ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2013

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 395/PI din 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (faptă săvârșită raportat la partea vătămată P.A.M.M.). În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I. la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (faptă săvârșită raportat la partea vătămată R.C.A.). În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 202 alin. (1) și alin. (2 1 ) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală (faptă săvârșită raportat la partea vătămată P.A.M.M.).

În baza art. 202 alin. (1) și alin. (2 1 ) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală (faptă săvârșită raportat la partea vătămată R.C.A.). În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în regim de deținere, prev. de art. 57 C. pen. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din 18 septembrie 2012 la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 C. civ. au fost admise în parte acțiunile civile și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 50.000 euro către partea civilă minoră P.A.M.M. cu titlu de daune morale; 50.000 euro către partea civilă minoră R.C.A., cu titlu de daune morale; 10.000 euro către partea civilă R.M.L., cu titlu de daune morale; 10.000 euro către partea civilă R.L., cu titlu de daune morale; 10.000 euro către partea civilă P.V., cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate cu acest titlu ca nefondate. În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumelor acordate părților civile cu titlu de daune morale. În baza art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.D.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat. S-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 840/P/2012, înregistrat pe rolul instanței la data de 12 octombrie 2012 sub nr. 9581/30/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.D.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 202 alin. (2 1 ) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.A.M.M.), art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 202 alin. (2 1 ) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.C.A.). În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, prin constrângere morală, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut acte sexuale orale cu minorele P.A.M. (10 ani) și R.C.A. (9 ani), profitând de calitatea sa de antrenor de karate al minorelor și imposibilitatea acestora de a-și exprima voința și implicit un consimțământ valabil datorită vârstei. Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv plângerile și declarațiile numiților P.V., R.M.L.

reprezentanții legali ale părților vătămate minore, declarațiile părților vătămate P.A.M.M., R.C.A., declarațiile inculpatului, rapoarte de evaluare psihologică a părților vătămate întocmite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, declarații martori P.S., S.A.A., P.D.E., C.N., C.M., B.I., certificate de naștere părți vătămate, raport de constatare medico-legală nr. 2216 din 11 septembrie 2012 privind partea vătămată P.A.M., certificat medico-legal nr. 1.459 din 12 septembrie 2012 privind pe partea vătămată R.C.A., procese-verbale și dovezi de constatare, ridicare/predare bunuri, planșe foto cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei, planșe foto cuprinzând fotografiile extrase de pe aparatul telefonic marca N. ridicat de la P.V., proces-verbal de percheziție domiciliară și planșe foto, proces-verbal de percheziție în sistem informatic, planșe foto, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul P.D.I.

era antrenor de karate din anul 2000, ținând antrenamente la școala generală nr. 7 din Timișoara în zilele de luni, miercuri și vineri, între orele 18:30 - 20:00. Cursanții erau persoane cu vârste cuprinse între 6 ani și 30 de ani, printre aceștia regăsindu-se de doi ani și minorele P.A.M.M. și R.C.A. De aproximativ un an de zile, inculpatul a început să facă antrenamente de karate cu cele două minore și în zilele de sâmbătă, cu aceasta ocazie antrenamentele desfășurându-se în sala de sport a facultății de Agronomie din Timișoara (la care inculpatul avea acces, fiind angajat al acestei instituții în funcția de administrator financiar patrimoniu). La aceste antrenamente participau doar cele două minore, inculpatul fiind cel care le transporta cu autoturismul său personal de la și înapoi la domiciliu.

Începând din perioada ianuarie/februarie 2012 până în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul P.D.I., după terminarea orelor de antrenament ce aveau loc sâmbăta, a săvârșit acte cu caracter obscen asupra sau în prezența celor două minore P.A.M.M. și R.C.A. Astfel, acesta se dezbrăca în fața minorelor, le chema la duș, le punea să îl spele și le solicita acestora să se dezbrace. În timp ce stătea dezbrăcat, le punea, pe rând sau pe amândouă, în diferite poziții și în apropierea acestuia pentru a obține fotografii cu caracter obscen. În momentul în care actele cu caracter obscen erau comise față de una dintre minore, cealaltă făcea fotografii, iar cu alte ocazii fotografiile erau făcute de inculpat.

