ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 254/P.I din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în

Dosarul nr. 4965/30/2009 au fost respinse cererile inculpaților S.D.E. și F.A.

privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. și,

I.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului S.D.E. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În

baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism.

În

baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită la 9 ani închisoare și 4

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

Ca

pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei principale.

A

fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 11

martie 2009 la 11 august 2009.

II.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatei F.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În

baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 3

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism.

În

baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În

baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatei, dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea

mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

Ca

pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

A

fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenției de la 11 martie

2009 la 11 august 2009.

În

temeiul art. 118 lit. b) C. pen., art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329

alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor dobândite

prin săvârșirea infracțiunilor și anume: suma de 786 RON consemnată cu recipisa

de consemnare nr. X C.E.C.B. și chitanța nr. Y C.E.C.B. și a bunurilor folosite

la săvârșirea infracțiunilor: telefon mobil marca S. de culoare neagră cu seria

XY cu cartela cu numărul XXXX, telefon mobil marca S. de culoare albastru cu

alb seria XZ, 2 ziare P., un aparat foto K. model A., o pereche de cătușe

nichelate fără chei, sabia și bâta de baseball, 2 vibratoare unul roșu și unul

argintiu, 2 camere de filmat de mici dimensiuni de culoare neagră model.

S-a

dispus restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpați.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat - pe baza probatoriului

administrat, că inculpații S.D.E. și F.A. se fac vinovați de săvârșirea faptelor

menționate în rechizitoriu, comise în următoarele împrejurări de fapt:

În

cursul anilor 2008 - 2009, inculpatul S.D.E. care era în relații de concubinaj

cu inculpata F.A. și mai apoi cu învinuita L.A., a găzduit mai multe tinere, în

locuințele pe care le-a avut în Timișoara, pe care le-a exploatat prin

obligarea la practicarea prostituției.

De

asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul S.D.E. a înlesnit practicarea

prostituției de către F.A. și L.A., obținând foloase materiale de pe urma

acestei activități.

A

rezultat că inculpații S.D.E. și F.A. au locuit împreună, din toamna anului

2007, în orașul Timișoara, strada L., județ Timiș, imobil în care s-au mutat și

martorii C.C. cu minora C.F., în vârstă de 14 ani.

În

luna ianuarie 2008, în respectivul apartament a fost găzduită și martora I.C.D.

Pe

parcursul șederii în imobil, cei doi inculpați au înlesnit practicarea

prostituției de către martore, inculpatul S.D.E. formulând anunțuri prin

intermediul publicației "P.", în scopul racolării de persoane

interesate în vederea întreținerii de relații sexuale, inculpatei F.A.

revenindu-i sarcina de a prelua apelurile telefonice de la clienți, primirea în

locuință și negocierea tarifelor, sumele de bani achitate fiind predate

inculpatului S.D.E.

Încăperea

în care aveau loc raporturile sexuale era supravegheată video, prin intermediul

unei camere de luat vederi conectată la un televizor din spațiul alăturat,

înregistrările fiind urmărite de inculpatul S.D.E. și de inculpata F.A., măsură

menită deopotrivă să asigure controlul direct asupra sumelor de bani obținute

și protecția martorelor împotriva unor eventuale violențe exercitate de

clienți.

Activitatea

infracțională a continuat și în imobilul situat pe strada A., unde inculpații

s-au mutat în prima parte a anului 2008, după ce anterior locuiseră și într-un

alt imobil din zona C. din același oraș.

În

luna noiembrie 2008, în locuința inculpatului S.D.E. au fost aduse de martorul

G.M., o cunoștință mai veche de-a inculpatului, minorele R.A.I. și K.E.C., în

vârstă de 15 și, respectiv, 14 ani, care au practicat prostituția în aceleași

condiții ca și martorele C.F. și I.C.D.

Pentru

contribuția avută la activitatea infracțională, G.M. a fost trimis în judecată

în dosarul penal nr. 103/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș.

La

data de 12 februarie 2009, pe baza anunțurilor publicate în ziarul

"P.", la rubrica "Poșta lui Cupidon" prin care se ofereau

servicii sexuale contra-cost, Biroul de Investigații Criminale din cadrul

Poliției Timișoara a deschis o anchetă oficială, iar în urma autorizației emise

de Judecătoria Timișoara, la data de 11 martie 2009 s-a efectuat o percheziție

domiciliară la adresa din strada A., fiind depistată în flagrant învinuita L.A.

în timp ce întreținea relații sexuale cu martorul C.C.

Conform

declarației martorului, acesta venise la locuință în urma anunțului publicat în

ziarul "P.", stabilind de comun acord cu învinuita L.A. să întrețină

relații sexuale pentru suma de 100 RON, plătită de martor celeilalte persoane

care îl întâmpinase la locuință, identificată ca fiind inculpata F.A.

