ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul Iași, secția

penală, prin sentința penală nr. 282 din 20 mai 2010 în conformitate cu

dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a soluționat în fond cauza penală

dedusă judecății pronunțând condamnarea inculpatului T.I., la următoarele

pedepse:

- 14 (paisprezece ) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), lit. d) și e) C. pen. pentru

o perioada de 3 (trei) ani calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) , alin. (2) lit.

b)

1

, alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

33 lit. b) C. pen.;

- 6 (șase) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., urmând ca

în final prin contopire în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul T.I. să execute pedeapsa rezultantă de

14 (paisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), lit. d)

și e) C. pen. pentru o perioada de 3 (trei) ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului T.I.

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) , lit.

d) și e) C. pen.

În baza disp. art. 17

și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., a fost

obligat inculpatul T.I. să plătească părții civile T.F.A., în prezent în

plasament de urgență la Centrul de Plasament „Mihail Sadoveanu” Pașcani , cu

sediul în localitatea Pașcani, județul Iași, suma de 50. 000 (cincizeci de mii)

lei RON, cu titlul de daune morale (fiind respinse ca nefondate celelalte

pretenții civile formulate de partea civilă T.F.A.).

În temeiul

dispozițiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 163 alin.

(1), (5) și (6) C. proc. pen., a fost instituit sechestru asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T.I., până la concurența

sumei de 50. 000 de lei.

Hotărând astfel,

instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul T.I. are vârsta

de 37 de ani, nu are ocupație, nu are un loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente

penale. În anul 1994, inculpatul T.I. s-a căsătorit cu numita G.M.

stabilindu-și domiciliul într-un imobil proprietate personală. Din căsătorie s-au

născut 5 copii: T.F.A. (13 ani, la data faptelor), T.L. (11 ani), T.E. (10

ani), T.M. și M.T. (4 ani). În anul 2005, mama copiilor a fost nevoită să plece

în Italia, la muncă. Înainte de plecare, aceasta a lăsat fetițele mai mici E. și

M., în grija bunicii materne , martora O.M. care locuiește în satul B., județul

Iași. Ceilalți copii au rămas în grija inculpatului în comuna R., județul Iași.

Inculpatul a fost

cunoscut în localitate ca fiind o persoană violentă, consumator cronic de

alcool, soția și copiii fiind supuși în mod repetat acceselor de furie ale

inculpatului care, pe fondul consumului de alcool, îi agresa fizic și îi alunga

frecvent din locuința comună (declarații minore T.F.A. și T.L.N.). După

plecarea mamei în străinătate, în fiecare zi, inculpatul T.I. le aplica

fetițelor lovituri cu bățul și cureaua, le amenința că le va da la Casa de copii, le insulta spunându-le că sunt proaste și curve ca mama lor, reproșându-le că

moare de foame din cauza lor și amenințându-le cu violul (declarații minore T.F.A.

și T.L.N. ).

La trei săptămâni după

plecarea mamei, într-o noapte, inculpatul T.I. a trezit-o din somn pe T.F.A.,

care avea atunci doar 10 ani și i-a cerut să doarmă împreună cu el. În acea noapte,

fiind în stare de ebrietate, inculpatul a violat-o. Minora a descris acest episod

astfel: „După ce mi-a spus să mă bag în pat cu el, tatăl meu s-a dezbrăcat și în

timp ce rostea cuvinte pe care nu le înțelegeam, acesta s-a urcat peste mine și

după un timp am simțit durere în zona organului genital”. Minora a înțeles

aproximativ ce s-a întâmplat, percepând abuzul ca nepermis și înțelegând că

durerea pe care a suferit-o a fost cauzată de faptul că „ea era fetiță și el

era băiat”. Victima nu a povestit episodul violului incestuos. Din punct de

vedere fiziologic, minora a reacționat la abuzul sexual conform vârstei sale

fragede. Inițial, a avut dureri puternice, care s-au estompat în timp, iar din

punct de vedere psihologic a dezvoltat o stare de teamă paroxistică față de inculpat.

