ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3898/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3898/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata P.C.L. zisă L. fiica lui T. și E., la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 329

alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata P.C.L. zisă L. la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei

P.C.L. în pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. deduce durata arestului preventiv de la 09 ianuarie 2008 la zi.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen. a

condamnat pe inculpatul S.T.A. zis P. fiul lui G.D.

și C., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.pr.pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alba Iulia luată față de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen. deduce durata arestului preventiv de la 09 ianuarie 2008 la 08 iulie 2008.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.C.G. zis L. fiul lui G. și A., la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alba Iulia luată față de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus durata arestului preventiv de la 09 ianuarie 2008 la 07 mai 2008.

A admis acțiunile civile formulate de părțile civile H.A. , citată și prin afișare la ușa Consiliului Local Alba lulia, M.A.  citată prin Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane Centrul Regional Alba cu sediul în Alba lulia, jud. Alba și A.M.  citată prin Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane Centrul Regional Alba Alba cu sediul în Alba lulia, jud. Alba.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpata P.C.L. la plata sumei de 3000 (trei mii) euro în echivalent lei la data plății efective cu titlu de daune morale în favoarea părții civile H.A.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații P.C.L., S.T.A. și S.C.G. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea părții civile M.A.M. și 5.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea părții civile A.M.

A dispus confiscarea sumei de 15.000 RON de la inculpata P.C.L., a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.T.A. și a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.C.G.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 4.000 RON de la inculpata P.C.L.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 300 lei onorarii apărători oficiu în cursul urmăririi penale, precum și suma de 450 RON onorariu apărător din oficiu avocat C.I. în cursul judecății vor fi avansate din fondurile M.J. în contul Baroului de Avocați Alba.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații Pădurean C.L., zisă L., S.T.A., zis P. și S.C.G., zis L. locuiesc în Alba Iulia. Inculpata P.C.L. este mama inculpatului S.T.A., iar inculpatul S.C.G. este cunoștință a celorlalți doi inculpați, fiind angajat de inculpata P.C. pe post de șofer.

Inculpata P.C.L. se ocupă cu prostituția.

În cursul anului 2006, inculpata P.C.L. a recrutat-o

pe minora H.A. pe care a găzduit-o în

locuința sa din Alba Iulia, jud. Alba după care a obligat-o prin amenințare și violență să întrețină relații cu

diverși clienți în mai multe hoteluri de pe raza orașului contra unor sume de bani

ce erau luați de inculpată. La un moment dat minora a reușit să fugă de la inculpată, însă a fost căutată inclusiv acasă, a fost găsită și obligată să se întoarcă la locuința inculpatei unde a fost din nou exploatată. In timpul căutărilor minorei H.A. inculpatul S.T.A. l-a agresat pe fratele acesteia - martorul H.G. atunci când acesta din urmă ieșea de la școală. În toamna anului 2007 minora H.A. a reușit să fugă din nou de la inculpata P.C.L. și a plecat în Germania.

În luna septembrie 2007 inculpata P.C.L. a „cumpărat-o” pe minora M.A.M. de la o persoană din municipiul Deva, contra sumei de 300 euro, ulterior obligând-o timp de două luni să se prostitueze în folosul inculpatei. Alături de inculpata P.C.L. , minora M.A.M. era supravegheată și amenințată cu bătaia și de inculpatul S.T.A. Pentru a fi exploatată minora era dusă la diverse hoteluri de către inculpații P. și S., iar cel care conducea mașina cu aceste ocazii era inculpatul S.C. În luna noiembrie a anului 2007 minora M.A.M. a reușit să sune la Poliție și a fost recuperată din mâinile inculpaților.

În luna decembrie 2007 inculpata P.C.L. a acostat-o în gara din Alba Iulia pe minora A.M. Aceasta este o persoană cu handicap mintal fiind alungată de acasă de rudele ce o aveau în îngrijire. Inculpații P. și S. au dus-o pe minoră la locuința inculpatei unde a stat trei zile. în această perioadă minora a fost dusă în prima zi la un client de către inculpații P. și S., a doua zi la un alt client de către inculpații P. și S., iar a treia zi a fost trimisă la un alt client cu un taxi fiind însoțită de inculpatul S. Pe drum

organele de poliție au interceptat mașina, au luat-o pe minora A.M. și

au dus-o la un centru de plasament.

Tot în luna decembrie 2007 inculpata P.C.L. a abordat-o pe numita S.E. zisă N. (căsătorită între timp T.), în zona P.R. din județul Hunedoara. Inculpata i-a propus acesteia să vină în Alba Iulia pentru a practica prostituția, inculpata urmând să ia jumătate din

suma primită de la clienți. Numita S. (T.) E. a fost adusă în Alba Iulia cu mașina de către inculpata P. în mai multe rânduri, de fiecare dată întreținând relații sexuale cu mai mulți clienți contra cost, banii obținuți fiind

împărțiți cu inculpata.

