ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 395/PI din 24

octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 197 alin. (1), (2)

lit. b) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I., fără antecedente penale, la

o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în

formă continuată (faptă săvârșită raportat la partea vătămată P.A.M.M.).

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 197

alin. (1), (2) lit. b) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I. la o

pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (faptă

săvârșită raportat la partea vătămată R.C.A.).

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe

o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 202

alin. (1) și alin. (2

1

) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție

sexuală (faptă săvârșită raportat la partea vătămată P.A.M.M.).

În baza art. 202

alin. (1) și alin. (2

1

) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție

sexuală (faptă săvârșită raportat la partea vătămată R.C.A.).

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, la

care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în regim de deținere, prev.

de art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4

ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive

din 18 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 C. civ. au fost admise în parte

acțiunile civile și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata

sumelor de: 50.000 euro către partea civilă minoră P.A.M.M. cu titlu de daune

morale; 50.000 euro către partea civilă minoră R.C.A., cu titlu de daune

morale; 10.000 euro către partea civilă R.M.L., cu titlu de daune morale;

10.000 euro către partea civilă R.L., cu titlu de daune morale; 10.000 euro

către partea civilă P.V., cu titlu de daune morale.

Au fost respinse

restul pretențiilor formulate cu acest titlu ca nefondate.

În baza art. 163 C.

proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumelor acordate părților

civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 4, 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpatul P.D.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191

alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.

S-a luat act că

părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 840/P/2012, înregistrat pe rolul

instanței la data de 12 octombrie 2012 sub nr. 9581/30/2012, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului P.D.I., în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, prev. și ped. de

art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 202 alin. (2

1

) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.A.M.M.), art. 197 alin. (1), alin. (2) lit.

b) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 202 alin.

(2

1

) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată

R.C.A.).

În fapt, s-a reținut

în sarcina inculpatului că, prin constrângere morală, în repetate rânduri și în

baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut acte sexuale orale cu

minorele P.A.M. (10 ani) și R.C.A. (9 ani), profitând de calitatea sa de

antrenor de karate al minorelor și imposibilitatea acestora de a-și exprima

voința și implicit un consimțământ valabil datorită vârstei.

Analizând materialul

probatoriu administrat în cauză, respectiv plângerile și declarațiile numiților

P.V., R.M.L. reprezentanții legali ale părților vătămate minore, declarațiile

părților vătămate P.A.M.M., R.C.A., declarațiile inculpatului, rapoarte de

evaluare psihologică a părților vătămate întocmite de Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, declarații martori P.S.,

S.A.A., P.D.E., C.N., C.M., B.I., certificate de naștere părți vătămate, raport

de constatare medico-legală nr. 2216 din 11 septembrie 2012 privind partea

vătămată P.A.M., certificat medico-legal nr. 1.459 din 12 septembrie 2012

privind pe partea vătămată R.C.A., procese-verbale și dovezi de constatare,

ridicare/predare bunuri, planșe foto cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică

a locului faptei, planșe foto cuprinzând fotografiile extrase de pe aparatul

telefonic marca N. ridicat de la P.V., proces-verbal de percheziție domiciliară

și planșe foto, proces-verbal de percheziție în sistem informatic, planșe foto,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.D.I. era

antrenor de karate din anul 2000, ținând antrenamente la școala generală nr. 7

din Timișoara în zilele de luni, miercuri și vineri, între orele 18:30 - 20:00.

Cursanții erau persoane cu vârste cuprinse între 6 ani și 30 de ani, printre

aceștia regăsindu-se de doi ani și minorele P.A.M.M. și R.C.A.

De aproximativ un an

de zile, inculpatul a început să facă antrenamente de karate cu cele două

minore și în zilele de sâmbătă, cu aceasta ocazie antrenamentele

desfășurându-se în sala de sport a facultății de Agronomie din Timișoara (la

care inculpatul avea acces, fiind angajat al acestei instituții în funcția de

administrator financiar patrimoniu). La aceste antrenamente participau doar

cele două minore, inculpatul fiind cel care le transporta cu autoturismul său

personal de la și înapoi la domiciliu.