Raporturile sexuale s-au

repetat în perioada care a urmat, mai ales atunci când inculpatul consuma băuturi

alcoolice. Acesta o lovea pe minoră, pentru a-i înfrânge rezistența, o jignea și

„o avertiza” că în cazul în care nu va accepta să aibă cu el în continuare,

relații sexuale, „îi va aduce altă mamă”. De multe ori, T.I. îi spunea că o va omorî

dacă va povesti cuiva despre abuzurile sexuale la care o supunea și pentru a o

determina să nu caute sprijin în vreun alt membru al familiei, i-a interzis să

o mai viziteze pe bunica maternă. De asemenea, inculpatul T.I. îi spunea

fetiței că, dacă va povesti cuiva, urma să ajungă la orfelinat, iar el la

închisoare. În același scop, în toamna anului 2005, inculpatul a luat de la soacra

sa pe cele două fete și cu toți copii s-a mutat la mama lui, T.M., în satul Colțu-Cornii,

comuna Grozești. În locuința mamei sale , inculpatul dormea în aceeași cameră

cu copiii și cu M.T., într-o aripă nouă a casei. Acest fapt nu l-a oprit din

actele sale agresive, incestuoase, inculpatul profitând de prilejurile în care

mama sa nu era prin preajmă, pentru a întreține raporturi sexuale cu fiica sa,

pe care o ducea în aripa veche a casei. Raporturile sexuale prin constrângere

întreținute de inculpatul T.I. cu victima T.F.A. s-au desfășurat cu regularitate

în perioada 2005 – 2008 .

Întrucât inculpatul T.I.

avea un comportament nefiresc față de propriul copil, M.T. a întrebat-o pe

minoră despre natura relației cu tatăl său și minora i-a confirmat bănuielile,

spunându-i că tatăl său abuzează sexual de ea. Fiind blamată și insultată de

bunica sa paternă, care nu a crezut-o, mai ales începând cu anul 2008 minora a

fugit de mai multe ori din locuința acesteia, deplasându-se la diverse persoane

care au găzduit-o sau la casa din Răducăneni unde a locuit înainte de plecarea

mamei. De fiecare dată era adusă înapoi de la tatăl său care uneori o aștepta

la școală.

În luna iunie 2008, după

abuzuri repetate și simțindu-se neputincioasă în fața agresivității tatălui,

dar și abandonată de mama care a lipsit o perioadă lungă de timp, partea vătămată

T.F.A. a fugit de-acasă, căutând adăpost mai întâi la locuința numitei A.E.,

iar apoi la locuința verișoarei D.A.M. căreia i-a povestit că tatăl său o

abuzează sexual și a rugat-o să-i bunicii materne un bilet prin care relata

într-o propoziție același lucru.

Primind scrisoarea

(aflată la fila 15 dosar), martora O.M. a căutat-o pe minoră (aflând că plecase

de acasă) și a găsit-o într-o livadă din satul Bâzga.

Aflând ce se întâmplase

cu minora în ultimii 3 ani, martora O.M. a depus plângere la Poliția Răducăneni

și a dus copilul la I.M.L. Iași unde în urma unei constatări medico-legale s-au

evidențiat semne vechi de viață sexuală.

Începând cu data de 17

iulie 2008 partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola

unde a fost ținută sub observație până la sfârșitul lunii din cauza stării în

care aceasta se afla (depresie accentuată) și nevoii de administrare a unui

tratament medicamentos (antidepresive).

Situația de fapt amintită

a fost stabilită de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate T.F.A. în

coroborare cu cele ale martorei T.M., constatările din fișele de evaluare

psihologică a victimei nr. 30159 din 10 iulie 2008 (fila 36 dosar) și 214 din 18

iunie 2009 de Serviciul Situații de Urgență din cadrul D.G.A.S.P.C. Iași (fila

75) și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (nr. 18876 din 08

octombrie 2009 emis de Institutul Medico-legal Iași (fila 146 – dosar), toate

coroborate și cu declarațiile martorilor audiați C.A.G., D.A.M., O.M.