Ulterior, inculpatul scotea pozele la imprimantă și le arăta minorelor. Totodată, inculpatul a prezentat celor două minore în diferite ocazii poze scoase la imprimantă și filme pornografice, pe calculator, ce prezentau scene cu caracter sexual, după care le îndemna să imite ce văd în poze sau film. Astfel, minorele au fost puse, atât ele singure, cât și împreună cu inculpatul, în diverse poziții care imitau scene sexuale și acte sexuale normale, toate acestea fiind filmate și fotografiate, fiind stocate pe medii informatice, cât și imprimate pe hârtie. De asemenea, inculpatul a întreținut cu cele două minore acte sexuale orale, în mod repetat, uneori folosind și un tub de frișcă, punându-le pe minore să lingă frișca pe care și-o aplica pe penis și pe piept.

Minorele erau puse să efectueze actele sexuale orale una în prezența celeilalte și să facă fotografii, iar de câteva ori inculpatul a ejaculat în gura minorelor. Uneori, inculpatul le dădea fetelor bani - câte 5 lei, și le spunea în permanență că tot ce fac ei trebuie să rămână secret, să nu povestească nimănui ce se întâmplă întrucât, în caz contrar, îl va lua poliția. Totodată, inculpatul a mai făcut cadou minorei P.A.M. o păpușă, precum și un telefon mobil. În situațiile în care cele două minore nu doreau să efectueze actele sexuale sau cu caracter obscen solicitate de inculpat, acesta devenea mai dur cu ele în cadrul antrenamentelor. Conform art. 197 C. pen., infracțiunea de viol presupune, din punct de vedere obiectiv, în primul rând, un act sexual, de orice natură, care are loc între două persoane de sex opus sau de același sex.

În ceea ce privește sfera actelor sexuale de orice natură, aceasta este foarte cuprinzătoare, incluzând "orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului" (Decizia nr. 3/2005 a ÎCCJ), deci putând fi circumscrise acestei noțiuni atât raporturile sexuale normale, cât și raporturi sexuale anale sau orale. Pe de altă parte, existența infracțiunii de viol este condiționată și de realizarea actului sexual prin constrângere (care poate fi fizică sau morală) sau profitând de neputința victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința. Totodată, conform art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., infracțiunea este mai gravă dacă victima se află în îngrijirea ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului, iar conform alin. (3) din același text legal, fapta este și mai gravă dacă la data săvârșirii faptei victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

De asemenea, conform art. 202 C. pen., infracțiunea de corupție sexuală presupune săvârșirea de acte cu caracter obscen (diferite fapte, gesturi, atitudini prin care se dezvăluie sau se sugerează aspecte intime ale vieții sexuale) asupra sau în prezența unui minor, infracțiunea fiind mai gravă, conform alin. (2 1 ), dacă respectivele acte au fost săvârșite în scopul producerii de materiale pornografice. Conform art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Față de aceste considerente, ținând seama de probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului P.D.I., de a întreține pe parcursul anului 2012, de mai multe ori, la intervale de timp diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte sexuale orale cu partea vătămată P.A.M., minoră cu vârsta de 10 ani, prin constrângerea morală a acesteia, profitând de vârsta și, implicit, imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, precum și de calitatea de instructor de karate al acesteia, întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului P.D.I. de a întreține pe parcursul anului 2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte sexuale orale cu partea vătămată R.C.A., minoră în vârstă de 9 ani, prin constrângerea morală a acesteia, profitând de vârsta și, implicit, imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, precum și de calitatea de instructor de karate al acesteia, întrunește, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În același timp, instanța a constatat că fapta inculpatului P. de a săvârși pe parcursul anului 2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte cu caracter obscen atât asupra, cât și în prezența minorei P.A.M., în vârstă de 10 ani, în scopul producerii de materiale pornografice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), (2 1 ) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, fapta inculpatului P. de săvârși pe parcursul anului 2012, la intervale de timp diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte cu caracter obscen atât asupra, cât și în prezența minorei R.C.A., în vârstă de 9 ani, în scopul producerii de materiale pornografice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 202 alin. (1), (2 1 ) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. La stabilirea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere în primul rând declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și descriind modul de săvârșire al acestora. Astfel, în declarațiile date în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că de doi ani de zile este antrenor de karate al celor două minore, antrenamentele desfășurându-se la Școala generală nr. 7 în zilele de luni, miercuri și vineri. Începând de aproximativ un an, inculpatul a desfășurat antrenamente cu minorele și în zilele de sâmbătă, de această dată fiind ținute în sala de sport a facultății de agronomie și participând doar cele două minore, care erau transportate de la și la domiciliu de inculpat cu autoturismul său.

