ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2011

Asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 254/P.I din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 4965/30/2009 au fost respinse cererile inculpaților S.D.E. și F.A. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. și, I. În baza art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.D.E. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 11 martie 2009 la 11 august 2009. II. În baza art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei F.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenției de la 11 martie 2009 la 11 august 2009. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor și anume: suma de 786 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. X C.E.C.B. și chitanța nr. Y C.E.C.B. și a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor: telefon mobil marca S. de culoare neagră cu seria XY cu cartela cu numărul XXXX, telefon mobil marca S. de culoare albastru cu alb seria XZ, 2 ziare P., un aparat foto K. model A., o pereche de cătușe nichelate fără chei, sabia și bâta de baseball, 2 vibratoare unul roșu și unul argintiu, 2 camere de filmat de mici dimensiuni de culoare neagră model.

S-a dispus restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpați. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat - pe baza probatoriului administrat, că inculpații S.D.E. și F.A. se fac vinovați de săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, comise în următoarele împrejurări de fapt: În cursul anilor 2008 - 2009, inculpatul S.D.E. care era în relații de concubinaj cu inculpata F.A. și mai apoi cu învinuita L.A., a găzduit mai multe tinere, în locuințele pe care le-a avut în Timișoara, pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției. De asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul S.D.E. a înlesnit practicarea prostituției de către F.A. și L.A., obținând foloase materiale de pe urma acestei activități.

A rezultat că inculpații S.D.E. și F.A. au locuit împreună, din toamna anului 2007, în orașul Timișoara, strada L., județ Timiș, imobil în care s-au mutat și martorii C.C. cu minora C.F., în vârstă de 14 ani. În luna ianuarie 2008, în respectivul apartament a fost găzduită și martora I.C.D. Pe parcursul șederii în imobil, cei doi inculpați au înlesnit practicarea prostituției de către martore, inculpatul S.D.E. formulând anunțuri prin intermediul publicației "P.", în scopul racolării de persoane interesate în vederea întreținerii de relații sexuale, inculpatei F.A. revenindu-i sarcina de a prelua apelurile telefonice de la clienți, primirea în locuință și negocierea tarifelor, sumele de bani achitate fiind predate inculpatului S.D.E.

Încăperea în care aveau loc raporturile sexuale era supravegheată video, prin intermediul unei camere de luat vederi conectată la un televizor din spațiul alăturat, înregistrările fiind urmărite de inculpatul S.D.E. și de inculpata F.A., măsură menită deopotrivă să asigure controlul direct asupra sumelor de bani obținute și protecția martorelor împotriva unor eventuale violențe exercitate de clienți. Activitatea infracțională a continuat și în imobilul situat pe strada A., unde inculpații s-au mutat în prima parte a anului 2008, după ce anterior locuiseră și într-un alt imobil din zona C. din același oraș. În luna noiembrie 2008, în locuința inculpatului S.D.E. au fost aduse de martorul G.M., o cunoștință mai veche de-a inculpatului, minorele R.A.I.

și K.E.C., în vârstă de 15 și, respectiv, 14 ani, care au practicat prostituția în aceleași condiții ca și martorele C.F. și I.C.D. Pentru contribuția avută la activitatea infracțională, G.M. a fost trimis în judecată în dosarul penal nr. 103/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș. La data de 12 februarie 2009, pe baza anunțurilor publicate în ziarul "P.", la rubrica "Poșta lui Cupidon" prin care se ofereau servicii sexuale contra-cost, Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Timișoara a deschis o anchetă oficială, iar în urma autorizației emise de Judecătoria Timișoara, la data de 11 martie 2009 s-a efectuat o percheziție domiciliară la adresa din strada A., fiind depistată în flagrant învinuita L.A.

în timp ce întreținea relații sexuale cu martorul C.C. Conform declarației martorului, acesta venise la locuință în urma anunțului publicat în ziarul "P.", stabilind de comun acord cu învinuita L.A. să întrețină relații sexuale pentru suma de 100 RON, plătită de martor celeilalte persoane care îl întâmpinase la locuință, identificată ca fiind inculpata F.A. La percheziția domiciliară au fost descoperite o serie de obiect destinate activității infracționale, între care aparatură de supraveghere video, obiecte și fotografii cu conotație sexuală, menționate ca atare în procesul-verbal încheiat în respectiva ocazie. De asemenea, cu ocazia deplasării spre locuința percheziționată, organele de poliție l-au identificat pe inculpatul S.D.E.