La

percheziția domiciliară au fost descoperite o serie de obiect destinate

activității infracționale, între care aparatură de supraveghere video, obiecte

și fotografii cu conotație sexuală, menționate ca atare în procesul-verbal

încheiat în respectiva ocazie.

De

asemenea, cu ocazia deplasării spre locuința percheziționată, organele de

poliție l-au identificat pe inculpatul S.D.E. în autoturismul B., cu nr. de

înmatriculare YYY, parcat în spatele blocului, în autoturism fiind găsite 2

telefoane mobile, suma de 360 RON, un spray lacrimogen și un cutter.

Din

declarațiile victimelor minore C.F., K.E.C. și R.A.I., audiate în prezența unui

asistent social din cadrul Direcției Generale a Asistenței Sociale și

Protecției Copilului Timiș, cât și a declarației martorei I.C.D., a rezultat că

tinerele în cauză au fost găzduite de inculpați, pe diferite perioade de timp,

în scopul obligării la practicarea prostituției, în folosul exclusiv al

inculpaților, activitatea infracțională desfășurându-se și cu aportul

învinuitei L.A., față de care se dispusese disjungerea cercetărilor prin

Rechizitoriul nr. 3225/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Pe

baza acestor declarații, cât și a depozițiilor martorilor T.C., J.A., C.C.,

C.C., V.M., L.C., G.M. și C.H., prima instanță a constatat că activitatea

infracțională se desfășurase sub autoritatea inculpatului S.D.E. și cu aportul

inculpatei F.A. și al învinuitei L.A., inculpatul beneficiind de sumele

obținute din practicarea prostituției, înlesnind și celorlalte două

participante practicarea de bună voie a acestei activități, din care au obținut

de asemenea foloase materiale.

Inculpații

nu au recunoscut decât parțial săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală,

inculpata F.A. practicarea prostituției, iar inculpatul S.D.E. obținerea de

foloase materiale din practicarea prostituției de către F.A. și L.A.

Ambii

inculpați au negat traficul de persoane săvârșit asupra minorelor C.F., K.E.C.

și R.A.I. și înlesnirea și obținerea de foloase materiale de pe urma

practicării prostituției de către martora I.C.D.

Ulterior,

în cursul cercetării judecătorești, inculpatul S.D.E. și-a retractat și

declarația de recunoaștere parțială, iar inculpata F.A. și-a asumat numai fapta

de practicare a prostituției.

Apărările

inculpatului au fost formulate în sensul că nu avea cunoștință despre ceea ce

se întâmpla în locuință, el absentând perioade lungi din domiciliu, și deși

știa că F.A. și L.A. se prostituează, nu a beneficiat în niciun fel de pe urma

acestei activități.

Apreciind

asupra susținerilor în apărare, instanța a constatat că declarațiile de

nevinovăție ale inculpaților erau combătute de celelalte probe administrate în

proces, din interpretarea coroborată a întregului probatoriu administrat în

faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, cu referire

specială la declarațiile minorelor și ale martorilor G.M., T.C. și I.C.D.,

rezultând activitatea infracțională desfășurată de inculpați, în împrejurările

descrise în expozeul situației de fapt.

S-a

reținut astfel că declarațiile martorilor G.M., T.C. și I.C.D. și ale minorelor

C.F., K.E.C. și R.A.I. sunt concordante în ceea ce privește comportamentul

inculpatului manifestat în relația cu victimele traficului de persoane, rezultând

constrângerile, amenințările și violențele exercitate în vederea exploatării

sexuale, declarații deopotrivă concordante și cu declarația martorei C.F. de la

urmărirea penală.

Deși

în cursul cercetării judecătorești martora C.F. a revenit asupra declarațiilor

de la urmărirea penală, susținând că relatările efectuate ar fi aparținut

lucrătorilor de poliție care i-au dictat ce anume să declare, s-a constatat că

schimbarea de poziție adoptată nu fusese justificată cu argumente credibile,

neindicându-se date și elemente plauzibile în raport de care să se poată

considera că primele declarații erau nereale și nu serveau stabilirii

adevărului în cauză.

S-a

reținut în acest sens că nimic din actele dosarului nu sugerează pretinsa

influențare a martorei în formularea declarațiilor încriminatoare din partea

organelor de urmărire penală, declarațiile date coroborându-se perfect cu

relatările celorlalte martore în ceea ce privește condițiile în care erau

exploatate victimele traficului de persoane prin obligarea la practicarea

prostituției.

În

drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost încadrată

juridic, după cum urmează:

Pentru

inculpatul S.D.E. care, împreună cu inculpata F.A. și L.A., prin acțiuni

repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada

anilor 2008 - 2009, a primit și găzduit în locuința sa mai multe persoane

minore în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea

prostituției, a fost reținută incidența dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3)

cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta

aceluiași inculpat care, în aceeași modalitate și condiții de timp, a îndemnat

și înlesnit practicarea prostituției de către persoane majore, obținând foloase

materiale de pe urma acestei activități, a fost încadrată în dispozițiile art.