În cursul lunii decembrie 2007 inculpata P.C.L. a adus-o în Alba Iulia și pe numita C.A. de trei ori pentru a întreține relații sexuale contra cost cu diverși clienți, banii obținuți fiind împărțiți cu

inculpata P. A treia oară inculpata P.C.L. a dus-o pe numita C.A. împreună cu numita S. (T.) E. pentru

a întreține relații sexuale cu un client contra sumei de 200 lei. Acest client era de

fapt un investigator sub acoperire, banii ce urmau a fi dați inculpatei având aplicată capcana chimică. Organele de urmărire penală au organizat cu această

ocazie un flagrant, însă în cursul desfășurării activității de prindere a inculpatei

aceasta a înghițit banii dați de investigatorul sub acoperire.

Conform sentinței atacate, situația de fapt mai sus expusă reiese din următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părților vătămate H.A., M.A. și A.M. f. 10-18, 36-37, 44-48 dosar urmărire penală, fil. 29, 51-53 dosarul instanței acestea arătând modalitatea în care au fost racolate de inculpată, faptul că erau obligate să întrețină relații sexuale cu diverși clienți

contra unor sume de bani care erau luați de inculpată. Părțile vătămate M.

A. și A.M. au mai învederat că erau transportate la locul unde

urmau să întrețină relații sexuale cu clienții fie de către inculpatul S.T.

A., fie de inculpatul S.C.G. Partea vătămată M.A. a arătat că a întreținut raporturi sexuale cu aproximativ 90 de clienți suma cerută fiind în medie de 150 RON/client, toți banii obținuți fiind luați de

inculpată și că a fost agresată atât de inculpată cât și de fiul acesteia inculpatul

S.T.A.;

- declarațiile martorelor C.A. fil.

114-116

dosar urmărire penala,

S. (T.) E. fil. 121-124 dosar urmărire penala, fil. 292 dosar instanță care au învederat că erau aduse în Alba Iulia de către inculpată care le găsea clienți, iar după ce martorele întrețineau relații sexuale cu clienții cea mai mare parte a sumelor de bani obținute era luată de către inculpată.

Martora S. (T.) E. a mai arătat că a văzut cum inculpata o folosea pentru prostituție pe partea vătămată M.A. având cunoștință

că aceasta din urmă era minoră.

Schimbarea parțială a declarației martorei S. (T.) E. din faza cercetării judecătorești instanța de fond a pus-o pe seama fricii inspirate de rudele

inculpatei care au amenințat-o pe martoră cu moartea în ipoteza în care nu va da

declarații favorabile acesteia fil. 276 dosarul instanței.

- declarațiile martorilor H.R. fil. 128-129, 155-157 dosar urmărire penală fil. 73 dosar instanță, H.A. fil. 158-159 dosar urmărire penală fil. 106 dosar instanță, H.G. fil. 130-131, 152-154, dosar urmărire penală fil. 75 dosar instanță - părinții respectiv fratele părții vătămate H.A. cărora aceasta le-a relatat cum a fost sechestrată de inculpată și obligată să se prostitueze.

Mai mult, martorul H.G. a învederat instanței că la un moment dat, după ce sora sa a reușit să plece de la inculpată, a fost acostat la ieșirea din școală de către inculpatul S.T.A. care l-a bătut și a vrut să-l bage cu forța în mașină. Martorul H.G. a mai arătat că inculpatul S.T.A. o căuta pe sora sa partea vătămată H.A.

- declarațiile martorilor O.O. 132-133 dosar urmărire penala fil. 142 dosar instanță, H.A. fil. 138-139 dosar urmărire penală fil. 107

dosar instanță, C.A. fil. 141-142 dosar urmărire penală N.L. fil.

143-144 dosar urmărire penala fil. 78 dosar instanță S.P. fil. 145-146 dosar urmărire penala fil. 77 dosar instanță, M.G. fil. 147-149 dosar urmărire penală fil. 108 dosar instanță P.G. fil. 150-151 dosar urmărire penală fil. 109 dosar instanță, M.C. fil. 165 dosar urmărire penală fil. 144 dosar instanță, N.A. fil. 134-135 dosar urmărire penală, fil. 141 dosar instanță care au arătat modalitatea în care o

contactau pe inculpată precum și sumele de bani convenite cu acestea drept plată

pentru serviciile sexuale oferite de fetele aduse în acest scop.

- proces verbal de înscriere a capcanei chimice fil. 175, planșă fotografică

privind banii marcați chimic, planșă fotografică privind urmele capcanei chimice

pe corpul inculpatei P.C.L. fil. 171-180 dosar urmărire penala din care reiese modalitatea în care inculpata a încercat să scape de banii dați de investigatorul sub acoperire drept plată pentru prestațiile sexuale ale martorelor C.A. și S. (T.) E. Astfel inculpata a

înghițit banii capcanați chimic activitate specifică persoanelor conștiente că sunt

implicate în activități ilicite

- procesele verbale privind transcrierea convorbirilor telefonice interceptate vol. I și analiza acestora vol. II, din care reiese faptul că cea care

coordona activitatea infracțională era inculpata P.C.L. aceasta racolând și plasând victimele la diverși clienți ajutată fiind de inculpații

S.T.A. și S.C.G. ambii având atribuții în ce

privește paza și supravegherea victimelor M.A. și A.M.,

precum și transportul acestora la și de la clienți.