Declarația părții

vătămate T.F.A., analizată în lumina dispozițiilor art. 75 C. proc. pen. – a

argumentat instanța - servește integral la aflarea adevărului întrucât se

coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză. Deși apărarea a

insistat asupra faptului că minora a plecat uneori de acasă nesupravegheată sau

că ar putea fi influențat, instanța a reținut pe baza probelor științifice

administrate - raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 14504 din 31

iulie 2008 emis de Institutul Medico-Legal Iași - că minora face distincție

între un act sexual consimțit și un viol, că are discernământ și reprezentarea

corectă, adecvată asupra realității. Din declarațiile succesive ale părții

vătămate T.F.A. rezultă că în perioada 2005-2008, în multe împrejurări ,

profitând de lipsa altor persoane prin preajmă și de faptul că T.F.A. se afla

în grija sa exclusivă, inculpatul a întreținut în mod repetat raporturi sexuale

normale cu partea vătămată căreia i-a învins rezistența prin amenințări cu acte

de violență – cu bătăi și cu moartea, prin loviri repetate cu bățul și cu

cureaua. Partea vătămată a descris abuzurile sexuale cu limbajul unui copil

care nu are noțiuni de viață sexuală, a descris durerile provocate de acestea

și manifestările clinice fiziologice inerente. Modul în care faptele au fost

descrise, amănuntele furnizate, coroborate cu aspectele consemnate în

documentele enunțate anterior justifică pe deplin concluzia că faptele descrise

de partea vătămată corespund realității, fabulația fiind exclusă. Dezvăluirea

publică a faptelor a determinat-o inițial pe T.M., mama inculpatului, să

declare adevărul în fața organelor judiciare, adevăr pe care l-a retractat apoi,

fără o explicație plauzibilă. În acest context procedural instanța a apreciat

că declarațiile date de martora T.M. în cursul urmăririi penale corespund

adevărului celor întâmplate. Martora nu a putut furniza nici o explicație

plauzibilă pentru schimbarea ulterioară a declarațiilor amintite, care sunt

susținute de celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal; astfel

, la data de 17 iulie 2008, martora M.T. a confirmat cele declarate de partea

vătămată cu privire la faptul că bunica sa știa despre abuzurile sexuale ale

tatălui, despre care aflase întrebând-o pe minoră. Chiar dacă au arătat că nu

aveau cunoștință în mod nemijlocit despre abuzurile sexuale comise de T.I. asupra

propriului său copil, martora T.M. a declarat că „ceea ce bănuia ea, anume

faptul că fiul său întreține raporturi sexuale cu fiica sa A.F., i-a fost confirmat

de faptul că la locuința sa au venit organele de poliție, cât și din

examinările medico-legale efectuate de nepoata sa , dar mai ales de faptul că

fiul său imediat a fugit de la domiciliu și nu s-a mai întors” . Partea vătămată

T.F.A. a declarat în fața organelor judiciare și în fața medicilor psihiatri că

înainte de sesizarea organelor de poliție abuzurile sexuale erau cunoscute de T.M.,

bunica acesteia și surorile tatălui său , aspect confirmat de martoră care a

declarat că în cursul lunii mai (n.n. 2008) a fost sunată de fiica sa, A.A.,

care a întrebat-o dacă este adevărat că Ion, fratele său întreține raporturi

sexuale cu fiica sa, F., spunându-i că este femeie bătrână și să ia măsuri să-l

trimită pe I. de acasă. Or, sesizarea organelor de poliție s-a făcut de către O.M.

la data de 3 iulie 2008. ( fila 29 – dosar de u.p.)

În fața instanței de

judecată , după ce , inițial nu a dorit să dea declarații, T.M. a solicitat să

depună ca martor, infirmând toate susținerile anterioare. Instanța a înlăturat

aceste din urmă declarații ca fiind nesincere și făcute procausa cu atât mai

mult cu cât explicația acestei conduite procesuale furnizată de martoră a fost

aceea că „este bolnavă și cu capul și cu spatele și o apasă și singurătatea”.