329 alin. (1) C. pen.

Pentru

inculpata F.A. au fost reținute aceleași infracțiuni, cu precizarea că fapta de

proxenetism se săvârșise prin raportare la activitatea desfășurată de martora

C.F., precum și infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen.,

rezultând că aceasta își procurase mijloacele de existență din întreținerea de

relații sexuale contra-cost.

Au

fost înlăturate cererile inculpaților S.D.E. și F.A. privind schimbarea de

încadrare juridică din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. doar în infracțiunea prevăzută

de art. 329 alin. (1) C. pen., reținându-se că practicarea prostituției de

către minorele C.F., K.E.C. și R.A.I. nu se făcuse conform propriei voințe, ci

prin obligarea lor la practicarea prostituției, după ce au fost primite și

găzduite în locuința inculpaților în acest scop.

Ca

urmare, având în vedere starea de fapt reținută și criteriile de diferențiere a

infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, conform Deciziei din

recursul în interesul legii nr. XIV din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța a constatat că activitatea infracțională

săvârșită față de martorele C.F., K.E.C. și R.A.I. realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr.

678/2001, respingându-se și cererea de achitare a inculpaților formulată pe

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu

observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând-se seama de natura

și gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, contribuția avută de

fiecare inculpat și circumstanțele personale, cu referire la conduita

anterioară și atitudinea adoptată în proces.

Complementar

rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea sumelor de bani

obținute din infracțiune și a bunurilor care au servit la comiterea faptelor,

descoperite în locuința inculpaților cu ocazia percheziției domiciliare.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel inculpații S.D.E. și F.A.

Prin

apelul inculpatului S.D.E. a fost criticată greșita încadrare juridică dată faptelor

reținute în sarcina sa, susținându-se că probatoriul administrat în cauză nu

confirma acuzația privind traficul de persoane, activitatea infracțională

desfășurată realizând exclusiv infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.

329 alin. (1) C. pen.

De

asemenea, s-a solicitat reducerea pedepsei de 9 ani închisoare raportat la

conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului, care s-a prezentat în

instanță la toate termenele de judecată, critica vizând greșita individualizare

a pedepsei fiind invocată ca unic motiv de apel și de inculpata F.A.

Prin

Decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză și

menținută în integralitate sentința primei instanțe.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu

relevanță asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților au fost

corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate

a probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării

judecătorești.

De

asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a

fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost

condamnați.

În

considerentele deciziei din apel au fost prezentate motivele pentru care nu a

fost primită cererea inculpatului S.D.E. privind schimbarea de încadrare

juridică, făcându-se referire la probele din care rezulta că martorele C.F.,

K.E.C. și R.A.I. au fost victimele traficului de persoane.

Tot

astfel, s-a constatat că și pedepsele stabilite în cauză au fost corect

individualizate pentru fiecare inculpat în parte, neexistând temeiuri care să

justifice aplicarea unui regim sancționator mai blând.

Și

împotriva acestei decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen

legal, au declarat recurs inculpații S.D.E. și F.A., invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În

cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., a fost reiterată critica vizând greșita încadrare juridică, susținându-se

că inculpații nu au exploatat în niciun fel minorele găzduite în locuință,

acestea practicând prostituția din proprie voință, situație în care fapta

reținută în sarcina inculpaților putea fi încadrată cel mult ca infracțiune de

proxenetism.

În

ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că pedepsele stabilite în cauză sunt

exagerate raportat la periculozitatea socială a inculpaților, invocându-se în

favoare, lipsa antecedentelor penale pentru ambii inculpați, situația personală

a inculpatului S.D.E. - căsătorit, cu 3 copii minori în întreținere - și buna

conduită în proces, inculpatul fiind prezent la toate termenele de judecată,

iar inculpata recunoscând faptele pentru care a fost condamnată.

Din

oficiu, cu ocazia dezbaterilor în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a

pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. atras de incompatibilitatea unui membru al completului de

judecată care a participat la soluționarea cauzei în apel, în care a fost

pronunțată decizia ce formează obiectul examinării de față.

Examinând

decizia atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate pentru existența

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. și care

face inutilă analizarea celorlalte motive invocate, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

actelor și lucrărilor cauzei, trimiterea în judecată a inculpaților S.D.E. și

F.A. a avut loc inițial în baza Rechizitoriului nr. 3225/P/2008 din 3 aprilie

2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara sub acuzația de săvârșire

în comun a infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. și

prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. suplimentar pentru inculpata F.A.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, iar prin Sentința penală

nr. 1066 din 29 aprilie 2009 pronunțată de această instanță s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș,

subsecvent schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din

infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art.

13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen.