Începând din luna ianuarie 2012, inculpatul a început să acceseze site-uri cu fotografii porno și sexi, pe care ulterior le imprima, și a început să le arate minorelor atât fotografii, cât și filme porno, convingându-le pe acestea să facă și ele împreună cu inculpatul ce văd în acele filmări, aceste lucruri urmând a fi filmate și fotografiate. Reușind să le convingă, inculpatul a întreținut în repetate rânduri acte sexuale orale cu fiecare dintre minore, în prezența celeilalte, care era pusă să filmeze sau să facă poze. Uneori, inculpatul a folosit și frișcă, pe care și-o aplica pe penis și pe piept, iar apoi le punea pe minore să o lingă. Totodată, inculpatul le punea pe cele două minore să îl spele pe spate în timp ce era dezbrăcat și făcea duș, apoi le dezbrăca și pe acestea și le punea în diverse poziții cu conotații sexuale în apropierea lui (în timp ce era dezbrăcat), filmând și fotografiind toate acestea.

De asemenea, inculpatul a imitat cu cele două minore întreținerea de acte sexuale normale, atingând cu penisul zona vaginală a minorelor. Toate actele sexuale și cu caracter obscen derulate de inculpat cu minorele au fost filmate și fotografiate și au avut loc după ce inculpatul a arătat acestora poze și filme porno, inculpatul convingând minorele că tot ce se întâmplă este sub formă de joacă. Această poziție procesuală de recunoaștere a faptelor săvârșite a fost menținută și în fața instanței de judecată, când inculpatul a precizat că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dorește ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanța de judecată a procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Aceste declarații s-au coroborat cu declarațiile date în cauză de părțile vătămate minore, acestea relatând același aspecte ca și inculpatul. Astfel, partea vătămată P.A.M. a arătat că după orele de antrenament ce aveau loc sâmbăta împreună cu colega sa R.C.A., antrenorul P.D. le chema în vestiar, iar când revenea de la duș venea dezbrăcat și le solicita să întrețină acte sexuale orale, una în prezenta celeilalte, folosind uneori un tub de frișcă. La plecare, câteodată primeau câte 5 lei, inculpatul spunându-le să nu spună la nimeni și să fie secretul lor că altfel îl ia poliția. Cu acea ocazie, inculpatul făcea poze cu un aparat foto de culoare gri pe care le scotea la imprimantă și ulterior le arăta și lor.

Uneori aducea și un laptop pe care le arăta filme cu persoane care întrețineau relații sexuale și le punea să imite ce văd. De câteva ori antrenorul i-a solicitat să "ia în gură un lichid alb ce îi curgea" după actul sexual oral. Partea vătămată minoră R.C.A. a arătat că de aproximativ doi ani merge la antrenamentele de karate ce aveau loc de trei ori pe săptămână la Școala generală 7, avându-l ca antrenor pe inculpat. În zilele de sâmbătă, la antrenament mergea doar ea și A.M., fiind luate de acasă de antrenor, care le și aducea la domiciliu. În timpul antrenamentelor, le făcea poze și se dezbrăca de bluză, iar câteodată făcea și poze. Partea vătămată a mai relatat că antrenorul le săruta și le punea să îi ia organul genital în gură, "se dădea cu frișcă, după care le punea să îl lingă", ocazii cu care făcea și poze.