în autoturismul B., cu nr. de înmatriculare YYY, parcat în spatele blocului, în autoturism fiind găsite 2 telefoane mobile, suma de 360 RON, un spray lacrimogen și un cutter. Din declarațiile victimelor minore C.F., K.E.C. și R.A.I., audiate în prezența unui asistent social din cadrul Direcției Generale a Asistenței Sociale și Protecției Copilului Timiș, cât și a declarației martorei I.C.D., a rezultat că tinerele în cauză au fost găzduite de inculpați, pe diferite perioade de timp, în scopul obligării la practicarea prostituției, în folosul exclusiv al inculpaților, activitatea infracțională desfășurându-se și cu aportul învinuitei L.A., față de care se dispusese disjungerea cercetărilor prin Rechizitoriul nr. 3225/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Pe baza acestor declarații, cât și a depozițiilor martorilor T.C., J.A., C.C., C.C., V.M., L.C., G.M. și C.H., prima instanță a constatat că activitatea infracțională se desfășurase sub autoritatea inculpatului S.D.E. și cu aportul inculpatei F.A. și al învinuitei L.A., inculpatul beneficiind de sumele obținute din practicarea prostituției, înlesnind și celorlalte două participante practicarea de bună voie a acestei activități, din care au obținut de asemenea foloase materiale. Inculpații nu au recunoscut decât parțial săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală, inculpata F.A. practicarea prostituției, iar inculpatul S.D.E. obținerea de foloase materiale din practicarea prostituției de către F.A.

și L.A. Ambii inculpați au negat traficul de persoane săvârșit asupra minorelor C.F., K.E.C. și R.A.I. și înlesnirea și obținerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către martora I.C.D. Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul S.D.E. și-a retractat și declarația de recunoaștere parțială, iar inculpata F.A. și-a asumat numai fapta de practicare a prostituției. Apărările inculpatului au fost formulate în sensul că nu avea cunoștință despre ceea ce se întâmpla în locuință, el absentând perioade lungi din domiciliu, și deși știa că F.A. și L.A. se prostituează, nu a beneficiat în niciun fel de pe urma acestei activități.

Apreciind asupra susținerilor în apărare, instanța a constatat că declarațiile de nevinovăție ale inculpaților erau combătute de celelalte probe administrate în proces, din interpretarea coroborată a întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, cu referire specială la declarațiile minorelor și ale martorilor G.M., T.C. și I.C.D., rezultând activitatea infracțională desfășurată de inculpați, în împrejurările descrise în expozeul situației de fapt. S-a reținut astfel că declarațiile martorilor G.M., T.C. și I.C.D. și ale minorelor C.F., K.E.C. și R.A.I. sunt concordante în ceea ce privește comportamentul inculpatului manifestat în relația cu victimele traficului de persoane, rezultând constrângerile, amenințările și violențele exercitate în vederea exploatării sexuale, declarații deopotrivă concordante și cu declarația martorei C.F.

de la urmărirea penală. Deși în cursul cercetării judecătorești martora C.F. a revenit asupra declarațiilor de la urmărirea penală, susținând că relatările efectuate ar fi aparținut lucrătorilor de poliție care i-au dictat ce anume să declare, s-a constatat că schimbarea de poziție adoptată nu fusese justificată cu argumente credibile, neindicându-se date și elemente plauzibile în raport de care să se poată considera că primele declarații erau nereale și nu serveau stabilirii adevărului în cauză. S-a reținut în acest sens că nimic din actele dosarului nu sugerează pretinsa influențare a martorei în formularea declarațiilor încriminatoare din partea organelor de urmărire penală, declarațiile date coroborându-se perfect cu relatările celorlalte martore în ceea ce privește condițiile în care erau exploatate victimele traficului de persoane prin obligarea la practicarea prostituției.