Începând din perioada

ianuarie/februarie 2012 până în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul

P.D.I., după terminarea orelor de antrenament ce aveau loc sâmbăta, a săvârșit

acte cu caracter obscen asupra sau în prezența celor două minore P.A.M.M. și

R.C.A. Astfel, acesta se dezbrăca în fața minorelor, le chema la duș, le punea

să îl spele și le solicita acestora să se dezbrace. În timp ce stătea dezbrăcat,

le punea, pe rând sau pe amândouă, în diferite poziții și în apropierea

acestuia pentru a obține fotografii cu caracter obscen. În momentul în care

actele cu caracter obscen erau comise față de una dintre minore, cealaltă făcea

fotografii, iar cu alte ocazii fotografiile erau făcute de inculpat. Ulterior,

inculpatul scotea pozele la imprimantă și le arăta minorelor.

Totodată, inculpatul

a prezentat celor două minore în diferite ocazii poze scoase la imprimantă și

filme pornografice, pe calculator, ce prezentau scene cu caracter sexual, după

care le îndemna să imite ce văd în poze sau film. Astfel, minorele au fost

puse, atât ele singure, cât și împreună cu inculpatul, în diverse poziții care

imitau scene sexuale și acte sexuale normale, toate acestea fiind filmate și

fotografiate, fiind stocate pe medii informatice, cât și imprimate pe hârtie.

De asemenea,

inculpatul a întreținut cu cele două minore acte sexuale orale, în mod repetat,

uneori folosind și un tub de frișcă, punându-le pe minore să lingă frișca pe

care și-o aplica pe penis și pe piept. Minorele erau puse să efectueze actele

sexuale orale una în prezența celeilalte și să facă fotografii, iar de câteva

ori inculpatul a ejaculat în gura minorelor.

Uneori, inculpatul le

dădea fetelor bani - câte 5 lei, și le spunea în permanență că tot ce fac ei

trebuie să rămână secret, să nu povestească nimănui ce se întâmplă întrucât, în

caz contrar, îl va lua poliția. Totodată, inculpatul a mai făcut cadou minorei

P.A.M. o păpușă, precum și un telefon mobil. În situațiile în care cele două

minore nu doreau să efectueze actele sexuale sau cu caracter obscen solicitate

de inculpat, acesta devenea mai dur cu ele în cadrul antrenamentelor.

Conform art. 197 C.

pen., infracțiunea de viol presupune, din punct de vedere obiectiv, în primul

rând, un act sexual, de orice natură, care are loc între două persoane de sex

opus sau de același sex. În ceea ce privește sfera actelor sexuale de orice

natură, aceasta este foarte cuprinzătoare, incluzând "orice modalitate de

obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra

sexului" (Decizia nr. 3/2005 a ÎCCJ), deci putând fi circumscrise acestei

noțiuni atât raporturile sexuale normale, cât și raporturi sexuale anale sau

orale.

Pe de altă parte,

existența infracțiunii de viol este condiționată și de realizarea actului

sexual prin constrângere (care poate fi fizică sau morală) sau profitând de

neputința victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Totodată, conform

art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., infracțiunea este mai gravă dacă victima se

află în îngrijirea ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului,

iar conform alin. (3) din același text legal, fapta este și mai gravă dacă la

data săvârșirii faptei victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

De asemenea, conform

art. 202 C. pen., infracțiunea de corupție sexuală presupune săvârșirea de acte

cu caracter obscen (diferite fapte, gesturi, atitudini prin care se dezvăluie

sau se sugerează aspecte intime ale vieții sexuale) asupra sau în prezența unui

minor, infracțiunea fiind mai gravă, conform alin. (2

1

), dacă

respectivele acte au fost săvârșite în scopul producerii de materiale

pornografice.