Le-a adus poze și filme cu femei și bărbați dezbrăcați și le-a solicitat să imite ce văd. Le punea să îl spele pe spate și să facă sex oral. De vreo două sau trei ori, după ce a întreținut actul sexual cu R.C., inculpatul a ejaculat în gura acesteia. După ce minora a spus că nu mai vrea să facă lucrurile solicitate, inculpatul a devenit mai dur cu aceasta în timpul antrenamentelor, iar în momentul în care îi cerea să facă sex oral și refuza era luată de cap și forțată. Inculpatul le-a făcut fotografii simulând acte sexuale normale. Totodată, vinovăția inculpatului a fost atestată și de plângerile și declarațiile reprezentanților legali ale minorelor, numiții P.V. și R.M.L., precum și de declarațiile martorilor P.S., bunica minorei P.A.M., S.A.A.

și P.D., psihologul minorei P.A.M., aceștia confirmând aspectele relatate de inculpat și părțile vătămate. Astfel, numitul P.V. și martora S.A. au arătat că în data de 08 septembrie 2012, A.M. a venit acasă cu un telefon marca N., pe care l-a primit cadou de la antrenorul ei. În timp ce S.A. verifica telefonul primit de minoră, a găsit mai multe fotografii printre care o fotografie cu antrenorul fiicei sale, care era fără bluză și o ținea lângă el pe aceasta. Au mai constatat existența unui film în care era filmat un bărbat dezbrăcat. Totodată, numita P.S., bunica minorei P.A.M., a declarat faptul că în data de 09 septembrie 2012 a aflat de la fiul său că pe telefonul primit de nepoata sa cu o zi înainte de la antrenor sunt poze și filme obscene.

I-a solicitat psihologului care o supraveghea pe minoră, întrucât suferă de epilepsie, să discute această problemă. De câteva ori, nepoata sa a venit acasă cu un tub de frișcă, spunându-i că îl are de la antrenor care îl folosea la cafea, ulterior spunându-i adevărul atât cu privire la folosirea tubului de frișcă, cât și cu privire la faptul că acesta le punea să întrețină acte sexuale orale, ocazie cu care ejacula în gura acestora. Aceleași aspecte au fost confirmate de martora P.D., psihologul numitei P.A.M., care a declarat că a fost solicitată de bunica minorei să aibă o discuție cu aceasta în legătură cu pozele identificate pe telefonul primit cadou și referitor la relațiile cu antrenorul, iar minora i-a spus că ea nu a vrut să facă poza și nu a spus nimic părinților întrucât acesta i-a solicitat să țină secret că altfel îl va lua poliția.

În același timp, numita R.M.L., mama minorei R.C.A., a arătat că a auzit de la fiica sa că antrenorul, după antrenamentul de sâmbăta, obișnuia să se dezbrace parțial sau complet și le solicita și minorelor să facă acest lucru, prezentându-le poze și filme pornografice, după care antrenorul le cerea să facă același lucru. Totodată, aceasta i-a mai povestit că inculpatul le punea să îl spele în timp ce făcea duș și că le făcea poze. În cursul lunii februarie sau martie 2012, minora a adus acasă două fotografii făcute în zilele de sâmbătă de către antrenor.

Declarațiile anterior amintite au fost susținute și de rapoartele de evaluare psihologică a părților vătămate, din conținutul acestora reieșind că, prin coroborarea datelor anamnestice cu cele obținute prin evaluarea psihologică a minorelor, există indicii că asupra acestora s-a exercitat un abuz sexual, remarcându-se tulburări de concentrare a atenției, rezultate mai scăzute la concursurile extrașcolare, coșmaruri, insecuritate, iritabilitate/tensiune interioară, sentimente de înfrângere și neputință, preocupare față de controlul sexualității, anxietate în legătură cu sexualitatea, furie, culpabilitate sexuală.

