ÎCCJ, decizie (scj.ro #83863)

Incompatibilitate. Judecător

care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată

în cauză

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Competența.

Incompatibilitatea și strămutarea. Incompatibilitatea

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

incompatibilitate

-

judecător care

și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în

cauză

C.

proc. pen.,

art. 47 alin. (2)

Judecătorul

este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, cale de atac prin

care hotărârea primei instanțe a fost criticată de către inculpat cu privire la

încadrarea juridică, dacă anterior a făcut parte din completul care a judecat

recursul împotriva hotărârii de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi

penale și, prin decizia pronunțată în recurs, rezolvând problema referitoare la

competența organului de urmărire penală, și-a exprimat părerea cu privire la

încadrarea juridică a faptelor, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 47

alin. (2) C. proc. pen.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3948 din 7 noiembrie 2011

Prin sentința penală nr. 254/PI din 17 mai 2010 pronunțată de

Tribunalul Timiș au fost respinse cererile inculpaților S.D. și F.A. privind

schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunea

de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen.

I. În baza art. 13 alin. (1) și (3) raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a

dispus

condamnarea inculpatului S.D. la

pedeapsa de 8

ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită la 9 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a

fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

II. În baza art. 13 alin. (1) și (3) raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatei F.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost

condamnată inculpata și la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

proxenetism.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la

pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1)

lit. b) și art. 35 C. pen., au fost

contopite pedepsele aplicate

inculpatei, dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, sporită la 7 ani și 6

luni

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a

fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.D. și

F.A.

Prin apelul inculpatului S.D. a fost criticată greșita încadrare

juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, susținându-se că probatoriul

administrat în cauză nu confirmă acuzația privind traficul de persoane,

activitatea infracțională desfășurată realizând exclusiv infracțiunea de

proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen.

Prin decizia nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate

în cauză.

În considerentele deciziei din apel au fost prezentate motivele

pentru care nu a fost primită cererea inculpatului S.D. privind schimbarea de

încadrare juridică, făcându-se referire la probele din care rezultă că

martorele C.F., K.E. și R.A. au fost victimele traficului de persoane.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat

recurs

inculpații S.D. și F.A., invocând cazurile de casare prevăzute

în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Din oficiu, cu ocazia dezbaterilor în recurs, Înalta Curte de

Casație și Justiție a pus în discuția părților incidența cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. atras de incompatibilitatea unui membru al completului de judecată care a

participat la soluționarea cauzei în apel, în

care a fost pronunțată decizia

ce formează obiectul examinării de față.

Examinând decizia atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt

fondate pentru existența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. și care face inutilă analizarea celorlalte

motive invocate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit actelor și lucrărilor cauzei, trimiterea în judecată a

inculpaților S.D. și F.A. a avut loc inițial în

baza

rechizitoriului din 3 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara, sub acuzația de săvârșire în comun a infracțiunii de

proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. și prostituție prevăzută în art. 328 C. pen. suplimentar pentru inculpata F.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, iar

prin sentința penală nr. 1066 din 29 aprilie 2009 pronunțată de această

instanță s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Timiș, subsecvent schimbării

încadrării juridice dată faptelor

prin rechizitoriu, din infracțiunea

prevăzută în art. 329 C. pen. în infracțiunile prevăzute în art. 13 din Legea

nr. 678/2001 și art. 329 C. pen.

Prin sentința penală nr. 347/PI din 1 iunie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă excepția de necompetență materială a organului de urmărire

penală în efectuarea cercetărilor în cauză și s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea refacerii

urmăririi

penale în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor reținute

în

sarcina inculpaților prin rechizitoriu.

Hotărârea de restituire a fost atacată cu recurs, iar prin

decizia penală nr. 714/R din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în complet format din judecătorii C.C., D.I. și V.l., menținându-se soluția

de restituire a cauzei la procuror, s-a dispus ca refacerea urmăririi penale să

fie efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, parchet specializat în

instrumentarea cauzelor având ca obiect infracțiunile prevăzute în Legea nr.