Conform art. 41 alin.

(2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite

intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni

care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Față de aceste

considerente, ținând seama de probele administrate în cauză, instanța de fond a

constatat că fapta inculpatului P.D.I., de a întreține pe parcursul anului

2012, de mai multe ori, la intervale de timp diferite, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, acte sexuale orale cu partea vătămată P.A.M., minoră

cu vârsta de 10 ani, prin constrângerea morală a acesteia, profitând de vârsta

și, implicit, imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, precum și de

calitatea de instructor de karate al acesteia, întrunește, sub aspectul laturii

obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin.

(1), (2) lit. b), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta

inculpatului P.D.I. de a întreține pe parcursul anului 2012, la intervale de

timp diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte sexuale orale cu

partea vătămată R.C.A., minoră în vârstă de 9 ani, prin constrângerea morală a

acesteia, profitând de vârsta și, implicit, imposibilitatea acesteia de a-și

exprima voința, precum și de calitatea de instructor de karate al acesteia,

întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b), (3) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În același timp,

instanța a constatat că fapta inculpatului P. de a săvârși pe parcursul anului

2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

acte cu caracter obscen atât asupra, cât și în prezența minorei P.A.M., în

vârstă de 10 ani, în scopul producerii de materiale pornografice, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), (2

1

)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta

inculpatului P. de săvârși pe parcursul anului 2012, la intervale de timp

diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte cu caracter obscen

atât asupra, cât și în prezența minorei R.C.A., în vârstă de 9 ani, în scopul

producerii de materiale pornografice, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), (2

1

) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea

vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere în primul rând declarațiile

date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în

declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de

judecată, săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și

descriind modul de săvârșire al acestora.

Astfel, în

declarațiile date în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că de doi ani

de zile este antrenor de karate al celor două minore, antrenamentele

desfășurându-se la Școala generală nr. 7 în zilele de luni, miercuri și vineri.

Începând de aproximativ un an, inculpatul a desfășurat antrenamente cu minorele

și în zilele de sâmbătă, de această dată fiind ținute în sala de sport a facultății

de agronomie și participând doar cele două minore, care erau transportate de la

și la domiciliu de inculpat cu autoturismul său. Începând din luna ianuarie

2012, inculpatul a început să acceseze site-uri cu fotografii porno și sexi, pe

care ulterior le imprima, și a început să le arate minorelor atât fotografii,

cât și filme porno, convingându-le pe acestea să facă și ele împreună cu

inculpatul ce văd în acele filmări, aceste lucruri urmând a fi filmate și

fotografiate. Reușind să le convingă, inculpatul a întreținut în repetate

rânduri acte sexuale orale cu fiecare dintre minore, în prezența celeilalte,

care era pusă să filmeze sau să facă poze. Uneori, inculpatul a folosit și

frișcă, pe care și-o aplica pe penis și pe piept, iar apoi le punea pe minore

să o lingă. Totodată, inculpatul le punea pe cele două minore să îl spele pe

spate în timp ce era dezbrăcat și făcea duș, apoi le dezbrăca și pe acestea și

le punea în diverse poziții cu conotații sexuale în apropierea lui (în timp ce

era dezbrăcat), filmând și fotografiind toate acestea. De asemenea, inculpatul

a imitat cu cele două minore întreținerea de acte sexuale normale, atingând cu

penisul zona vaginală a minorelor.

Toate actele sexuale

și cu caracter obscen derulate de inculpat cu minorele au fost filmate și

fotografiate și au avut loc după ce inculpatul a arătat acestora poze și filme

porno, inculpatul convingând minorele că tot ce se întâmplă este sub formă de

joacă.