Astfel, instanța de fond a reținut ca fiind deosebit de relevante convorbirile telefonice de la fil. 1-4, 7-19, 21-32, 36-37, 43-48, 50-58, 92-110 vol. 1

interceptări în care inculpata P.C.L. este contactată sau contactează ea persoane de sex masculin pentru a le livra fete cu care aceștia să

întrețină relații sexuale contra cost, inculpata impunând și tariful ce trebuie achitat de aceștia, modalitatea și locul de întâlnire.

În convorbirile telefonice de la fil. 35, 23, 24, 59 vol. 1 interceptări,

inculpatul S.T.A. contactează personal și respectiv este contactat

pentru a aduce unor clienți o fată tânără.

În convorbirile telefonice de la fil. 83-86 vol. 1 interceptări, inculpata

P.C.L. vorbește cu inculpatul S.T.A. zis

P. dându-i dispoziție să aducă o fată din Orăștie (pe partea vătămată M.A.) pentru un client. Ulterior inculpata îi ordonă inculpatului S.C. să supravegheze o fată (pe partea vătămata A.M.) și să nu-i dea drumul.

Într-o altă convorbire purtată de inculpata P.C.L. cu inculpatul S.T.A. reiese modalitatea în care inculpații

P.C.L., S.T.A. și S.C.G.

împărțeau banii obținuți din activitatea infracționala fii. 33 vol. 1 interceptări.

În convorbirile telefonice de la fil. 87-89, 127-132 vol. 1 inculpata

P.C.L. vorbește cu inculpatul S.T.A. zis P. stabilind tarifele ce urmau să fie încasate de la diverși clienți precum și ce

anume urmau a presta fetele.

În convorbirile telefonice de la fil. 5, 6, 19, 20, 117, 118, 121 vol. 1 interceptări, inculpata P.C.L. o contactează pe martora

S. (T.) E. zisă N. comunicându-i faptul că i-a găsit clienți și

sumele ce urmau să fie încasate din prestația martorei.

- martorii I.N. fil. 140 dosar urmărire penala fil. 236 dosar

instanță; S.A. - fratele inculpatei P. fil. 164 dosar urmărire

penala fil. 183 dosar instanță, L.A. fil. 184 dosar instanță, B.N.

fil. 185 dosar instanță, P.L. fil. 186 dosar instanță au încercat să acrediteze

ideea că inculpata P. nu s-ar ocupa cu proxenetismul sau traficul de persoane însă vinovăția inculpatei reiese din celelalte probe astfel cum au fost expuse mai sus.

- martorii T.G. fil. 215 dosar instanță și T.C. fil. 217 dosar instanță, I.E. fil. 293 dosar instanță au arătat că partea

vătămată H.A. era prostituată, însă acest lucru nu duce la înlăturarea

vinovăției inculpatei P. Dimpotrivă, tocmai persoanele aflate într-o situație dificilă din punct de vedere material și social sunt ținta predilectă a traficanților de persoane, fiind mai ușor de manipulat și intimidat.

- martorii V.M. fil. 144 dosar instanță, P.M. fil. 145 dosar instanță, A.M. fil. 187 dosar instanță au arătat că inculpatul S.C. din câte cunosc ei a avut un comportament bun. Totodată martorul A.M. a confirmat faptul că porecla inculpatului S. este L.

- în declarațiile lor inculpații P. și S. fil. 60-64, 80-81, 92-95 dosar urmărire penala au recunoscut parțial comiterea faptelor, iar inculpatul S. a refuzat să dea declarații.

Astfel inculpata P.C. a recunoscut că a exploatat-o pe partea vătămată M.A. cunoscând că aceasta este minoră, precum și faptul că a racolat-o pe minora A.M. și a început să o exploateze. Totodată inculpata a recunoscut că le-a adus pe martorele S. și C. din jud. Hunedoara în Alba Iulia pentru a se prostitua.

Inculpatul S.T. a recunoscut că părțile vătămate M. și A. au fost exploatate de inculpați, precum și faptul că inculpatul S.C. ducea fetele la clienți cunoscând și scopul în care le ducea. Totodată inculpatul S.T. a mai arătat că inculpata P. le aducea „la produs" pe martorele S. și C., iar banii obținuți erau împărțiți cu inculpata.

În declarațiile date în fața instanței fil. 46-50 dosarul instanței inculpații

au revenit asupra recunoașterii inițiale arătând în esență că nu se fac vinovați de

comiterea nici unei fapte de natură penală, însă vinovăția lor este reținută de către instanță din analiza celorlalte probe astfel cum au fost expuse mai sus.