În același timp, vinovăția inculpatului a fost evidențiată și de procesul-verbal de conducere pe teren existent în dosarul de urmărire penală și planșele foto puse la dispoziție de inculpat cu această ocazie, acestea evidențiind faptele comise de inculpat cu cele două minore, precum și de planșa foto de redare a imaginilor stocate în telefonul mobil marca N. cod 0548053, 356952/01/56.444/8 primit de minora A.M. de la inculpat, predat de numitul P.V. organelor de poliție. Nu în ultimul rând, relevante în sprijinul vinovăției inculpatului, au apărut și procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, din cuprinsul acestora reieșind că pe mediile de stocare ridicate de la domiciliul și locul de muncă al inculpatului au fost identificate un număr foarte mare de fișiere foto și video înfățișându-i pe inculpat și pe cele două minore în ipostaze sexuale explicite sau în timp ce minorele efectuau sex oral cu inculpatul.

Raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că a fost evident că actele sexuale s-au realizat în cazul fiecărei părți vătămate fără a exista un acord valabil exprimat al acestora, prin constrângeri de natură morală exercitate de inculpat asupra acestora și profitând de neputința acestora de a se apăra și a-și exprima o voință valabilă. În acest sens, s-a observat că cele două minore aveau, la data săvârșirii faptelor, vârsta de 10, respectiv 9 ani, fiind lipsite de experiență, și totodată inculpatul era antrenorul de karate al acestora - situație care i-a conferit un ascendent puternic asupra minorelor, astfel că posibilitățile lor de a rezista în fața abuzurilor inculpatului erau mult reduse.

Inculpatul a exercitat o permanentă acțiune de convingere a minorelor, prezentându-le diverse imagini și filme pornografice, dând tot timpul exemplu pe una celeilalte și inducându-le acestora ideea că tot ceea ce se întâmplă reprezintă o joacă, folosindu-se de naivitatea acestora, precum și de calitatea sa de antrenor, toate acestea formând convingerea instanței că nu se poate vorbi despre o "acceptare" de către părțile vătămate, exprimată în mod valabil, a unor acte sexuale cu inculpatul, cele două minore neavând niciun fel de capacitate de a opune vreo rezistență inculpatului sau de a-și exprima în mod conștient un consimțământ valabil.

În ceea ce privește infracțiunile de viol, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă ca modalitate a vinovăției, fiind evident că el a avut reprezentarea faptului că realizează actele sexuale împotriva voinței celor două părți vătămate, profitând de imposibilitatea părților vătămate de a se apăra și de a-și exprima voința, precum și de calitatea sa de antrenor de karate, și că încalcă, în felul acesta, libertatea și inviolabilitatea lor sexuală, urmare a cărei producere a dorit-o.

Totodată, instanța de fond a apreciat că inculpatul a acționat cu aceeași formă a vinovăției și în cazul infracțiunilor de corupție sexuală, el având reprezentarea faptului că săvârșește fapte cu caracter obscen asupra, precum și în prezența părților vătămate minore și că încalcă astfel relațiile sociale referitoare la viața sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare al minorului, urmărind producerea acestui rezultat în scopul de a obține satisfacție sexuală și, în același timp, producerii de materiale pornografice. Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate să se țină seama de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime), precum și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Faptele inculpatului au prezentat un grad de pericol social deosebit, prin acțiunile sale numitul P.D.I. aducând o atingere gravă relațiile sociale referitoare la libertatea individuală și viața sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare al minorului, precum și libertatea sexuală, adică dreptul oricărei persoane de a dispune în mod liber de corpul ei în domeniul vieții sexuale, bineînțeles cu respectarea normelor de drept și a celor morale.

Totodată, gravitatea deosebită a faptelor comise a fost evidențiată de împrejurarea că acestea pot pune în pericol întreaga dezvoltare ulterioară a copiilor - părți vătămate, victimele abuzului sexual suferind multiple conflicte emoționale, putând prezenta regresii de dezvoltare, probleme fizice și emoționale, depresie, insomnie și anxietate. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o conduită corectă pe parcursul procesului penal, recunoscând din primul moment faptele comise și colaborând în mod activ cu organele de anchetă, și se bucură de o bună reputație și aprecieri la locul de muncă și în societate.