Această poziție

procesuală de recunoaștere a faptelor săvârșite a fost menținută și în fața

instanței de judecată, când inculpatul a precizat că își însușește probele

administrate în faza de urmărire penală și dorește ca judecata să se facă

exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanța de

judecată a procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Aceste declarații

s-au coroborat cu declarațiile date în cauză de părțile vătămate minore,

acestea relatând același aspecte ca și inculpatul.

Astfel, partea

vătămată P.A.M. a arătat că după orele de antrenament ce aveau loc sâmbăta

împreună cu colega sa R.C.A., antrenorul P.D. le chema în vestiar, iar când

revenea de la duș venea dezbrăcat și le solicita să întrețină acte sexuale

orale, una în prezenta celeilalte, folosind uneori un tub de frișcă. La plecare,

câteodată primeau câte 5 lei, inculpatul spunându-le să nu spună la nimeni și

să fie secretul lor că altfel îl ia poliția. Cu acea ocazie, inculpatul făcea

poze cu un aparat foto de culoare gri pe care le scotea la imprimantă și

ulterior le arăta și lor. Uneori aducea și un laptop pe care le arăta filme cu

persoane care întrețineau relații sexuale și le punea să imite ce văd. De

câteva ori antrenorul i-a solicitat să "ia în gură un lichid alb ce îi

curgea" după actul sexual oral.

Partea vătămată

minoră R.C.A. a arătat că de aproximativ doi ani merge la antrenamentele de

karate ce aveau loc de trei ori pe săptămână la Școala generală 7, avându-l ca

antrenor pe inculpat. În zilele de sâmbătă, la antrenament mergea doar ea și

A.M., fiind luate de acasă de antrenor, care le și aducea la domiciliu. În

timpul antrenamentelor, le făcea poze și se dezbrăca de bluză, iar câteodată

făcea și poze. Partea vătămată a mai relatat că antrenorul le săruta și le

punea să îi ia organul genital în gură, "se dădea cu frișcă, după care le

punea să îl lingă", ocazii cu care făcea și poze. Le-a adus poze și filme

cu femei și bărbați dezbrăcați și le-a solicitat să imite ce văd. Le punea să

îl spele pe spate și să facă sex oral. De vreo două sau trei ori, după ce a

întreținut actul sexual cu R.C., inculpatul a ejaculat în gura acesteia. După

ce minora a spus că nu mai vrea să facă lucrurile solicitate, inculpatul a

devenit mai dur cu aceasta în timpul antrenamentelor, iar în momentul în care

îi cerea să facă sex oral și refuza era luată de cap și forțată. Inculpatul

le-a făcut fotografii simulând acte sexuale normale. Totodată, vinovăția

inculpatului a fost atestată și de plângerile și declarațiile reprezentanților

legali ale minorelor, numiții P.V. și R.M.L., precum și de declarațiile

martorilor P.S., bunica minorei P.A.M., S.A.A. și P.D., psihologul minorei

P.A.M., aceștia confirmând aspectele relatate de inculpat și părțile vătămate.

Astfel, numitul P.V.

și martora S.A. au arătat că în data de 08 septembrie 2012, A.M. a venit acasă

cu un telefon marca N., pe care l-a primit cadou de la antrenorul ei. În timp

ce S.A. verifica telefonul primit de minoră, a găsit mai multe fotografii

printre care o fotografie cu antrenorul fiicei sale, care era fără bluză și o

ținea lângă el pe aceasta. Au mai constatat existența unui film în care era

filmat un bărbat dezbrăcat.

Totodată, numita

P.S., bunica minorei P.A.M., a declarat faptul că în data de 09 septembrie 2012

a aflat de la fiul său că pe telefonul primit de nepoata sa cu o zi înainte de la

antrenor sunt poze și filme obscene. I-a solicitat psihologului care o

supraveghea pe minoră, întrucât suferă de epilepsie, să discute această

problemă. De câteva ori, nepoata sa a venit acasă cu un tub de frișcă,

spunându-i că îl are de la antrenor care îl folosea la cafea, ulterior

spunându-i adevărul atât cu privire la folosirea tubului de frișcă, cât și cu

privire la faptul că acesta le punea să întrețină acte sexuale orale, ocazie cu

care ejacula în gura acestora.