Martorele C.A.G. și D.A.M.

au confirmat și ele părăsirea repetată de către minoră a locuinței familiei și

refugierea ei la cunoscuți ori la casa din Răducăneni. C.A.G., prietenă cu

partea vătămată a declarat că a constatat personal în luna mai 2008 că victima

prezenta urme de violență pe corp și că aceasta, într-o zi, în timp ce se aflau

la joacă i-a scris pe telefonul mobil că tatăl său a violat-o. Martora D.A.M. a

declarat că la data de 22 iunie 2008, victima a venit la locuința sa, i-a cerut

să o adăpostească peste noapte, i-a mărturisit că a fost violată de tatăl său, T.I.

și a scris un bilet pe care a rugat-o să-l înmâneze bunicii materne , O.M.

Instanța a reținut cu

relevanță probatorie în cauză și împrejurarea că ori de câte ori a fost în

situația de relata abuzul sexual la care a fost supusă victima a avut

manifestări emoționale puternice, astfel după cum rezultă din declarațiile date

în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești de D.A.M., de C.A.G.,

de T.M., de O.M., din constatările consemnate în încheierea de ședință din 28

mai 2009 , din mențiunile cuprinse în fișele de evaluare psihologică și

raportul de expertiză medico-legală întocmit cu privire la starea psihică a

acesteia. În fața psihologului clinician din cadrul Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași „copilul a avut un moment de

colaps fizic pe fondul nealimentării la micul dejun și al unei somatizări

puternice la rememorarea episoadelor traumatice”. ( fila de 36 – dosar de u.p).

Realitatea

declarațiilor părții vătămate este confirmată de toate persoanele audiate care

nu au cunoștință ca minora să fi avut vreun prieten apropiat , să fi avut

relații amoroase sau sexuale cu alte persoane , astfel cum a încercat să se

sugereze de către apărare care a arătat că în perioadele în care minora fugea

de acasă „ se putea întâmpla orice”. Minora nu avea prieteni și nici preocupări

în ceea ce privește o eventuală relație intimă cu o persoană de sex opus, însă

prezintă vechi semne de viață sexuală, stabilite prin raportul de constatare

medico-legală nr. 7965 din 14 iulie 2008 emis de către I.M.L. Iași. Relevante în

acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. 14504 din 31 iulie 2008 emis de aceeași instituție prin care se

consemnează medicii specialiști au constatat prezente semnele sindromului posttraumatic

dezvoltat după abuz sexual incestuos îndelungat. Minora a dovedit că s-a maturizat

prematur urmare a abuzului sexual dar și a faptului că i s-a impus de către tată

să preia sarcinile mamei, resimțind lipsa sentimentului de securitate în raport

cu membrii familiei și un profund sentiment de umilire, întinare fizică și

sufletească, disperare, neputință, culpabilitate, rușine. Astfel se concluzionează

că: „T.F.A. prezintă sindrom de stres posttraumatic (post abuz sexual incestuos

și emoțional, neglijare afectivă și exploatare) cu risc de afectare a

structurii de personalitate. Modificări de traseu EFG. Fetița prezintă dezvoltare

somatică, intelectuală și morală în limitele normale, deși abuzul sexual și emoțional

a fost îndelungat. Fetița a avut reprezentarea faptei comise de tatăl său, dovadă

divulgarea faptei unor membri ai familiei și afecțiunea diagnosticată în

Spitalul 7 ce are legătură cauzală directă cu abuzul. Afecțiunea diagnosticată nu

îi afectează discernământul și dovedește că a înțeles de la început caracterul agresiv,

imoral, rușinos și neobișnuit al comportamentului tatălui său”. Din Fișa de examinare

Psihologică nr. 30159 din 10 iulie 2008 rezultă că T.F.A. traversează o

perioadă de depresie și necesită consiliere psihologică în vederea stabilizării

afective și surmontării situației traumatizante, iar în prezentarea tabloului

clinic regăsim tabloului simptome traumatice ca tulburări de somn și coșmaruri,

teama că ar putea fi ucisă, neliniște, tristețe, singurătate, teamă de întuneric,

repulsie față de propriul corp și gânduri autopunitive. A declarat la evaluare sentiment

de ură față de tată și a manifestat dorința de a nu-l mai vedea niciodată.