În același timp, instanța a avut în vedere perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă, întreținând acte sexuale orale cu fiecare parte vătămată, în prezența celeilalte, și săvârșind acte cu caracter obscen asupra/în prezența acestora în vederea producerii de materiale pornografice de foarte multe ori, la diferite intervale de timp, activitatea infracțională derulându-se o perioadă îndelungată, precum și periculozitatea acestuia, evidențiată de calitatea părților vătămate de eleve ale sale la cursurile de karate, de vârsta fragedă a acestora, precum și de modalitatea concretă de săvârșire a activității infracționale (efectuare de acte sexuale orale, inclusiv cu ejaculare în gura minorelor, punerea acestora în diverse poziții văzute la filmele erotice, imitarea de acte sexuale), inculpatul, la vârsta de 59 ani, inculpatul trebuind să înțeleagă posibilele consecințe negative asupra dezvoltării minorelor și să se abțină de la întreținerea de acte sexuale cu acestea.

Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului, la gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, precum și la disp. art. 42 C. pen., instanța a apreciat că în cauză nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., aceste împrejurări fiind avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, și că, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin disp. art. 52 C. pen., sunt adecvate și suficiente în vederea reeducării inculpatului aplicarea unor pedepse de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă continuată și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție sexuală.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului, alăturat fiecărei pedepse principale aplicate pentru infracțiunile de viol, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Instanța a apreciat că interzicerea dreptului de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv libertatea individuală a oricărei persoane, care include și libertatea sexuală, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

De asemenea, raportat la împrejurările concrete în care a fost comise infracțiunile de viol, victimele fiind minore cu vârste de 9 și 10 ani, precum și la consecințele activității inculpatului asupra părților vătămate constând într-un evident dezechilibru moral cu posibile implicații în desfășurarea vieții victimelor în familie și în societate, instanța de fond a constatat că atitudinea inculpatului l-a făcut nedemn pe acesta în a-și exercita eventualele drepturi de a fi tutore sau curator. Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, care reprezintă un echivalent al pedepselor ce nu vor mai fi executate ca urmare a contopirii și se impune, raportat la numărul și gravitatea infracțiunilor săvârșite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

referitoare la pedeapsa accesorie, inculpatului P.D.I. fiindu-i interzisă exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pentru motivele deja indicate. În temeiul art. 350 C. proc. pen., instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din 18 septembrie 2012 la zi. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut că părțile vătămate, prin reprezentanții lor legali, s-au constituit părți civile cu suma de 300.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale. Totodată, reprezentanții legali ai minorelor, numiții R.M.L., R.L.

și P.V., s-au constituit părți civile cu suma de 100.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale. Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. (1) C. civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, urmând ca cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, să răspundă de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Totodată, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Raportat la materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că inculpatul P.D.I. prin faptele sale ilicite de a întreține, în repetate rânduri, acte sexuale orale cu părțile vătămate R.C. și P.A.M., precum și de a desfășura în repetate rânduri asupra și în prezența acestora acte cu caracter obscen în vederea obținerii de materiale pornografice, împotriva voinței acestora, a încălcat în mod grav libertatea sexuală a victimelor, care presupune în mod fundamental posibilitatea oricărei persoane de a lua hotărâri în domeniul vieții sexuale fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău. Un asemenea comportament este în mod evident susceptibil de a produce consecințe greu de imaginat sub aspectul dezvoltării ulterioare, atât fizice cât și psihice, a victimelor, având în vedere în special și vârstele fragede ale acestora, 9, respectiv 10 ani, fapt evidențiat cu claritate și de rapoartele de evaluare psihologică a minorelor existente la dosar.