La individualizarea pedepselor

ce au fost aplicate inculpatei P.C.L. instanța de fond a avut în vedrere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a C. pen. cu referire la forma continuată a infracțiunilor de care este acuzată inculpata, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și în Legea nr. 678/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al celor două infracțiuni, persoana

inculpatei care pe de o parte a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului

penal dar care, pe de altă parte, a avut un comportament bun anterior comiterii infracțiunilor pentru care este judecată în prezentul dosar în sensul că nu este cunoscută cu antecedente penale fil. 75 dosar urmărire penală.

În consecință, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza

art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale având în vedere natura

infracțiunilor pentru care a fost condamnată inculpata și disprețul manifestat de

aceasta față de ființa umană prin faptul comiterii infracțiunilor de care este acuzată, aspect valabil și pentru ceilalți doi inculpați.

În ce-l privește pe inculpatul S.T.A. instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a C. pen. cu referire la forma continuată a infracțiunii de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 678/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului care pe de o parte a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal dar care, pe de alta parte, a avut un comportament bun anterior comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezentul dosar în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale fil. 89 dosar urmărire penală.

În consecință, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe

durata executării pedepsei principale.

Pentru inculpatul S.C.G. a luat

în considerare dispozițiile părții generale a C. pen., cu referire la forma continuată a infracțiunii de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 678/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului care pe de o parte a avut o atitudine nesinceră

pe parcursul procesului penal dar care, pe de altă parte, a avut un comportament bun anterior comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezentul dosar, în

sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale fil. 103 dosar urmărire penală. Totodată instanța de fond a reținut că faptul că acest inculpat a avut o contribuție

mai redusă la traficarea părtilor vătămate M.A. și A.M.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile

instanța de fond a reținut că părțile vătămate H.A., M.A. și A.M. s-au constituit părți civile, H.A. cu suma de 3.000 euro, M.A. cu suma de 10.000 RON și A.M. cu suma de 5.000 RON, fiecare sumă fiind solicitată cu titlu de daune morale.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, situația părtilor civile

care au fost reduse la stadiul de a fi folosite ca simple instrumente sexuale în scopul aducerii de beneficii inculpaților, durata efectivă în care fiecare din cele trei minore au fost exploatate, s-a apreciat că pretențiile bănești ale acestora sunt întemeiate.

În ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001

privind

confiscarea sumelor de bani obținuți de inculpați din activitatea infracțională, instanța de fond a apreciat, din declarațiile părților vătămate coroborate cu celelalte

probe administrate în cauză, că inculpata P.C. a obținut din exploatarea pârtii vătămate H.A. aproximativ 20.000 RON, iar inculpații P.C., S.T., S.C. au obținut din exploatarea părților vătămate M.

A. și A.M. suma de aproximativ 13.500 RON și respectiv 400 RON.

Întrucât instanța de fond a acordat despăgubiri în cuantum de 3000 euro în echivalent lei la data plății efective în favoarea părții civile H.A., 10.000 RON în favoarea părții civile M.A.M. și 5000 (cinci

mii) lei în favoarea părții civile A.M. , în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001

a dispus confiscarea sumei de 15.000 RON de la inculpata

P.C.L. , a sumei de 1.500 RON de la

inculpatul S.T.A. și a sumei de 1.500 RON de la inculpatul S.C.G.

Instanța de fond a mai reținut că inculpata a obținut beneficii și din practicarea

prostituției de către martorele C.A. și S. (T.) E.,

beneficii pe care le-a apreciat, din coroborarea declarațiilor acestora cu

transcrierea interceptărilor telefonice, ca fiind în sumă de 4.000 RON.

Ca atare în baza art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 4.000

RON de la inculpata P.C.L.

Împotriva sentinței au declarat apel M.P. - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia și cei 3 inculpați.

Prin Decizia penală nr. 6/ A din 4 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și familie, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de D.I.I.CO.T - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 268 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, și în consecință:

A desființat hotărârea atacată numai sub aspectul neaplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. și a neaplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d) C. pen. în ce o privește pe inculpata P.C.L. și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite:

A aplicat inculpatei P.C.L. alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A menținut starea de arest a inculpatei P.C.L., a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv din 9 ianuarie 2008 și până la data de 4 martie 2009.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alba Iulia luată față de inculpații S.T.A. și S.G.G., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada arestului preventiv din 9 ianuarie 2008 și până la data de 8 iulie 2008 în ce-l privește pe inculpatul S.T.A. și de la 9 ianuarie 2008 și până la data de 7 mai 2008 în ce-l privește pe inculpatul S.C.G.

A menținut în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.C.L., S.T.A. și S.G.G.

A obligat pe inculpații apelanți P.C.L., S.T.A. și S.G.G. să plătească fiecare în favoarea statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Analizând motivele apelului declarat de D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia curtea de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaților de instanța de fond sunt legale și temeinice.

Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate, ținând seama de criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., constatând comportarea bună a acestora și faptul că nu au antecedente penale, circumstanță personală care a profitat fiecărui inculpat și corespunde realității. În același timp, instanța de fond a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de lege, de caracterul continuat al faptelor săvârșite de inculpați, degravitatea și gradul de pericol social al acestora și de faptul că inculpații au dat dovadă de nesinceritate pe parcursul procesului penal.

Este adevărat, reține instanța de apel, că potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante coborârea pedepselor sub minimul special nu este obligatorie, dar s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit pedepse pentru fiecare inculpat, iar acestea nu se impun a fi majorate, ținând seama de împrejurările săvârșirii lor, de mediul în care au fost săvârșite, de persoana inculpaților și de gradul lor de instrucție și percepere a faptelor. Sub toate aceste aspecte, în opinia instanței de apel, pedepsele aplicate sunt temeinice și corespund scopului astfel cum a fost definit în conținutul disp. art. 52 C. pen.

În ce privește motivul de apel al D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la neaplicarea de către instanța de fond a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. și a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d) C. pen. în ce o privește pe inculpata P.C.L., acest motiv a fost apreciat ca întemeiat. Astfel, inculpata P.C. are doi copii minori iar față de natura și gravitatea faptelor săvârșite, cu precădere asupra unor persoane minore, se impune ca acesteia să-i fie interzise drepturile părintești ca pedeapsă accesorie și complementară, calitatea de părinte fiind incompatibilă cu faptele săvârșite.

În apelul său, inculpata P.C.L.

a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism afirmând, pe de o parte că nu se face vinovată de săvârșirea lor, iar pe de altă parte, că s-ar impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor în infracțiunea de prostituție. S-a susținut că de fapt inculpata practica prostituția alături de persoanele vătămate, nu le-a constrâns sau exploatat în nici un fel pe acestea, iar găzduirea nu a oferit-o în scopul obținerii unor venituri, ci în scop de binefacere. S-a mai afirmat că nu s-a dovedit că le-ar fi constrâns pe minorele H.A., M.A.M. și A.M. să practice prostituția, acestea acuzând-o în declarațiile date pentru a scăpa de răspunderea penală pentru prostituție.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, atât cele administrate în cursul urmăririi penale cât și cele administrate în cursul cercetării judecătorești în fond a cauzei, curtea de apel a apreciat că apelul inculpatei este nefondat.

Astfel, în mod constant minorele H.A., M.A.M. și A.M. au arătat în declarațiile date că au fost recrutate, transportate cazate și obligate să practice prostituția în favoarea inculpatei P.C.L., alături de aceasta fiind implicați și inculpații S.T.A. și S.G.G. Deși inculpata contestă conținutul declarațiilor date de părțile vătămate, nu a putut face vreo dovadă că acestea nu au relatat constant adevărul. Mai mult, partea vătămată M.A.M. a declarat în primă instanță (fila 29 dos. fond.) că a fost contactată de rudele inculpatei P. care i-au dat și o sumă de bani ca parte a câștigului sau și pentru a-și schimba declarațiile date în defavoarea inculpatei.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata practica prostituția dar, în același timp a racolat, găzduit și transportat minore în vederea practicării prostituției în scopul de a obține sume mai mari de bani, în săvârșirea acestor fapte fiind implicați și inculpații S.T.A. și S.C.G. Faptul că și inculpata se prostitua nu exclude activitatea infracțională a acesteia de a exploata minori în folosul propriu, astfel că această apărare a inculpatei nu se susține.

Deși inculpata P.C. a susținut constant că nu a găzduit minorele pe care la exploata obligându-le să practice prostituția în propriul folos, în apel a afirmat că a oferit găzduire acestora în scop de binefacere, fapt contrazis de declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați.

Declarațiile părților vătămate sunt susținute și de declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești. Se remarcă declarațiile martorilor H.A. (fila 107 dos. fond.) și M.G. (fila 108 dos. fond ) din care rezultă cu certitudine că inculpata P. era persoana care plasa contra cost clienților în vederea practicării de relații sexuale pe minorele H.A. și M.A.M., încasa în avans sumele de bani convenite și transporta minorele la locul convenit cu clientul.

Probele testimoniale care dovedesc vinovăția inculpatei sunt susținute și de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatei și din care a reieșit activitatea infracțională a acesteia, faptul că racola victimele și le plasa în înțelegere cu ceilalți inculpați, clienților. Relevante în acest sens sunt convorbirile telefonice redate la filele 1-4, 7-19, 21-32, 36-37, 43-48, 50-58, 92-110 - din vol. I - interceptări.

