numai pentru mărfurile cuprinse în

avizele nr. 1588887 din 30 mai 2000, nr. 1534494 din 15 mai 2000 și nr. 1588675

din19 mai 2000, a căror contravaloare se cifrează la suma de 7.349.152 lei, la

care, prin adăugarea T.V.A-ului, se ajunge la suma de 8.730.490 lei, iar prin

aplicarea indicelui de inflație, la suma totală de 10.363.092 lei, la care a

fost obligat, în final, pârâtul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC R.I. SRL, prin asociații C.C. și C.M., susținând, în esență, că

numai printr-o interpretare eronată a probelor de la dosar, cu referire

specială la avizele nr. 158888 din 30 mai 2000 și nr. 1589449 din 6 iunie 2000,

instanța de apel a redus suma de 14.243.000 lei, la care a fost obligat pârâtul

prin sentință, la suma de 10.363.092 lei, din moment ce acesta a confirmat prin

semnătura sa preluarea mărfii din cele două avize de expediție, pe care apoi nu

a mai achitat-o nici reclamantei și nici partenerilor acesteia de afaceri SC M.E.

SA, căreia îi plătise contravaloarea mărfii, prin livrări în compensație.

În consecință, reclamanta solicită admiterea

recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului

declarat de pârâții C.I. și C.M., împotriva sentinței primei instanțe.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, prin

acțiunea inițială, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului C.I. la plata

sumei de 11.713.170 lei, reprezentând, contravaloarea unor mărfuri preluate

spre transport și al căror preț s-a pretins că nu a mai fost achitat.

Tot din actele dosarului mai rezultă că, ulterior introducerii

cererii, reclamanta și-a majorat pretențiile cu suma de 2.529.890 lei,

reprezentând indexarea sumei datorate de pârât pe perioada 5 iunie – 31 decembrie

2000, solicitând astfel, obligarea pârâtului la plata sumei totale de

14.243.000 lei.

Or, din dovezile existente la dosar, rezultă că

pârâtul C.I. a consemnat la C.E.C., pe numele reclamantei cu recipisa nr. 473

din 2 din 13 septembrie 2001, suma de 11.974.447 lei, adică o sumă superioară

celei solicitate prin acțiunea inițială (11.713.170 lei) și care reprezintă

prețul mărfurilor preluate de aceasta și neachitat și care coincide, totodată, cu

o mică diferență, practic, neglijabilă, precum și cu suma în limita căreia a

fost menținută în apel sentința în partea referitoare la obligarea pârâtului la

plata prețului, respectiv, suma de 10.363.092 lei preț, la care au fost

adăugate cheltuielile de judecată în sumă de 1.804.047 lei.

Din cele expuse, rezultă, pe de o parte, că

pretențiile reclamantei, referitoare la prețul mărfii, au fost achitate în

întregime prin consemnarea la C.E.C. a sumei de 11.974.447 lei (în care au fost

incluse și cheltuielile de judecată aferente) iar pe de altă parte, că diferența,

de 2.529.890 lei, neacordată de instanța de apel, reprezintă de fapt,

reactualizarea sumei datorate cu titlu de preț, (11.713.1709 lei) în funcție de

indicele de inflație.

Or, reclamanta nu a formulat un motiv de recurs, prin

care să critice decizia instanței de apel, sub aspectul neacordării sumei de

2.529.890 lei, reprezentând coeficientul de inflație care a fost avut în vedere

la majorarea acțiunii la suma de 14.293.000 lei.

Așa fiind, și cu această substituire de motivare se

reține că decizia instanței de apel este temeinică și legală și, pe cale de

consecință, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC R.I. SRL Târgu

Jiu, împotriva deciziei nr. 720 din 3 iulie 2001 a Curții de Apel Craiova,

secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 martie

2003.