ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 282 din 20 mai 2010 în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a soluționat în fond cauza penală dedusă judecății pronunțând condamnarea inculpatului T.I., la următoarele pedepse: - 14 (paisprezece ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), lit. d) și e) C. pen. pentru o perioada de 3 (trei) ani calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) , alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. b) C. pen.; - 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., urmând ca în final prin contopire în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul T.I. să execute pedeapsa rezultantă de 14 (paisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), lit. d) și e) C. pen. pentru o perioada de 3 (trei) ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului T.I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) , lit. d) și e) C. pen.

În baza disp. art. 17 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul T.I. să plătească părții civile T.F.A., în prezent în plasament de urgență la Centrul de Plasament „Mihail Sadoveanu” Pașcani , cu sediul în localitatea Pașcani, județul Iași, suma de 50. 000 (cincizeci de mii) lei RON, cu titlul de daune morale (fiind respinse ca nefondate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă T.F.A.). În temeiul dispozițiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 163 alin. (1), (5) și (6) C. proc. pen., a fost instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T.I., până la concurența sumei de 50. 000 de lei.

Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt următoarele: Inculpatul T.I. are vârsta de 37 de ani, nu are ocupație, nu are un loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale. În anul 1994, inculpatul T.I. s-a căsătorit cu numita G.M. stabilindu-și domiciliul într-un imobil proprietate personală. Din căsătorie s-au născut 5 copii: T.F.A. (13 ani, la data faptelor), T.L. (11 ani), T.E. (10 ani), T.M. și M.T. (4 ani). În anul 2005, mama copiilor a fost nevoită să plece în Italia, la muncă. Înainte de plecare, aceasta a lăsat fetițele mai mici E. și M., în grija bunicii materne , martora O.M. care locuiește în satul B., județul Iași. Ceilalți copii au rămas în grija inculpatului în comuna R., județul Iași.

Inculpatul a fost cunoscut în localitate ca fiind o persoană violentă, consumator cronic de alcool, soția și copiii fiind supuși în mod repetat acceselor de furie ale inculpatului care, pe fondul consumului de alcool, îi agresa fizic și îi alunga frecvent din locuința comună (declarații minore T.F.A. și T.L.N.). După plecarea mamei în străinătate, în fiecare zi, inculpatul T.I. le aplica fetițelor lovituri cu bățul și cureaua, le amenința că le va da la Casa de copii, le insulta spunându-le că sunt proaste și curve ca mama lor, reproșându-le că moare de foame din cauza lor și amenințându-le cu violul (declarații minore T.F.A. și T.L.N. ). La trei săptămâni după plecarea mamei, într-o noapte, inculpatul T.I.

a trezit-o din somn pe T.F.A., care avea atunci doar 10 ani și i-a cerut să doarmă împreună cu el. În acea noapte, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a violat-o. Minora a descris acest episod astfel: „După ce mi-a spus să mă bag în pat cu el, tatăl meu s-a dezbrăcat și în timp ce rostea cuvinte pe care nu le înțelegeam, acesta s-a urcat peste mine și după un timp am simțit durere în zona organului genital”. Minora a înțeles aproximativ ce s-a întâmplat, percepând abuzul ca nepermis și înțelegând că durerea pe care a suferit-o a fost cauzată de faptul că „ea era fetiță și el era băiat”. Victima nu a povestit episodul violului incestuos. Din punct de vedere fiziologic, minora a reacționat la abuzul sexual conform vârstei sale fragede.

Inițial, a avut dureri puternice, care s-au estompat în timp, iar din punct de vedere psihologic a dezvoltat o stare de teamă paroxistică față de inculpat. Raporturile sexuale s-au repetat în perioada care a urmat, mai ales atunci când inculpatul consuma băuturi alcoolice. Acesta o lovea pe minoră, pentru a-i înfrânge rezistența, o jignea și „o avertiza” că în cazul în care nu va accepta să aibă cu el în continuare, relații sexuale, „îi va aduce altă mamă”. De multe ori, T.I. îi spunea că o va omorî dacă va povesti cuiva despre abuzurile sexuale la care o supunea și pentru a o determina să nu caute sprijin în vreun alt membru al familiei, i-a interzis să o mai viziteze pe bunica maternă. De asemenea, inculpatul T.I.