Aceleași aspecte au

fost confirmate de martora P.D., psihologul numitei P.A.M., care a declarat că

a fost solicitată de bunica minorei să aibă o discuție cu aceasta în legătură

cu pozele identificate pe telefonul primit cadou și referitor la relațiile cu

antrenorul, iar minora i-a spus că ea nu a vrut să facă poza și nu a spus nimic

părinților întrucât acesta i-a solicitat să țină secret că altfel îl va lua

poliția.

În același timp,

numita R.M.L., mama minorei R.C.A., a arătat că a auzit de la fiica sa că

antrenorul, după antrenamentul de sâmbăta, obișnuia să se dezbrace parțial sau

complet și le solicita și minorelor să facă acest lucru, prezentându-le poze și

filme pornografice, după care antrenorul le cerea să facă același lucru.

Totodată, aceasta i-a mai povestit că inculpatul le punea să îl spele în timp

ce făcea duș și că le făcea poze. În cursul lunii februarie sau martie 2012,

minora a adus acasă două fotografii făcute în zilele de sâmbătă de către

antrenor.

Declarațiile anterior

amintite au fost susținute și de rapoartele de evaluare psihologică a părților

vătămate, din conținutul acestora reieșind că, prin coroborarea datelor

anamnestice cu cele obținute prin evaluarea psihologică a minorelor, există

indicii că asupra acestora s-a exercitat un abuz sexual, remarcându-se

tulburări de concentrare a atenției, rezultate mai scăzute la concursurile

extrașcolare, coșmaruri, insecuritate, iritabilitate/tensiune interioară,

sentimente de înfrângere și neputință, preocupare față de controlul

sexualității, anxietate în legătură cu sexualitatea, furie, culpabilitate

sexuală.

În același timp,

vinovăția inculpatului a fost evidențiată și de procesul-verbal de conducere pe

teren existent în dosarul de urmărire penală și planșele foto puse la

dispoziție de inculpat cu această ocazie, acestea evidențiind faptele comise de

inculpat cu cele două minore, precum și de planșa foto de redare a imaginilor

stocate în telefonul mobil marca N. cod 0548053, 356952/01/56.444/8 primit de

minora A.M. de la inculpat, predat de numitul P.V. organelor de poliție.

Nu în ultimul rând,

relevante în sprijinul vinovăției inculpatului, au apărut și procesele-verbale

de percheziție domiciliară și informatică, din cuprinsul acestora reieșind că

pe mediile de stocare ridicate de la domiciliul și locul de muncă al

inculpatului au fost identificate un număr foarte mare de fișiere foto și video

înfățișându-i pe inculpat și pe cele două minore în ipostaze sexuale explicite

sau în timp ce minorele efectuau sex oral cu inculpatul.

Raportat la întreg

materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că a

fost evident că actele sexuale s-au realizat în cazul fiecărei părți vătămate

fără a exista un acord valabil exprimat al acestora, prin constrângeri de

natură morală exercitate de inculpat asupra acestora și profitând de neputința

acestora de a se apăra și a-și exprima o voință valabilă. În acest sens, s-a

observat că cele două minore aveau, la data săvârșirii faptelor, vârsta de 10,

respectiv 9 ani, fiind lipsite de experiență, și totodată inculpatul era

antrenorul de karate al acestora - situație care i-a conferit un ascendent

puternic asupra minorelor, astfel că posibilitățile lor de a rezista în fața

abuzurilor inculpatului erau mult reduse. Inculpatul a exercitat o permanentă

acțiune de convingere a minorelor, prezentându-le diverse imagini și filme

pornografice, dând tot timpul exemplu pe una celeilalte și inducându-le

acestora ideea că tot ceea ce se întâmplă reprezintă o joacă, folosindu-se de

naivitatea acestora, precum și de calitatea sa de antrenor, toate acestea

formând convingerea instanței că nu se poate vorbi despre o

"acceptare" de către părțile vătămate, exprimată în mod valabil, a

unor acte sexuale cu inculpatul, cele două minore neavând niciun fel de

capacitate de a opune vreo rezistență inculpatului sau de a-și exprima în mod

conștient un consimțământ valabil.

