ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2007

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 112.544,81 RON din care 67.904,97 RON

reprezentând contravaloare marfă și 44.639,85 RON reprezentând penalități de

întârziere, conform contractului încheiat între părți.

Acțiunea a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 969 și 1361 C. civ. și art. 43 C. com.

Pe parcursul cercetării

judecătorești, părțile au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în

sensul achitării de către pârâtă a unei părți din pret, astfel încât reclamanta

și-a precizat pretențiile la suma de 54.790,96 RON reprezentând contravaloare

facturi neachitate din care 10.151,11 RON contravaloare preț și 44.639,85 RON

reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 188 din 21

octombrie 2005, Tribunalul Gorj, secția comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de către reclamantă împotriva pârâtei și a obligat-o la plata sumelor

de 54.790,96 RON preț produse și 44.639,85 RON penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, prin criticile dezvoltate arătând că sentința de fond a

fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în raport de pretențiile

reclamantei, precum și față de înlăturarea apărării privind lipsa procedurii

prealabile. Pe fondul cererii s-a arătat că instanța de fond a acordat

reclamantei mai mult decât a cerut, deși reclamanta și-a redus pretențiile

totale la suma de 54.790,96 RON. În ceea ce privește penalitățile de întârziere

acestea nu sunt datorate, deoarece nu s-a ținut cont de perioada de grație de

30 de zile de la primirea facturii de către beneficiar.

Prin decizia nr. 143 din 20

iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat

de pârâtă, a schimbat sentința atacată, în sensul obligării pârâtei la plata

sumei de 10.151,11 RON contravaloare facturi și 41.744,44 RON reprezentând

penalități de întârziere.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI ROVINARI, pentru motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a

susținut următoarele:

- Instanța de apel a respins în mod

nelegal critica formulată în apel în sensul că hotărârea instanței de fond este

dată de o instanță necompetentă material să soluționeze cauza. Întrucât

reclamanta a timbrat acțiunea la valoare de 54.790,96 RON, competența de a

soluționa cauza revine judecătoriei.

Concilierea prealabilă nu întrunește

cerințele impuse de lege privind îndeplinirea acesteia, respectiv adresa de

convocare nu cuprinde ziua și ora convocării, înscrisurile doveditoare și

penalitățile de întârziere.

Instanța de apel a acordat mai mult

decât s-a cerut, suma la care a fost obligată pârâta nu a fost solicitată de

către reclamantă. Concluziile expertizei judiciare demonstrează că pârâta a

achitat contravaloarea facturilor solicitate prin acțiunea introductivă de

instanță.

Penalitățile de întârziere nu au

fost stabilite în funcție de data scadenței facturilor, ci în funcție de data

stabilită de către expertul tehnic, nedovedită cu acte.

Prin întâmpinare intimata a răspuns

punctual la criticile recurentei și în final a solicitat respingerea

recursului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Înalta Curte, examinând hotărârea

atacată în raport de criticile formulate, constată că nu s-a demonstrat și

indicat nici o încălcare a legii de drept substanțial sub cele două aspecte ale

sale și nici că s-a aplicat greșit legea.

Astfel, în ceea ce privește critica

privind necompetența instanței de fond de a soluționa pricina, este lipsită de

fundament juridic în raport de dispozițiile art. 18

1

C. proc. civ.,

raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Faptul că, ulterior investirii,

reclamanta și-a modificat cuantumul pretențiilor solicitate și a timbrat în

consecință nu este de natură a schimba competența stabilită inițial după

valoarea obiectului cererii.

În mod legal instanța de apel a

constatat că cerințele art. 720

1

C. proc. civ., nu au fost

încălcate, în raport de dovada convocării la conciliere, datată 3 iunie 2005 și

punctajul încheiat între părți la data de 21 septembrie 2005. Înalta Curte

reține că dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., nu trebuie

interpretate într-o manieră formalistă și rigidă, pârâta neputând invoca

necunoașterea pretențiilor reclamantei și temeiul lor juridic, în calitatea sa

de parte în contractul încheiat la data de 26 din 18 aprilie 2003.

În ceea ce privește câtimea la care

a fost obligată pârâta cu titlu de contravaloare facturi neachitate, criticile

pârâtei nu pot fi reținute, în raport de probele administrate în apel,

respectiv expertiza tehnică judiciară și restrângerea pretențiilor de către

reclamantă la suma de 10.151,11 RON, cu precizarea că achitarea unei părți a

facturilor în litigiu, pe parcursul derulării litigiului, nu poate demonstra

faptul că facturile nu au fost acceptate la plată.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești se poate cere, când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

străine sau contradictorii de natura pricinii”.

Nemulțumirile pârâtei în legătură cu

obligarea sa la plata penalităților de întârziere, în cuantumul stabilit de

către instanța de apel, reprezintă în realitate critici de netemeinicie,

analizate cu prilejul rejudecării fondului în apel, urmare probei administrate,

respectiv expertiza tehnică contabilă, probă față de care nici una dintre părți

nu a formulat obiecțiuni.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta PRIMARIA ORAȘULUI ROVINARI împotriva deciziei nr. 143

din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 ianuarie 2007.