îi spunea fetiței că, dacă va povesti cuiva, urma să ajungă la orfelinat, iar el la închisoare. În același scop, în toamna anului 2005, inculpatul a luat de la soacra sa pe cele două fete și cu toți copii s-a mutat la mama lui, T.M., în satul Colțu-Cornii, comuna Grozești. În locuința mamei sale , inculpatul dormea în aceeași cameră cu copiii și cu M.T., într-o aripă nouă a casei. Acest fapt nu l-a oprit din actele sale agresive, incestuoase, inculpatul profitând de prilejurile în care mama sa nu era prin preajmă, pentru a întreține raporturi sexuale cu fiica sa, pe care o ducea în aripa veche a casei. Raporturile sexuale prin constrângere întreținute de inculpatul T.I. cu victima T.F.A. s-au desfășurat cu regularitate în perioada 2005 – 2008 . Întrucât inculpatul T.I.

avea un comportament nefiresc față de propriul copil, M.T. a întrebat-o pe minoră despre natura relației cu tatăl său și minora i-a confirmat bănuielile, spunându-i că tatăl său abuzează sexual de ea. Fiind blamată și insultată de bunica sa paternă, care nu a crezut-o, mai ales începând cu anul 2008 minora a fugit de mai multe ori din locuința acesteia, deplasându-se la diverse persoane care au găzduit-o sau la casa din Răducăneni unde a locuit înainte de plecarea mamei. De fiecare dată era adusă înapoi de la tatăl său care uneori o aștepta la școală. În luna iunie 2008, după abuzuri repetate și simțindu-se neputincioasă în fața agresivității tatălui, dar și abandonată de mama care a lipsit o perioadă lungă de timp, partea vătămată T.F.A.

a fugit de-acasă, căutând adăpost mai întâi la locuința numitei A.E., iar apoi la locuința verișoarei D.A.M. căreia i-a povestit că tatăl său o abuzează sexual și a rugat-o să-i bunicii materne un bilet prin care relata într-o propoziție același lucru. Primind scrisoarea (aflată la fila 15 dosar), martora O.M. a căutat-o pe minoră (aflând că plecase de acasă) și a găsit-o într-o livadă din satul Bâzga. Aflând ce se întâmplase cu minora în ultimii 3 ani, martora O.M. a depus plângere la Poliția Răducăneni și a dus copilul la I.M.L. Iași unde în urma unei constatări medico-legale s-au evidențiat semne vechi de viață sexuală. Începând cu data de 17 iulie 2008 partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola unde a fost ținută sub observație până la sfârșitul lunii din cauza stării în care aceasta se afla (depresie accentuată) și nevoii de administrare a unui tratament medicamentos (antidepresive).

Situația de fapt amintită a fost stabilită de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate T.F.A. în coroborare cu cele ale martorei T.M., constatările din fișele de evaluare psihologică a victimei nr. 30159 din 10 iulie 2008 (fila 36 dosar) și 214 din 18 iunie 2009 de Serviciul Situații de Urgență din cadrul D.G.A.S.P.C. Iași (fila 75) și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (nr. 18876 din 08 octombrie 2009 emis de Institutul Medico-legal Iași (fila 146 – dosar), toate coroborate și cu declarațiile martorilor audiați C.A.G., D.A.M., O.M. Declarația părții vătămate T.F.A., analizată în lumina dispozițiilor art. 75 C. proc. pen. – a argumentat instanța - servește integral la aflarea adevărului întrucât se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză.

Deși apărarea a insistat asupra faptului că minora a plecat uneori de acasă nesupravegheată sau că ar putea fi influențat, instanța a reținut pe baza probelor științifice administrate - raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 14504 din 31 iulie 2008 emis de Institutul Medico-Legal Iași - că minora face distincție între un act sexual consimțit și un viol, că are discernământ și reprezentarea corectă, adecvată asupra realității. Din declarațiile succesive ale părții vătămate T.F.A. rezultă că în perioada 2005-2008, în multe împrejurări , profitând de lipsa altor persoane prin preajmă și de faptul că T.F.A. se afla în grija sa exclusivă, inculpatul a întreținut în mod repetat raporturi sexuale normale cu partea vătămată căreia i-a învins rezistența prin amenințări cu acte de violență – cu bătăi și cu moartea, prin loviri repetate cu bățul și cu cureaua.

Partea vătămată a descris abuzurile sexuale cu limbajul unui copil care nu are noțiuni de viață sexuală, a descris durerile provocate de acestea și manifestările clinice fiziologice inerente. Modul în care faptele au fost descrise, amănuntele furnizate, coroborate cu aspectele consemnate în documentele enunțate anterior justifică pe deplin concluzia că faptele descrise de partea vătămată corespund realității, fabulația fiind exclusă. Dezvăluirea publică a faptelor a determinat-o inițial pe T.M., mama inculpatului, să declare adevărul în fața organelor judiciare, adevăr pe care l-a retractat apoi, fără o explicație plauzibilă. În acest context procedural instanța a apreciat că declarațiile date de martora T.M.