În ceea ce privește

infracțiunile de viol, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat

cu intenție directă ca modalitate a vinovăției, fiind evident că el a avut

reprezentarea faptului că realizează actele sexuale împotriva voinței celor

două părți vătămate, profitând de imposibilitatea părților vătămate de a se

apăra și de a-și exprima voința, precum și de calitatea sa de antrenor de

karate, și că încalcă, în felul acesta, libertatea și inviolabilitatea lor

sexuală, urmare a cărei producere a dorit-o.

Totodată, instanța de

fond a apreciat că inculpatul a acționat cu aceeași formă a vinovăției și în

cazul infracțiunilor de corupție sexuală, el având reprezentarea faptului că

săvârșește fapte cu caracter obscen asupra, precum și în prezența părților

vătămate minore și că încalcă astfel relațiile sociale referitoare la viața

sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare al minorului,

urmărind producerea acestui rezultat în scopul de a obține satisfacție sexuală

și, în același timp, producerii de materiale pornografice.

Pentru aceste

considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la

individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate să se țină seama de

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (respectiv reducerea

limitelor de pedeapsă cu o treime), precum și de criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpatului

au prezentat un grad de pericol social deosebit, prin acțiunile sale numitul

P.D.I. aducând o atingere gravă relațiile sociale referitoare la libertatea

individuală și viața sexuală a persoanei, care implică un climat normal de

dezvoltare al minorului, precum și libertatea sexuală, adică dreptul oricărei

persoane de a dispune în mod liber de corpul ei în domeniul vieții sexuale,

bineînțeles cu respectarea normelor de drept și a celor morale. Totodată,

gravitatea deosebită a faptelor comise a fost evidențiată de împrejurarea că

acestea pot pune în pericol întreaga dezvoltare ulterioară a copiilor - părți

vătămate, victimele abuzului sexual suferind multiple conflicte emoționale,

putând prezenta regresii de dezvoltare, probleme fizice și emoționale,

depresie, insomnie și anxietate.

În ceea ce privește

persoana inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta nu este cunoscut

cu antecedente penale, a adoptat o conduită corectă pe parcursul procesului

penal, recunoscând din primul moment faptele comise și colaborând în mod activ

cu organele de anchetă, și se bucură de o bună reputație și aprecieri la locul

de muncă și în societate. În același timp, instanța a avut în vedere

perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă, întreținând acte

sexuale orale cu fiecare parte vătămată, în prezența celeilalte, și săvârșind

acte cu caracter obscen asupra/în prezența acestora în vederea producerii de

materiale pornografice de foarte multe ori, la diferite intervale de timp,

activitatea infracțională derulându-se o perioadă îndelungată, precum și

periculozitatea acestuia, evidențiată de calitatea părților vătămate de eleve

ale sale la cursurile de karate, de vârsta fragedă a acestora, precum și de

modalitatea concretă de săvârșire a activității infracționale (efectuare de

acte sexuale orale, inclusiv cu ejaculare în gura minorelor, punerea acestora

în diverse poziții văzute la filmele erotice, imitarea de acte sexuale),

inculpatul, la vârsta de 59 ani, inculpatul trebuind să înțeleagă posibilele

consecințe negative asupra dezvoltării minorelor și să se abțină de la

întreținerea de acte sexuale cu acestea.