În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost încadrată juridic, după cum urmează: Pentru inculpatul S.D.E. care, împreună cu inculpata F.A. și L.A., prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anilor 2008 - 2009, a primit și găzduit în locuința sa mai multe persoane minore în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției, a fost reținută incidența dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași modalitate și condiții de timp, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către persoane majore, obținând foloase materiale de pe urma acestei activități, a fost încadrată în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpata F.A. au fost reținute aceleași infracțiuni, cu precizarea că fapta de proxenetism se săvârșise prin raportare la activitatea desfășurată de martora C.F., precum și infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen., rezultând că aceasta își procurase mijloacele de existență din întreținerea de relații sexuale contra-cost. Au fost înlăturate cererile inculpaților S.D.E. și F.A. privind schimbarea de încadrare juridică din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. doar în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., reținându-se că practicarea prostituției de către minorele C.F., K.E.C. și R.A.I. nu se făcuse conform propriei voințe, ci prin obligarea lor la practicarea prostituției, după ce au fost primite și găzduite în locuința inculpaților în acest scop.

Ca urmare, având în vedere starea de fapt reținută și criteriile de diferențiere a infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, conform Deciziei din recursul în interesul legii nr. XIV din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța a constatat că activitatea infracțională săvârșită față de martorele C.F., K.E.C. și R.A.I. realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, respingându-se și cererea de achitare a inculpaților formulată pe temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând-se seama de natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, contribuția avută de fiecare inculpat și circumstanțele personale, cu referire la conduita anterioară și atitudinea adoptată în proces.

Complementar rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea sumelor de bani obținute din infracțiune și a bunurilor care au servit la comiterea faptelor, descoperite în locuința inculpaților cu ocazia percheziției domiciliare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.D.E. și F.A. Prin apelul inculpatului S.D.E. a fost criticată greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, susținându-se că probatoriul administrat în cauză nu confirma acuzația privind traficul de persoane, activitatea infracțională desfășurată realizând exclusiv infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. De asemenea, s-a solicitat reducerea pedepsei de 9 ani închisoare raportat la conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului, care s-a prezentat în instanță la toate termenele de judecată, critica vizând greșita individualizare a pedepsei fiind invocată ca unic motiv de apel și de inculpata F.A.

Prin Decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză și menținută în integralitate sentința primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

În considerentele deciziei din apel au fost prezentate motivele pentru care nu a fost primită cererea inculpatului S.D.E. privind schimbarea de încadrare juridică, făcându-se referire la probele din care rezulta că martorele C.F., K.E.C. și R.A.I. au fost victimele traficului de persoane. Tot astfel, s-a constatat că și pedepsele stabilite în cauză au fost corect individualizate pentru fiecare inculpat în parte, neexistând temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancționator mai blând. Și împotriva acestei decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.D.E. și F.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen. În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., a fost reiterată critica vizând greșita încadrare juridică, susținându-se că inculpații nu au exploatat în niciun fel minorele găzduite în locuință, acestea practicând prostituția din proprie voință, situație în care fapta reținută în sarcina inculpaților putea fi încadrată cel mult ca infracțiune de proxenetism. În ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că pedepsele stabilite în cauză sunt exagerate raportat la periculozitatea socială a inculpaților, invocându-se în favoare, lipsa antecedentelor penale pentru ambii inculpați, situația personală a inculpatului S.D.E.

- căsătorit, cu 3 copii minori în întreținere - și buna conduită în proces, inculpatul fiind prezent la toate termenele de judecată, iar inculpata recunoscând faptele pentru care a fost condamnată. Din oficiu, cu ocazia dezbaterilor în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. atras de incompatibilitatea unui membru al completului de judecată care a participat la soluționarea cauzei în apel, în care a fost pronunțată decizia ce formează obiectul examinării de față. Examinând decizia atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate pentru existența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen. și care face inutilă analizarea celorlalte motive invocate, având în vedere următoarele considerente: Potrivit actelor și lucrărilor cauzei, trimiterea în judecată a inculpaților S.D.E. și F.A. a avut loc inițial în baza Rechizitoriului nr. 3225/P/2008 din 3 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara sub acuzația de săvârșire în comun a infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. și prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. suplimentar pentru inculpata F.A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, iar prin Sentința penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 pronunțată de această instanță s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, subsecvent schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen.

în infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. Prin Sentința penală 347/PI din 1 iunie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală în efectuarea cercetărilor în cauză și s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea refacerii urmăririi penale în raport de noua încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu. Hotărârea de restituire a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia penală nr. 714/R din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în complet format din judecătorii C.C.Y., I.D.

și V.I., menținându-se soluția de restituire a cauzei la procuror, s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Timișoara, parchet specializat în instrumentarea cauzelor având ca obiect infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001, conform art. 12 din Legea nr. 508/2004. Prin aceeași decizie, au fost respinse recursurile inculpaților S.D.E. și F.A. prin care se solicita casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara, contestându-se reținerea în încadrarea juridică a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001. În cuprinsul deciziei, instanța de recurs a constatat că schimbarea de încadrare juridică fusese corespunzător dispusă raportat la starea de fapt expusă în rechizitoriu și din care rezulta că martorele C.F., K.E.C.

și R.A.I. au întreținut raporturi sexuale pentru profitul celor doi inculpați, victimele minore fiind găzduite în imobil în scopul exploatării sexuale de către insculpați, activitate circumscrisă infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001. După refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței, prin Sentința penală nr. 254/P.I din 17 mai 2010 a Tribunalului Timiș a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații în cauză, dispunându-se condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. și, respectiv, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen. și art. 328 C. pen.

La judecata în primă instanță, inculpații au solicitat schimbarea de încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, invocând insuficiența probatoriului în ceea ce privește acuzația de trafic de minori. Hotărârea de condamnare a fost atacată cu apel, principala critică a inculpatului S.D.E. vizând greșita încadrare juridică prin reținerea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001. Prin Decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, respingându-se apelurile inculpaților, a fost menținută în întregime hotărârea primei instanțe, inclusiv în ceea ce priește caracterizarea juridică a activității infracționale desfășurate în cauză.

Decizia din apel a fost pronunțată în complet format din judecătorii I.D. și L.A.B., rezultând că președintele completului făcuse parte și din compunerea instanței care soluționase recursurile formulate de inculpați împotriva hotărârii de restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale. Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză este incompatibil să se pronunțe în aceeași cauză. În raport de situația prezentată și dispoziția de lege enunțată, Înalta Curte constată că judecătorul I.D. era incompatibil să participe la judecata cauzei în apel după ce anterior făcuse parte și din completul care soluționase recursurile declarate împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror.

Este adevărat că prin decizia instanței de casare nu se soluționase fondul acuzațiilor, dar prin rezolvarea problemei vizând competența organului de urmărire penală, judecătorii instanței de casare și-au exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică dată faptelor ce formează obiectul acuzațiilor formulate împotriva inculpaților. Prin apelul introdus de inculpatul S.D.E. formulat împotriva sentinței de condamnare a fost criticată încadrarea juridică dată faptei săvârșite asupra minorelor C.F., K.E.C. și R.A.I., încadrare cu privire la care instanța de recurs, din a cărei alcătuire a făcut parte și judecătorul I.D., se pronunțase anterior în sensul existenței faptei și a caracterizării ei juridice.

În aceste condiții, prezența magistratului I.D. la soluționarea cauzei în apel, după ce într-un prim ciclu procesual își exprimase părerea cu privire la aspecte esențiale pronunțării soluției în cauză, se circumscrie cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen., fiind evidentă opinia sa în legătură cu încadrarea juridică a faptelor atribuite inculpatului S.D.E. și cu privire la care se invocase nelegalitatea sentinței primei instanțe. Ca urmare, neregularitatea constatată atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., impunând desființarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Așa fiind, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile inculpaților S.D.E. și F.A., va casa decizia atacată și va trimite cauza la instanța Curții de Apel Timișoara în vederea rejudecării apelurilor formulate de inculpați, urmând ca în rejudecare, în complet legal constituit, să fie avute în vedere și celelalte critici invocate în cadrul motivelor de recurs. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.D.E. și F.A. împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță a Curții de Apel Timișoara. Sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2011. Procesat de GGC - GV