S-a dovedit și săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de proxenetism Inculpata P. a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către martorele G.A. și S. (T.) E. Faptele au fost dovedite prin declarațiile martorelor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate aflate în vol. I - interceptări, la filele 5, 6, 19, 20, 117, 118, 121, precum și de prinderea în flagrant a inculpatei pe când încerca să plaseze martorele unui investigator sub acoperire, ocazie cu care inculpate, pentru a nu fi depistată a înghițit banii plătiți de investigator.

De altfel, s-a reținut că inculpata P.C.L. a recunoscut în mare parte în cursul urmăririi penale săvârșirea faptelor, dar a revenit asupra declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești, fără a justifica credibil această revenire.

În ce privește solicitarea subsidiară a inculpatei de reducere a pedepsei și de schimbare a modalității de executare a acesteia, așa cum s-a mai arătat, curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată și având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, nu se impune a fi schimbată modalitatea de executare a acesteia. În aceste condiții Curtea apreciază că apelul inculpatei este nefondat și va fi respins.

Înn apelurile lor, inculpații S.T.A. și S.C.G. au solicitat, în principal, achitarea invocând că nu se fac vinovați de săvârșirea nici unei fapte reținute în sarcina lor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate și executarea acestora într-o modalitate care să excludă detenția deoarece au o situație materială și familială grea.

Instanța de apel a apreciat că apelurile inculpaților S. și S.A. sunt nefondate din următoarele considerente:

Din probele administrate rezultă că inculpații apelanți au săvârșit cu vinovăție faptele ce li se rețin în sarcină. Astfel, părțile vătămate M.A.M., A.M. și H.A. au arătat în declarațiile lor că au fost transportate la locurile în care urmau să întrețină relațiile sexuale cu clienții găsiți de către inculpata P., atât de către inculpatul S. cât și de către inculpatul S.A. Mai mult, partea vătămată M.A.M. a arătat că a fost agresată atât de către inculpată cât și de către inculpatul S.

Declarațiile părților vătămate sunt susținute de declarațiile martorilor H.R. (filele 128-129,155-157 dos. urm. pen. și fila 73 dos. fond), H.G. (filele 130-131, 152-154 dos urm. pen. și fila 106 dos. fond), martor care arată că a fost lovit de către inculpatul S.T. care o căuta pe sora sa, partea vătămată H.A. care fugise.

Conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate relevă de asemenea vinovăția inculpaților apelanți S. și S.A. Astfel, din conținutul convorbirilor telefonice redate la filele 23, 24, 35 și 59 din vol 1 - interceptări rezultă că inculpatul S. era implicat în activitatea infracțională de plasare a victimelor unor clienți în vederea întreținerii de relații sexuale. La fel din convorbirile redate la filele 83-86 vol. 1 - interceptări rezultă implicarea inculpaților alături de inculpata P. în transportul și supravegherea părților vătămate, precum și modalitatea în care inculpații împărțeau banii rezultați din activitatea infracțională (fila 33 vol. 1 - interceptări).

Și inculpatul S.T.A. a recunoscut cu ocazia audierilor de la urmărire penală atât activitatea sa infracțională cât și cea a inculpaților P. și S., dar ulterior a revenit asupra declarațiilor date, fără a justifica credibil această revenire.

S-a apreciat că nici sub aspectul solicitării subsidiare apelurile inculpaților S.T. și S.C. nu sunt fondate. Instanța de fond a aplicat celor doi inculpați pedepse sub minimul special dând dovada de clemență raportat la faptele dovedit a fi săvârșite de inculpați și la gravitatea acestora, astfel că nu se mai impune reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate și nici schimbarea modalității de executare, în caz contrar nemaifiind atins scopul pedepsei astfel cum a fost acesta prevăzut în disp. art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei, M.P. - D.I.I.C.O.T. și cei 3 inculpați au declarat prezentele recursuri.

În motivele scrise de recurs (fil. 4-9), dezvoltate cu ocazia dezbaterilor, M.P. a solicitat, pentru toți inculpații, înlăturarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) din C. pen. și aplicarea unor pedepse situate între limitele textului incriminator al faptelor săvârșite (caz de casare - art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpații au depus motive scrise de recurs (fil. 43-44) în care, fără a se indica temeiuri de drept ori cazuri de casare, s-a solicitat, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepselor și aplicarea unor modalități neprivative de executare a acestora. Dezvoltarea de către apărare a motivelor scrise de recurs cu ocazia dezbaterilor - inclusiv cazurile de casare și temeiurile de drept invocate - a fost consemnată în încheierea de dezbateri care face parte integrantă din prezenta decizie.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul lor, inculpații au fost ascultați și au dat declarații la fond (fil. 46-48, 49, 50) și în apel (fil. 30, 31, 32); în recurs inculpații au fost, de asemenea, ascultați (fil. 99, 100) cu excepția inculpatului S.T.A. care nu s-a mai prezentat la judecarea recursurilor;

- inculpatul S.T.A., fiul coinculpatei P.C.L., citat la adresa indicată organelor judiciare, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate de instanța de recurs;

- motivele de recurs sunt identice cu motivele de apel, astfel cum rezultă din compararea înscrisurilor de la fil. 27-28 dosar apel și, respectiv, fil. 43-44 dosar recurs. De asemenea, din examinarea încheierii de dezbateri la fond, rezultă că solicitările apărării inculpaților a fost aceleași și la prima instanță: în principal, achitarea, iar în subsidiar, aplicarea unor pedepse reduse fără executarea lor în penitenciar.