Raportat la toate

aceste circumstanțe personale ale inculpatului, la gravitatea deosebită a

faptelor săvârșite, precum și la disp. art. 42 C. pen., instanța a apreciat că

în cauză nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., aceste împrejurări fiind avute în

vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, și că, în vederea atingerii

scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52 C. pen.,

sunt adecvate și suficiente în vederea reeducării inculpatului aplicarea unor

pedepse de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă

continuată și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție

sexuală.

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului, alăturat fiecărei pedepse principale

aplicate pentru infracțiunile de viol, și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe

o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Instanța a apreciat

că interzicerea dreptului de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința

inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze

valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea

umană, respectiv libertatea individuală a oricărei persoane, care include și

libertatea sexuală, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere

referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea

unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce

implică exercițiul autorității de stat.

De asemenea, raportat

la împrejurările concrete în care a fost comise infracțiunile de viol,

victimele fiind minore cu vârste de 9 și 10 ani, precum și la consecințele

activității inculpatului asupra părților vătămate constând într-un evident

dezechilibru moral cu posibile implicații în desfășurarea vieții victimelor în

familie și în societate, instanța de fond a constatat că atitudinea

inculpatului l-a făcut nedemn pe acesta în a-și exercita eventualele drepturi

de a fi tutore sau curator.

Faptele fiind comise

în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la

art. 34 lit. b) C. pen. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

respectiv 11 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, care

reprezintă un echivalent al pedepselor ce nu vor mai fi executate ca urmare a

contopirii și se impune, raportat la numărul și gravitatea infracțiunilor

săvârșite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12

ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4

ani după executarea pedepsei principale.

Instanța de fond a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa

accesorie, inculpatului P.D.I. fiindu-i interzisă exercitarea drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pentru motivele

deja indicate.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, iar

în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestării preventive din 18 septembrie 2012 la zi.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut că părțile

vătămate, prin reprezentanții lor legali, s-au constituit părți civile cu suma

de 300.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale. Totodată, reprezentanții

legali ai minorelor, numiții R.M.L., R.L. și P.V., s-au constituit părți civile

cu suma de 100.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

Potrivit

dispozițiilor art. 1349 alin. (1) C. civ. orice persoană are îndatorirea să

respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și

să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau

intereselor legitime ale altor persoane, urmând ca cel care, având

discernământ, încalcă această îndatorire, să răspundă de toate prejudiciile

cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, potrivit

art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă

ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul

prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Raportat la

materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că

inculpatul P.D.I. prin faptele sale ilicite de a întreține, în repetate

rânduri, acte sexuale orale cu părțile vătămate R.C. și P.A.M., precum și de a

desfășura în repetate rânduri asupra și în prezența acestora acte cu caracter

obscen în vederea obținerii de materiale pornografice, împotriva voinței

acestora, a încălcat în mod grav libertatea sexuală a victimelor, care

presupune în mod fundamental posibilitatea oricărei persoane de a lua hotărâri

în domeniul vieții sexuale fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău. Un

asemenea comportament este în mod evident susceptibil de a produce consecințe

greu de imaginat sub aspectul dezvoltării ulterioare, atât fizice cât și

psihice, a victimelor, având în vedere în special și vârstele fragede ale

acestora, 9, respectiv 10 ani, fapt evidențiat cu claritate și de rapoartele de

evaluare psihologică a minorelor existente la dosar.

În consecință, având

în vedere efectele negative suportate de către aceste părți vătămate ca urmare

a faptelor inculpatului, constând într-un evident dezechilibru moral cu

posibile implicații în desfășurarea vieții în familie și în societate, și care

necesită participarea minorelor la programe specializate în psihoterapia

traumei, raportat și la calitatea inculpatului de antrenor de karate al

acestora, o persoană raportat la care victimele aveau sentimente de afecțiune

și încredere, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349,

1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unor daune morale în cuantum

de 50.000 euro către fiecare dintre părțile vătămate. Restul pretențiilor

civile solicitate de acestea au fost respinse ca nefondate, întinderea

prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a daunelor morale

solicitate.

