ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2007

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 112.544,81 RON din care 67.904,97 RON reprezentând contravaloare marfă și 44.639,85 RON reprezentând penalități de întârziere, conform contractului încheiat între părți. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 și 1361 C. civ. și art. 43 C. com. Pe parcursul cercetării judecătorești, părțile au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în sensul achitării de către pârâtă a unei părți din pret, astfel încât reclamanta și-a precizat pretențiile la suma de 54.790,96 RON reprezentând contravaloare facturi neachitate din care 10.151,11 RON contravaloare preț și 44.639,85 RON reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 188 din 21 octombrie 2005, Tribunalul Gorj, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei și a obligat-o la plata sumelor de 54.790,96 RON preț produse și 44.639,85 RON penalități de întârziere. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, prin criticile dezvoltate arătând că sentința de fond a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în raport de pretențiile reclamantei, precum și față de înlăturarea apărării privind lipsa procedurii prealabile. Pe fondul cererii s-a arătat că instanța de fond a acordat reclamantei mai mult decât a cerut, deși reclamanta și-a redus pretențiile totale la suma de 54.790,96 RON.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere acestea nu sunt datorate, deoarece nu s-a ținut cont de perioada de grație de 30 de zile de la primirea facturii de către beneficiar. Prin decizia nr. 143 din 20 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința atacată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.151,11 RON contravaloare facturi și 41.744,44 RON reprezentând penalități de întârziere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI ROVINARI, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut următoarele: - Instanța de apel a respins în mod nelegal critica formulată în apel în sensul că hotărârea instanței de fond este dată de o instanță necompetentă material să soluționeze cauza.

Întrucât reclamanta a timbrat acțiunea la valoare de 54.790,96 RON, competența de a soluționa cauza revine judecătoriei. Concilierea prealabilă nu întrunește cerințele impuse de lege privind îndeplinirea acesteia, respectiv adresa de convocare nu cuprinde ziua și ora convocării, înscrisurile doveditoare și penalitățile de întârziere. Instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, suma la care a fost obligată pârâta nu a fost solicitată de către reclamantă. Concluziile expertizei judiciare demonstrează că pârâta a achitat contravaloarea facturilor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță. Penalitățile de întârziere nu au fost stabilite în funcție de data scadenței facturilor, ci în funcție de data stabilită de către expertul tehnic, nedovedită cu acte.

Prin întâmpinare intimata a răspuns punctual la criticile recurentei și în final a solicitat respingerea recursului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, constată că nu s-a demonstrat și indicat nici o încălcare a legii de drept substanțial sub cele două aspecte ale sale și nici că s-a aplicat greșit legea. Astfel, în ceea ce privește critica privind necompetența instanței de fond de a soluționa pricina, este lipsită de fundament juridic în raport de dispozițiile art. 18 1 C. proc.

civ., raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Faptul că, ulterior investirii, reclamanta și-a modificat cuantumul pretențiilor solicitate și a timbrat în consecință nu este de natură a schimba competența stabilită inițial după valoarea obiectului cererii. În mod legal instanța de apel a constatat că cerințele art. 720 1 C. proc. civ., nu au fost încălcate, în raport de dovada convocării la conciliere, datată 3 iunie 2005 și punctajul încheiat între părți la data de 21 septembrie 2005. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., nu trebuie interpretate într-o manieră formalistă și rigidă, pârâta neputând invoca necunoașterea pretențiilor reclamantei și temeiul lor juridic, în calitatea sa de parte în contractul încheiat la data de 26 din 18 aprilie 2003. În ceea ce privește câtimea la care a fost obligată pârâta cu titlu de contravaloare facturi neachitate, criticile pârâtei nu pot fi reținute, în raport de probele administrate în apel, respectiv expertiza tehnică judiciară și restrângerea pretențiilor de către reclamantă la suma de 10.151,11 RON, cu precizarea că achitarea unei părți a facturilor în litigiu, pe parcursul derulării litigiului, nu poate demonstra faptul că facturile nu au fost acceptate la plată.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești se poate cere, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive străine sau contradictorii de natura pricinii”. Nemulțumirile pârâtei în legătură cu obligarea sa la plata penalităților de întârziere, în cuantumul stabilit de către instanța de apel, reprezintă în realitate critici de netemeinicie, analizate cu prilejul rejudecării fondului în apel, urmare probei administrate, respectiv expertiza tehnică contabilă, probă față de care nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni. Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta PRIMARIA ORAȘULUI ROVINARI împotriva deciziei nr. 143 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.