În consecință, având în vedere efectele negative suportate de către aceste părți vătămate ca urmare a faptelor inculpatului, constând într-un evident dezechilibru moral cu posibile implicații în desfășurarea vieții în familie și în societate, și care necesită participarea minorelor la programe specializate în psihoterapia traumei, raportat și la calitatea inculpatului de antrenor de karate al acestora, o persoană raportat la care victimele aveau sentimente de afecțiune și încredere, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 euro către fiecare dintre părțile vătămate. Restul pretențiilor civile solicitate de acestea au fost respinse ca nefondate, întinderea prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a daunelor morale solicitate.

În ceea ce privește reprezentanții legali ai părților vătămate, instanța de fond a constatat că nu li se poate nega calitatea de părți civile în cauză, fiind evident că au suferit și ei, având în vedere legăturile afective cu minorele abuzate sexual, un prejudiciu, constând în suferința determinată atât de aflarea faptelor săvârșite de inculpat raportat la minore, cât și de starea ulterioară a minorelor și numeroasele implicații pe care aceste fapte le vor determina în cadrul relațiilor familiale. Instanța a apreciat însă că repararea acestui prejudiciu se realizează în mare măsură prin tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate, prin pedeapsa aplicată acestuia, și doar într-o mică măsură prin acordarea de despăgubiri pecuniare.

Ca atare, raportat la aceste considerente, instanța, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1357 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de aceștia și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro - daune morale către fiecare parte civilă, respingând restul pretențiilor formulate ca nefondate. În baza art. 163 C. proc. pen. instanța de fond a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumelor acordate părților civile cu titlu de daune morale. În baza art. 4, 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.D.I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, în temeiul art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unor bunuri ridicate de la locuința acestuia cu prilejul percheziției domiciliare, iar restul bunurilor au fost înaintate la DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003. Ca atare, sub aspectul restituirii sau confiscării acestor bunuri (medii informatice de stocare a datelor) urmează să se pronunțate organul de urmărire penală sau instanța de judecată ce vor fi sesizate cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.D.I., apelul nefiind motivat. La termenul de judecată din 14 februarie 2013 instanța din oficiu a pus în discuție excepția tardivității formulării apelului de către inculpatul P.D.I. Prin Decizia penală nr. 36/A din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Sentinței penale nr. 395/P din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a formulat apelul în termenul de 10 zile întrucât, fiindu-i comunicată copia dispozitivului Sentinței penale nr. 395/P din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Timiș la data de 29 octombrie 2012, acesta a formulat apel la data de 24 noiembrie 2012. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.D.I., solicitând repunerea în termenul de apel, întrucât a fost în imposibilitate de a formula cererea de apel în termenul legal de 10 zile. Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte constată următoarele: Având în vedere disp. art. 3853 alin. (1) și (3) C. proc. pen., cu referire la art. 364 C. proc. pen., repunerea în termen operează dacă cel interesat dovedește că neexercitarea căii de atac a fost cauzată de existența unor cauze temeinice de împiedicare.

Pentru ca cererea de repunere în termenul de declarare a apelului să fie admisibilă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții și anume: să existe o cauză temeinică de împiedicare asupra căreia apreciază instanța de judecată și cererea de apel să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a plății despăgubirilor civile în cauză. Din examinarea actelor dosarului, prin raportare la motivele invocate de inculpat, instanța constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de textul de lege menționat, în sensul că inculpatul nu a făcut dovada că a existat o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termenul de 10 zile de la comunicarea dispozitivului hotărârii apelate.

Pe de altă parte, instanța de fond a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului, la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanța de fond, respectiv la 12 noiembrie 2012. Prin urmare, cererea de apel fiind formulată la 24 noiembrie 2012 (data expedierii prin poștă, conform ștampilei aplicată pe plic), nu este îndeplinită nici a doua condiție prevăzută de textul art. 364 C. proc. pen. și anume că cererea de apel să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. Față de aspectele menționate, de motivele invocate și de disp. art. 385 3 alin. (1) și (3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de inculpatul P.D.I.

este neîntemeiată, motiv pentru care recursul declarat de acesta va fi respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2013. Procesat de AM