Edificator este și

conținutul biletului pe care victima l-a trimis bunicii materne, care, împreună

cu declarația martorei D.A.M. exclude sesizarea poliției la inițiativa mamei

minorei care ar fi complotat împotriva inculpatului : „știi ce am vrut să-i

spun lui A.? Să-mi dea un pix și o foaie ca să scriu ce voi spune acum. Dacă el

a spus că vine cu poliția la voi și nu știu ce să facă sau ce să spună, las că e

mai bine să vină să le spun eu polițiștilor ce pușlama e el, (numai dacă sunt prin

preajmă) și să le spun eu că m-a violat. Eu de asta trăgeam mai mult la voi.

Mi-era rușine să mă duc singură la poliție. Când i-am spus lui mamaia, în loc

să mă ajute și să meargă la poliție cu mine, mai mult mă făcea curvă și în tot

felul. Eu acum nu am unde să dorm”.

Inculpatul T.I. a

refuzat să-și asume responsabilitatea faptelor sale , sustrăgându-se de la

efectuarea cercetării judecătorești . El nu a recunoscut comiterea faptelor,

dar nici nu a negat-o, admițând posibilitatea să le fi comis pe fondul stării

de ebrietate și a pierderii discernământului ca urmare a unei agresiuni.

Apărările inculpatului au fost înlăturate ca neîntemeiate pe baza celorlalte

probe în acuzare administrate în cauză anterior expuse, cu referire expresă și

la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5450/psh din 11

septembrie 2008 emis de I.M.L. Iași, care concluzionează că „numitul T.I. prezintă

actualmente diagnosticul Tulburare organică cerebrală (post TCC). Prezintă discernământ

critic asupra faptelor și acțiunilor sale. Faptele pentru care este învinuit

(în perioada anilor 2005- 2008) au fost comise cu discernământ.”

Instanța a reținut de

asemenea că inculpatul T.I. și-a violat fiica naturală împreună cu care locuia

și față de care avea obligația legală de creștere și educare în perioada 2005 –

2008, cu mult înainte de data evenimentului traumatizant pentru el – 25

februarie 2008, când inculpatul a suferit un traumatism cranio-cerebral și că

aceste fapte au comise cu discernământ . La data de 29 iulie 2008 inculpatul T.I.

a declarat că „este posibil” fi abuzat de fiica sa dar a pretins că nu își mai amintește

de acele episoade întrucât consuma des băuturi alcoolice în exces iar după luna

februarie 2008 a resimțit pierderi de memorie urmare a unei agresiuni exercitate

asupra sa (a depus un certificat medico-legal). Învinuitul a invocat lipsa discernământului,

solicitând a fi supus unei expertize medico-legale psihiatrice. Acesta a consemnat

spre final că „recunoaște și regretă” fapta, dacă a comis-o, încercând să

acrediteze ideea că victima ar fi vinovată întrucât în câteva rânduri, făcând baie,

fiica sa se dezbrăca în fața lui ori îi sărea în brațe, observând că aceasta s-a

„dezvoltat”. Inculpatul a mai admis că ”este posibil” să-i fi spus că mama ei era

o târfă care „se culca cu alți bărbați” și că a amenințat-o că dacă nu „se culcă

cu el” se va recăsători și-i „va aduce o altă mamă”.

