ÎCCJ, decizie (scj.ro #83863)

Incompatibilitate. Judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea. Incompatibilitatea Indice alfabetic: Drept procesual penal - incompatibilitate - judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză C. proc.

pen., art. 47 alin. (2) Judecătorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, cale de atac prin care hotărârea primei instanțe a fost criticată de către inculpat cu privire la încadrarea juridică, dacă anterior a făcut parte din completul care a judecat recursul împotriva hotărârii de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale și, prin decizia pronunțată în recurs, rezolvând problema referitoare la competența organului de urmărire penală, și-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică a faptelor, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3948 din 7 noiembrie 2011 Prin sentința penală nr. 254/PI din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș au fost respinse cererile inculpaților S.D.

și F.A. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. I. În baza art. 13 alin. (1) și (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.D. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. II. În baza art. 13 alin. (1) și (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei F.A.

la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.D. și F.A. Prin apelul inculpatului S.D. a fost criticată greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, susținându-se că probatoriul administrat în cauză nu confirmă acuzația privind traficul de persoane, activitatea infracțională desfășurată realizând exclusiv infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen. Prin decizia nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză. În considerentele deciziei din apel au fost prezentate motivele pentru care nu a fost primită cererea inculpatului S.D.

privind schimbarea de încadrare juridică, făcându-se referire la probele din care rezultă că martorele C.F., K.E. și R.A. au fost victimele traficului de persoane. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.D. și F.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. Din oficiu, cu ocazia dezbaterilor în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. atras de incompatibilitatea unui membru al completului de judecată care a participat la soluționarea cauzei în apel, în care a fost pronunțată decizia ce formează obiectul examinării de față.

Examinând decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate pentru existența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. și care face inutilă analizarea celorlalte motive invocate, având în vedere următoarele considerente: Potrivit actelor și lucrărilor cauzei, trimiterea în judecată a inculpaților S.D. și F.A. a avut loc inițial în baza rechizitoriului din 3 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub acuzația de săvârșire în comun a infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. și prostituție prevăzută în art. 328 C. pen. suplimentar pentru inculpata F.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, iar prin sentința penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 pronunțată de această instanță s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, subsecvent schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută în art. 329 C. pen. în infracțiunile prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. Prin sentința penală nr. 347/PI din 1 iunie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală în efectuarea cercetărilor în cauză și s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea refacerii urmăririi penale în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu.

Hotărârea de restituire a fost atacată cu recurs, iar prin decizia penală nr. 714/R din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în complet format din judecătorii C.C., D.I. și V.l., menținându-se soluția de restituire a cauzei la procuror, s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să fie efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, parchet specializat în instrumentarea cauzelor având ca obiect infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, conform art. 12 din Legea nr. 508/2004. Prin aceeași decizie, au fost respinse recursurile inculpaților S.D.

și F.A. prin care se solicita casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara, contestându-se reținerea în încadrarea juridică a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001. În cuprinsul deciziei, instanța de recurs a constatat că schimbarea de încadrare juridică fusese corespunzător dispusă raportat la starea de fapt expusă în rechizitoriu și din care rezulta că martorele C.F., K.E. și R.A. au întreținut raporturi sexuale pentru profitul celor doi inculpați, victimele minore fiind găzduite într-un imobil în scopul exploatării sexuale de către inculpați, activitate circumscrisă infracțiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

După refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței, prin sentința penală nr. 254/PI din 17 mai 2010 a Tribunalului Timiș a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații în cauză, dispunându-se condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. și, respectiv, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen. și art. 328 C. pen. La judecata în primă instanță, inculpații au solicitat schimbarea de încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, invocând insuficiența probatoriului în ceea ce privește acuzația de trafic de minori. Hotărârea de condamnare a fost atacată cu apel, principala critică a inculpatului S.D.

vizând greșita încadrare juridică prin reținerea infracțiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001. Prin decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, respingându-se apelurile inculpaților, a fost menținută în întregime hotărârea primei instanțe, inclusiv în ceea ce priește caracterizarea juridică a activității infracționale desfășurate în cauză. Decizia din apel a fost pronunțată în complet format din judecătorii D.I. și L.A., rezultând că președintele completului făcuse parte și din compunerea instanței care soluționase recursurile formulate de inculpați împotriva hotărârii de restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale. Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc.

pen., judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză este incompatibil să se pronunțe în aceeași cauză. În raport cu situația prezentată și dispoziția de lege enunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecătorul D.I. era incompatibil să participe la judecata cauzei în apel, după ce anterior făcuse parte și din completul care soluționase recursurile declarate împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror. Este adevărat că prin decizia instanței de casare nu se soluționase fondul acuzațiilor, dar prin rezolvarea problemei vizând competența organului de urmărire penală, judecătorii instanței de casare și-au exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică dată faptelor ce formează obiectul acuzațiilor formulate împotriva inculpaților.

Prin apelul introdus de inculpatul S.D., formulat împotriva sentinței de condamnare, a fost criticată încadrarea juridică dată faptei săvârșite asupra minorelor C.F., K.E. și R.A., încadrare cu privire la care instanța de recurs, din a cărei alcătuire a făcut parte și judecătorul D.I., se pronunțase anterior în sensul existenței faptei și a caracterizării ei juridice. În aceste condiții, prezența magistratului D.I. la soluționarea cauzei în apel, după ce într-un prim ciclu procesual își exprimase părerea cu privire la aspecte esențiale pronunțării soluției în cauză, se circumscrie cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen., fiind evidentă opinia sa în legătură cu încadrarea juridică a faptelor atribuite inculpatului S.D.

și cu privire la care se invocase nelegalitatea sentinței primei instanțe. Ca urmare, neregularitatea constatată atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., impunând desființarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță a Curții de Apel Timișoara.