Prin

Sentința penală 347/PI din 1 iunie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă

excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală în efectuarea

cercetărilor în cauză și s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș în vederea refacerii urmăririi penale în raport de noua

încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu.

Hotărârea

de restituire a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia penală nr. 714/R din 8

iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în complet format din

judecătorii C.C.Y., I.D. și V.I., menținându-se soluția de restituire a cauzei

la procuror, s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T -

Serviciul Teritorial Timișoara, parchet specializat în instrumentarea cauzelor

având ca obiect infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001, conform art. 12

din Legea nr. 508/2004.

Prin

aceeași decizie, au fost respinse recursurile inculpaților S.D.E. și F.A. prin

care se solicita casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria

Timișoara, contestându-se reținerea în încadrarea juridică a dispozițiilor art.

13 din Legea nr. 678/2001.

În

cuprinsul deciziei, instanța de recurs a constatat că schimbarea de încadrare

juridică fusese corespunzător dispusă raportat la starea de fapt expusă în

rechizitoriu și din care rezulta că martorele C.F., K.E.C. și R.A.I. au

întreținut raporturi sexuale pentru profitul celor doi inculpați, victimele

minore fiind găzduite în imobil în scopul exploatării sexuale de către

insculpați, activitate circumscrisă infracțiunii de trafic de minori prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

După

refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței, prin Sentința penală nr.

254/P.I din 17 mai 2010 a Tribunalului Timiș a fost soluționată acțiunea penală

privind pe inculpații în cauză, dispunându-se condamnarea acestora pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr.

678/2001 și art. 329 C. pen. și, respectiv, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 678/2001, art. 329 C. pen. și art. 328 C. pen.

La

judecata în primă instanță, inculpații au solicitat schimbarea de încadrare

juridică dată faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, invocând

insuficiența probatoriului în ceea ce privește acuzația de trafic de minori.

Hotărârea

de condamnare a fost atacată cu apel, principala critică a inculpatului S.D.E.

vizând greșita încadrare juridică prin reținerea infracțiunii prevăzute de art.

13 din Legea nr. 678/2001.

Prin

Decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

respingându-se apelurile inculpaților, a fost menținută în întregime hotărârea

primei instanțe, inclusiv în ceea ce priește caracterizarea juridică a

activității infracționale desfășurate în cauză.

Decizia

din apel a fost pronunțată în complet format din judecătorii I.D. și L.A.B.,

rezultând că președintele completului făcuse parte și din compunerea instanței

care soluționase recursurile formulate de inculpați împotriva hotărârii de

restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale.

Potrivit

art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul care și-a exprimat anterior

părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză este incompatibil să

se pronunțe în aceeași cauză.

În

raport de situația prezentată și dispoziția de lege enunțată, Înalta Curte

constată că judecătorul I.D. era incompatibil să participe la judecata cauzei

în apel după ce anterior făcuse parte și din completul care soluționase

recursurile declarate împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror.

Este

adevărat că prin decizia instanței de casare nu se soluționase fondul

acuzațiilor, dar prin rezolvarea problemei vizând competența organului de

urmărire penală, judecătorii instanței de casare și-au exprimat părerea cu

privire la încadrarea juridică dată faptelor ce formează obiectul acuzațiilor

formulate împotriva inculpaților.

Prin

apelul introdus de inculpatul S.D.E. formulat împotriva sentinței de condamnare

a fost criticată încadrarea juridică dată faptei săvârșite asupra minorelor

C.F., K.E.C. și R.A.I., încadrare cu privire la care instanța de recurs, din a

cărei alcătuire a făcut parte și judecătorul I.D., se pronunțase anterior în

sensul existenței faptei și a caracterizării ei juridice.

În

aceste condiții, prezența magistratului I.D. la soluționarea cauzei în apel,

după ce într-un prim ciclu procesual își exprimase părerea cu privire la

aspecte esențiale pronunțării soluției în cauză, se circumscrie cazului de

incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., fiind evidentă

opinia sa în legătură cu încadrarea juridică a faptelor atribuite inculpatului

S.D.E. și cu privire la care se invocase nelegalitatea sentinței primei

instanțe.

Ca

urmare, neregularitatea constatată atrage incidența cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., impunând desființarea deciziei

din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Așa

fiind, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursurile inculpaților S.D.E. și F.A., va casa

decizia atacată și va trimite cauza la instanța Curții de Apel Timișoara în

vederea rejudecării apelurilor formulate de inculpați, urmând ca în rejudecare,

în complet legal constituit, să fie avute în vedere și celelalte critici

invocate în cadrul motivelor de recurs.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de inculpații S.D.E. și F.A. împotriva Deciziei penale

nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță a Curții

de Apel Timișoara.

Sumele

de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru recurenții-inculpați, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 noiembrie 2011.

Procesat

de GGC - GV