În drept, faptele

inculpatului T.I. care , în perioada mai 2005 – iunie 2008, în mod repetat, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de amenințări cu

moartea, prin exercitarea de acte de violențe fizice (lovire repetată), prin

punerea victimei în imposibilitate de a se apăra a întreținut raporturi sexuale

normale repetate cu partea vătămată minoră T.F.A. , în vârstă de 10 ani – la

debutul activității infracționale - și până la vârsta de 13 ani, momentul

epuizării acesteia, victima fiind fiica sa legitimă împreună cu care locuia și

față de care avea obligația legală de creștere și educare, a fost reținută a

realiza elementele constitutive ale infracțiunii de viol art. 197 alin. (1), (2)

lit. b) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea dispozițiile art. 41 alin.

(2) C. pen. și incest prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară

a pedepselor și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (caracterul repetat al

actelor infracționale de viol și incest, vârsta victimei de numai 10 ani la

debutul activității infracționale, precum și celelalte date ce caracterizează

persoana și conduita anterioară a inculpatului în familie și comunitate).

Pe durata executării pedepsei

principale a închisorii, inculpatului T.I. i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) , lit.

d) și e) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța apreciind

ca natura faptelor comise de inculpatul și ansamblul circumstanțelor acestora

îl fac nedemn pentru exercitarea drepturilor prevăzute de textele citate.

În ceea ce privește

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. d) și e) atât în

cadrul pedepselor complimentare, cât și al celor accesorii, instanța a reținut,

pe baza actelor dosarului că inculpatul, prin faptele sale, a pus în primejdie

gravă dezvoltarea fizică și psihică a fiicei sale minore T.F.A. care, în

prezent , din cauza faptelor inculpatului prezintă sindrom de stres posttraumatic

(post abuz sexual incestuos și emoțional, neglijare afectivă și exploatare) cu

risc de afectare a structurii de personalitate și traversează o perioadă de depresie,

necesitând consiliere psihologică în vederea stabilizării afective și

surmontării situației traumatizante. De asemenea, prin faptele sale, comise

tocmai față de copilul său, inculpatul a pus în primejdie și dezvoltarea morală

celorlalte 4 fetițe minore pe care le are și față de care s-a luat măsura

plasamentului în regim de urgență prin decizia nr. 177, 174 și 175 din 08

septembrie 2008 ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a

Copilului Iași. Față de criteriile legale prevăzute de art. 71 C. pen. și

conținutul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., instanța ținând seama

natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările

cauzei, de persoana inculpatului și de interesele copiilor săi prevăzute de

Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului ori ale persoanelor

care eventual s-ar putea afla sub tutelă sau curatelă încredințată inculpatului,

va interzice inculpatului T.I., atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă

accesorie, în condițiile legii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen. :a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice;

b)

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore

sau curator.

Probele administrate

în cauză relevă consecințele negative suferite de minora T.F. în plan psihic

și, totodată și sechelele postraumatice care au afectat și continuă să afecteze

participarea părții civile la viața socială și de familie. Astfel, aceasta a

fost bătută frecvent, acte de lovire fiind acte de executare a infracțiunii de

viol, păstrând pe corp urmele loviturilor observate de martori, a fost umilită,

amenințată suferind dureri, dobândind stări depresive, toate aceste suferințe

constituind elemente concludente ale prejudiciului nepatrimonial cauzat

acesteia.

În raport de toate aceste

elemente, în opinia instanței, apărătorul părții civile a supraevaluat

prejudiciul suferit de partea civilă, instanța din oficiu, în exercitarea

acțiunii civile conform art. 17 C. proc. pen. apreciind că suma de 50. 000 (cincizeci

de mii) lei RON este suficientă pentru a compensa suferințele psihice suportate

de partea civilă în urma faptelor de viol comise asupra sa de către inculpatul T.I.

Întrucât inculpatul T.I.

a comis o infracțiune de prejudiciu pentru protejarea intereselor părții civile

minore împotriva riscului ca inculpatul să-și creeze sau să-și mărească o stare

de insolvabilitate, fiind îndeplinite condițiile legale, instanța, în temeiul

dispozițiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 163 alin.

(1), (5) și (6) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T.I., până la concurența sumei

de 50.000 de lei.