678/2001, conform art. 12 din Legea nr. 508/2004.

Prin aceeași decizie, au fost respinse recursurile inculpaților

S.D. și F.A. prin care se solicita casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei la Judecătoria Timișoara, contestându-se reținerea în încadrarea

juridică a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În cuprinsul deciziei, instanța de recurs a

constatat că schimbarea

de încadrare juridică fusese corespunzător dispusă raportat la

starea de

fapt expusă în rechizitoriu și

din care rezulta că martorele C.F.,

K.E. și R.A. au întreținut raporturi

sexuale pentru profitul celor doi inculpați, victimele minore fiind găzduite

într-un imobil în scopul exploatării sexuale de către inculpați, activitate

circumscrisă infracțiunii de trafic de minori

prevăzută în art. 13 din Legea

nr. 678/2001.

După refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței, prin

sentința penală nr. 254/PI din 17 mai 2010 a Tribunalului Timiș a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații în cauză, dispunându-se condamnarea

acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 13 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen. și, respectiv, art. 13 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen. și art. 328 C. pen.

La judecata în primă instanță, inculpații

au solicitat schimbarea de

încadrare juridică dată faptelor reținute

în sarcina lor prin rechizitoriu, invocând insuficiența probatoriului în ceea

ce privește acuzația de trafic de minori.

Hotărârea de condamnare a fost atacată cu apel, principala

critică a inculpatului S.D. vizând greșita încadrare juridică prin reținerea

infracțiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Prin decizia penală nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, respingându-se apelurile inculpaților, a fost menținută în întregime

hotărârea primei instanțe, inclusiv în ceea ce priește caracterizarea juridică

a activității infracționale desfășurate în cauză.

Decizia din apel a fost pronunțată în

complet format din judecătorii

D.I. și L.A., rezultând că președintele

completului făcuse parte și din compunerea instanței care soluționase

recursurile

formulate de inculpați

împotriva hotărârii de restituire a cauzei în vederea

refacerii

urmăririi penale.

Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul care și-a

exprimat anterior părerea cu privire la soluția

ce ar putea fi dată în cauză

este incompatibil să se pronunțe în aceeași

cauză.

În raport cu situația prezentată și dispoziția de lege enunțată,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecătorul D.I. era

incompatibil să participe la judecata cauzei în apel, după ce anterior făcuse

parte și din completul care soluționase recursurile declarate împotriva

hotărârii de restituire a cauzei la procuror.

Este adevărat că prin decizia instanței de casare nu se

soluționase fondul acuzațiilor, dar prin rezolvarea problemei vizând

competența organului de urmărire penală,

judecătorii instanței de casare

și-au exprimat părerea cu privire la

încadrarea juridică dată faptelor ce formează obiectul acuzațiilor formulate

împotriva inculpaților.

Prin apelul introdus de inculpatul S.D., formulat împotriva

sentinței de condamnare, a fost criticată încadrarea juridică dată faptei

săvârșite asupra minorelor C.F., K.E. și R.A., încadrare cu privire la care

instanța de recurs, din a cărei alcătuire a făcut parte și judecătorul D.I., se

pronunțase anterior în sensul existenței faptei și a caracterizării ei

juridice.

În aceste condiții, prezența magistratului

D.I. la soluționarea

cauzei în apel, după ce într-un prim ciclu procesual își

exprimase părerea cu privire la aspecte esențiale pronunțării soluției în

cauză, se circumscrie cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin.

(2) C. proc. pen., fiind evidentă opinia sa în legătură cu încadrarea juridică

a faptelor atribuite inculpatului S.D. și cu privire la care se invocase

nelegalitatea sentinței primei instanțe.

Ca urmare, neregularitatea constatată

atrage incidența cazului de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., impunând desființarea deciziei din apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate

de inculpați împotriva deciziei nr. 9/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță a Curții de Apel Timișoara.