În concluzie, se constată că apărările și cererile inculpaților, identic formulate la fond, în apel și în recurs, au fost supuse examinării primelor 2 instanțe.

Asupra recursurilor declarate de M.P. și cei 3 inculpați:

Atât în apel, cât și în recurs, M.P. a criticat reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen., apreciind că nu este suficientă constatarea lipsei antecedentelor penale.

Critica este întemeiată.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale.

A accepta o astfel de opinie ar presupune, pe de o parte, ignorarea voinței legiuitorului care, cu certitudine, dacă ar fi dorit să pună egalitate între „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii” și „lipsa antecedentelor penale” ar fi făcut-o el însuși la edictarea textului art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, obligativitatea reținerii „ab initio” a acestei circumstanțe atenuante în toate cazurile și în favoarea tuturor inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Or, în interpretarea legii (deslușirea și înțelegerea voinței legiuitorului exprimată în norma de drept), indiferent de metoda de interpretare folosită, judecătorul nu poate modifica, lărgi sau restrânge voința legiuitorului, menirea activității lui fiind cea de aplicare a legii, în litera și spiritul ei.

Astfel, în Avizul nr. 11 (2008) al C.C.J.E. în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, la pct. 46 și 47, se arată că „Examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea atât a conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar”.

Cu toate acestea, este justificată reținerea în favoarea inculpaților a unor circumstanțelor judiciare în sensul celor la care se referă art. 74 alin. (2) C. pen.

De altfel, chiar instanța de apel a făcut referire la unele împrejurări în sensul celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. (pag. 13 a deciziei): mediul în care faptele au fost săvârșite, datele personale ale inculpaților, inclusiv gradul acestora de cultură și educație care, cu certitudine, a influențat modul de percepere a pericolului social al faptelor săvârșite.

Este întemeiată și critica M.P. cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților P.C.L. și S.T.A.

Chiar în condițiile reținerii în favoarea acestora a unor circumstanțe atenuante se impune majorarea pedepselor ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 72 din C. pen., observând - în acest sens - contribuția efectivă a fiecărui inculpat în săvârșirea faptelor, gradul de pericol social concret și, mai ales, modul concret de concepere și realizare efectivă a faptelor față de părțile vătămate minore, de comportamentul agresiv al acestora față de persoanele exploatate sexual, astfel cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice interceptate și din declarațiile minorelor, dar și a martorilor audiați în cauză.

Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată critica M.P. cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.C.G.

În raport cu contribuția sa concretă în săvârșirea infracțiunii (transportarea celor 2 persoane exploatate sexual, la solicitarea celor 2 coinculpați), cu sumele mici de bani obținute pentru această contribuție la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa de 3 ani închisoare corespunde atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului impus de art. 52 din C. pen., fiind stabilită în acord cu principiul general al proporționalității între gravitatea concretă a infracțiunii și datele personale ale infractorului.

Înalta Curte apreciază însă ca întemeiată critica inculpatului S.C.G. cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Aceeași cerință a proporționalității, contribuția sa efectivă la săvârșirea infracțiunii, dar și dispozițiile art. 52 C. pen., justifică aplicarea pentru inculpatul S.C.G. a modalității de executare prevăzută de art. 81 din C. pen. „suspendarea condiționată a executării pedepsei”.

Inculpatul S.C.G. nu a mai fost condamnat iar scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., va putea fi realizat chiar și fără executarea efectivă în regim de detenție deoarece, pe de o parte, acesta a fost arestat preventiv 4 luni, împrejurare care, cu siguranță, va contribui la efectul educativ și preventiv al condamnării, iar pe de altă parte, acesta va fi pus în situația respectării riguroase a legii pe parcursul termenului maxim de încercare (având o durata de 5 ani) sub sancțiunea, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, a executării întregii pedepse de 3 ani închisoare prin privare de libertate.

Pentru acest inculpat se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen și art. 71 alin. (5) C. pen.

Recursurile inculpaților P.C.L. și S.T.A. sunt neîntemeiate pentru motivele ce se vor arăta.

Cu privire la individualizarea pedepselor (caz de casare invocat, art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) - cuantum și modalitate de executare - Înalta Curte apreciază că nu se mai impune reluarea argumentelor deja expuse la examinarea recursului M.P.

Nu este întemeiată nici critica inculpatei P.C.L. cu privire la încadrarea juridică a faptelor (caz de casare invocat, art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) - în sensul că, pentru toate actele materiale și faptele ce au constituit obiectul judecății, încadrarea juridică corectă ar fi, exclusiv, infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen.