II. În cauză a

declarat în termen legal apel inculpatul T.I., solicitând reducerea pedepselor

aplicate ca fiind greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 198 din 7 decembrie

2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul

inculpatului menținând ca legală și temeinică sentința atacată.

Decizând astfel

instanța de control judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2)

C. proc. pen. a efectuat un examen propriu al chestiunilor de fapt și de drept

deduse judecății – pe baza probelor administrate în cauză - constatând la

rândul său că faptele ilicite există fiind comise cu vinovăție de inculpat și

realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente continuate de

viol și incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și alin.

(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 203 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

Referitor la individualizarea

pedepselor Curtea a apreciat la rândul său că pedepsele componente de 14 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

lit. b), d) și e) C. pen. pe durata de 3 ani și respectiv 6 ani închisoare

precum și pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen. pe durata de

3 ani sunt legale și temeinice aflându-se în deplină concordanță cu

dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. iar reducerea acestora nu se justifică.

III. Recursul în

termen împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul T.I., reiterând

critica de netemeinicie privind reducerea pedepselor stabilite de prima

instanță și menținute ulterior în apel ca fiind greșit individualizate în

raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit cu

certitudine cu probele administrate în cauză - inclusiv cu recunoașterea

parțială a acestuia - că inculpatul T.I. a luat hotărârea de a-și satisface

nevoile sexuale, întreținând prin constrângere acte sexuale repetate cu fiica

minoră, aflată în îngrijirea și ocrotirea acestuia, de la vârsta de 10 ani și

până la împlinirea vârstei de 13 ani.

Inculpatul a acționat

cu intenție directă în vederea încălcării relațiilor sociale privitoare la

libertatea sexuală a părții vătămate, intenție ce rezultă din materialitatea

faptelor.

Față de aceste

considerente, văzând și vârsta victimei T.F.A. la data săvârșirii faptelor

,precum și faptul că din toate probele dosarului , inclusiv din declarațiile

inculpatului rezultă că victima se afla în îngrijirea și ocrotirea sa, fiind

fiica sa , împreună cu care locuia, vinovăția penală a acestuia a fost în mod

corect reținută pentru săvârșirea infracțiunilor continuare concurente de „viol

și incest” prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și alin. (3) teza I C. pen.,cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen. și respectiv a art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară

a pedepselor și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (limitele de pedeapsă prevăzute

de textul de incriminare, dispozițiile părții generale ale Codului penal și

regimul de sancționare al infracțiunii consumate, dispozițiile art. 42 C. pen. care

reglementează tratamentul sancționator al infracțiunii continuate care reprezintă

o cauză generală de agravare a pedepsei, gradul de pericol social concret ridicat

pe care îl prezintă infracțiunea comisă, perioada de timp în care s-au desfășurat

și, implicit, de numărul mare al actelor sexuale realizate, vârsta fragedă a

victimei – de 10 ani – pe care o avea partea vătămată T.F.A. la momentul debutului

activității infracționale, faptul că inculpatul a folosit pentru constrângerea

părții vătămate atât amenințări cât și violențe fizice , urmările produse atât

asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate T.F.A. care,

așa cum s-a reținut, nu a avut o copilărie liniștită și fericită și nu a beneficiat

de atenție, afecțiune și interes din partea părinților săi).

La individualizarea

judiciară a pedepselor instanța a ținut seama și de poziția procesuală nesinceră

adoptată de inculpat și de faptul că acesta, nu doar a negat comiterea faptelor

imputate, dar a încercat să acrediteze ideea că el ar fi în realitate o

„victimă” și că partea vătămată T.F.A. ar fi o persoană cu o moralitate

îndoielnică. Aceste din urmă aspecte conduc la concluzia că inculpatul nu are

reprezentarea gravității faptelor comise, nu are sentimente de empatie față de

victima sa minoră și nu se căiește, nu regretă faptele pe care le-a comis

asupra fiicei sale.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 198 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă la plata sumei

de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 mai 2011.