În ceea ce privește

reprezentanții legali ai părților vătămate, instanța de fond a constatat că nu

li se poate nega calitatea de părți civile în cauză, fiind evident că au

suferit și ei, având în vedere legăturile afective cu minorele abuzate sexual,

un prejudiciu, constând în suferința determinată atât de aflarea faptelor

săvârșite de inculpat raportat la minore, cât și de starea ulterioară a

minorelor și numeroasele implicații pe care aceste fapte le vor determina în

cadrul relațiilor familiale. Instanța a apreciat însă că repararea acestui

prejudiciu se realizează în mare măsură prin tragerea la răspundere penală a

persoanei vinovate, prin pedeapsa aplicată acestuia, și doar într-o mică măsură

prin acordarea de despăgubiri pecuniare. Ca atare, raportat la aceste

considerente, instanța, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la

art. 1349, 1357 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de aceștia

și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro - daune morale către

fiecare parte civilă, respingând restul pretențiilor formulate ca nefondate.

În baza art. 163 C.

proc. pen. instanța de fond a dispus instituirea unui sechestru asigurător

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumelor

acordate părților civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 4, 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpatul P.D.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, în temeiul art. 109 alin. (4) C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unor bunuri ridicate de la

locuința acestuia cu prilejul percheziției domiciliare, iar restul bunurilor au

fost înaintate la DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara în vederea efectuării

de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea

nr. 161/2003. Ca atare, sub aspectul restituirii sau confiscării acestor bunuri

(medii informatice de stocare a datelor) urmează să se pronunțate organul de

urmărire penală sau instanța de judecată ce vor fi sesizate cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul P.D.I., apelul nefiind motivat.

La termenul de

judecată din 14 februarie 2013 instanța din oficiu a pus în discuție excepția

tardivității formulării apelului de către inculpatul P.D.I.

Prin Decizia penală

nr. 36/A din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a

respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Sentinței

penale nr. 395/P din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a formulat apelul în

termenul de 10 zile întrucât, fiindu-i comunicată copia dispozitivului

Sentinței penale nr. 395/P din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș la data

de 29 octombrie 2012, acesta a formulat apel la data de 24 noiembrie 2012.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul P.D.I., solicitând repunerea în termenul

de apel, întrucât a fost în imposibilitate de a formula cererea de apel în

termenul legal de 10 zile.

Examinând decizia

penală atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere disp.

art. 3853 alin. (1) și (3) C. proc. pen., cu referire la art. 364 C. proc.

pen., repunerea în termen operează dacă cel interesat dovedește că

neexercitarea căii de atac a fost cauzată de existența unor cauze temeinice de

împiedicare.

Pentru ca cererea de

repunere în termenul de declarare a apelului să fie admisibilă, trebuie să fie

îndeplinite cumulativ două condiții și anume: să existe o cauză temeinică de

împiedicare asupra căreia apreciază instanța de judecată și cererea de apel să

fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a

plății despăgubirilor civile în cauză.

Din examinarea

actelor dosarului, prin raportare la motivele invocate de inculpat, instanța

constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de

textul de lege menționat, în sensul că inculpatul nu a făcut dovada că a

existat o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termenul de

10 zile de la comunicarea dispozitivului hotărârii apelate.

Pe de altă parte,

instanța de fond a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii aplicate

inculpatului, la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanța

de fond, respectiv la 12 noiembrie 2012.

Prin urmare, cererea

de apel fiind formulată la 24 noiembrie 2012 (data expedierii prin poștă,

conform ștampilei aplicată pe plic), nu este îndeplinită nici a doua condiție

prevăzută de textul art. 364 C. proc. pen. și anume că cererea de apel să fi

fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Față de aspectele

menționate, de motivele invocate și de disp. art. 385

3

alin. (1) și

(3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de

inculpatul P.D.I. este neîntemeiată, motiv pentru care recursul declarat de

acesta va fi respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din

14 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de AM