În declarația dată în fața instanței de recurs, inculpata P.C.L. arată că „nu mă consider vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane .. minorele lucrând benevol pentru mine care eram prostituată..” (fil. 99,

d.r.).

Înalta Curte constată că ambele instanțe, cu argumente probatorii care nu se justifică a fi reiterate, au reținut corect săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în raport cu cele 3 minore (pag. 3-4 și 7 sentință, respectiv, pag. 14 decizie). Apărarea inculpatei, în sensul că nu a racolat, transportat, nu a găzduit și nu a obligat, prin constrângere, pe cele 3 minore să practice prostituția, a îmbrăcat forma alegației, probele administrate - declarațiile minorelor, martorilor, precum și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice - infirmând susținerile inculpatei potrivit cărora doar le-ar fi ajutat, din compasiune, pe cele 3 minore.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Înalta Curte mai constată că este incidență Decizia nr. 16/2007 (M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008) a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat asupra raportului dintre infracțiunile de proxenetism (art. 328 C. pen.) și trafic de persoane (art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001).

Recurenții-inculpați S.T.A. și S.C.G. au criticat ambele hotărâri și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. aceștia solicitând, în final, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. („fapta nu există”).

Nici această critică nu este întemeiată.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel.

Motivele invocate de apărare pentru susținerea acestui caz de casare, în sensul că „..nu au avut cunoștință de activitatea desfășurată de recurenta inculpată P.C.L. și nu au ajutat-o în nici-un fel pe aceasta” (încheierea de dezbateri) și, respectiv, că „..în cazul subsemnaților nu subzistă probe certe de vinovăție”, că s-a dat curs la „o rugăminte a unui părinte” ori că „..nu mă interesa pe cine și unde transportam..” (pag. 2 a motivelor scrise de recurs) reprezintă doar alegații insuficiente să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător existența faptelor în materialitatea lor și vinovăția ambilor inculpați prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal (pag. 3-7 sentință, respectiv, 15 decizie).

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

În condițiile în care apărarea inculpaților s-a limitat doar la afirmații în care și-au declarat nevinovăția pe seama unei pretinse necunoașteri a activității coinculpatei P.C.L., fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, și fără a arăta care probă este în contradicție cu situația de fapt expusă în cele două hotărâri judecătorești, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor probatorii prezentate de cele două instanțe în hotărârile judecătorești atacate (pag. 3-7 sentință, respectiv, pag. 15 decizie).

De altfel, principalul argument al inculpaților S.T.A. și S.C.G. pentru susținerea acestui caz de casare - necunoașterea activității infracționale a coinculpatei P.C.L., practic invocarea art. 51 C. pen. „eroarea de fapt” - este în contradicție cu temeiul achitării la care s-a făcut referire (art. 10 lit. a) C. proc. pen. „fapta nu există”). Spre deosebire de cazul „erorii de fapt”, când fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există în materialitatea ei dar făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, în cazul temeiului de achitare prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. însăși fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există în materialitatea ei, deci nu se pune problema existenței unei „erori de fapt”.

Nu în ultimul rând, se reține că inculpatul S.T.A. este fiul coinculpatei P.C.L., acesta fiind direct implicat în activitatea infracțională de exploatare sexuală a minorelor iar inculpatul S.C.G. era, practic, șoferul aceleiași coinculpate, inclusiv când erau transportate minorele către locurile unde trebuiau să presteze activități sexuale, fiind plătit în funcție de „încasări” - astfel cum rezultă din probele menționate de ambele instanțe.

În consecință, față de neinvocarea concretă de către apărare (nici cu ocazia dezbaterilor, și nici în motivele scrise de recurs) a unor aspecte de contrarietate între situația de fapt reținută de instanțe, pe de o parte, și una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului, pe de altă parte, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Față de cele arătate, și conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., respectiv, art. 385

15

pct. 1

lit.

b) din C. proc. pen., observând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpatul S.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 6/ A din 4 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpații P.C.L. și S.T.A.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 268 din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Alba, secția penală, numai sub aspectul circumstanței atenuante reținută în favoarea inculpaților și sub aspectul cuantumului pedepselor principale, după cum urmează:

- reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. în loc de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C.L., în pedepsele componente de 5 ani închisoare și 1 an închisoare;

- majorează pedepsele aplicate inculpatei P.C.L. de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare și, respectiv, de la 1 an închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare;

- majorează de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.T.A.

Menține pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.G.

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.C.G., pe o durată de 5 ani care constituie termen de încercare.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 și 84 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.C.L. și S.T.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive de la 9 ianuarie 2008 la 24 noiembrie 2009 pentru P.C.L., de la 9 ianuarie 2008 la 8 iulie 2008 pentru S.T.A. și de la 9 ianuarie 2008 la 7 mai 2008 pentru S.C.G.

Obligă recurenții inculpați P.C.L. și S.T.A. la plata sumei de câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va