în cursul urmăririi penale corespund adevărului celor întâmplate. Martora nu a putut furniza nici o explicație plauzibilă pentru schimbarea ulterioară a declarațiilor amintite, care sunt susținute de celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal; astfel , la data de 17 iulie 2008, martora M.T. a confirmat cele declarate de partea vătămată cu privire la faptul că bunica sa știa despre abuzurile sexuale ale tatălui, despre care aflase întrebând-o pe minoră. Chiar dacă au arătat că nu aveau cunoștință în mod nemijlocit despre abuzurile sexuale comise de T.I. asupra propriului său copil, martora T.M. a declarat că „ceea ce bănuia ea, anume faptul că fiul său întreține raporturi sexuale cu fiica sa A.F., i-a fost confirmat de faptul că la locuința sa au venit organele de poliție, cât și din examinările medico-legale efectuate de nepoata sa , dar mai ales de faptul că fiul său imediat a fugit de la domiciliu și nu s-a mai întors” . Partea vătămată T.F.A.

a declarat în fața organelor judiciare și în fața medicilor psihiatri că înainte de sesizarea organelor de poliție abuzurile sexuale erau cunoscute de T.M., bunica acesteia și surorile tatălui său , aspect confirmat de martoră care a declarat că în cursul lunii mai (n.n. 2008) a fost sunată de fiica sa, A.A., care a întrebat-o dacă este adevărat că Ion, fratele său întreține raporturi sexuale cu fiica sa, F., spunându-i că este femeie bătrână și să ia măsuri să-l trimită pe I. de acasă. Or, sesizarea organelor de poliție s-a făcut de către O.M. la data de 3 iulie 2008. ( fila 29 – dosar de u.p.) În fața instanței de judecată , după ce , inițial nu a dorit să dea declarații, T.M. a solicitat să depună ca martor, infirmând toate susținerile anterioare.

Instanța a înlăturat aceste din urmă declarații ca fiind nesincere și făcute procausa cu atât mai mult cu cât explicația acestei conduite procesuale furnizată de martoră a fost aceea că „este bolnavă și cu capul și cu spatele și o apasă și singurătatea”. Martorele C.A.G. și D.A.M. au confirmat și ele părăsirea repetată de către minoră a locuinței familiei și refugierea ei la cunoscuți ori la casa din Răducăneni. C.A.G., prietenă cu partea vătămată a declarat că a constatat personal în luna mai 2008 că victima prezenta urme de violență pe corp și că aceasta, într-o zi, în timp ce se aflau la joacă i-a scris pe telefonul mobil că tatăl său a violat-o. Martora D.A.M. a declarat că la data de 22 iunie 2008, victima a venit la locuința sa, i-a cerut să o adăpostească peste noapte, i-a mărturisit că a fost violată de tatăl său, T.I.

și a scris un bilet pe care a rugat-o să-l înmâneze bunicii materne , O.M. Instanța a reținut cu relevanță probatorie în cauză și împrejurarea că ori de câte ori a fost în situația de relata abuzul sexual la care a fost supusă victima a avut manifestări emoționale puternice, astfel după cum rezultă din declarațiile date în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești de D.A.M., de C.A.G., de T.M., de O.M., din constatările consemnate în încheierea de ședință din 28 mai 2009 , din mențiunile cuprinse în fișele de evaluare psihologică și raportul de expertiză medico-legală întocmit cu privire la starea psihică a acesteia. În fața psihologului clinician din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași „copilul a avut un moment de colaps fizic pe fondul nealimentării la micul dejun și al unei somatizări puternice la rememorarea episoadelor traumatice”.

( fila de 36 – dosar de u.p). Realitatea declarațiilor părții vătămate este confirmată de toate persoanele audiate care nu au cunoștință ca minora să fi avut vreun prieten apropiat , să fi avut relații amoroase sau sexuale cu alte persoane , astfel cum a încercat să se sugereze de către apărare care a arătat că în perioadele în care minora fugea de acasă „ se putea întâmpla orice”. Minora nu avea prieteni și nici preocupări în ceea ce privește o eventuală relație intimă cu o persoană de sex opus, însă prezintă vechi semne de viață sexuală, stabilite prin raportul de constatare medico-legală nr. 7965 din 14 iulie 2008 emis de către I.M.L. Iași. Relevante în acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 14504 din 31 iulie 2008 emis de aceeași instituție prin care se consemnează medicii specialiști au constatat prezente semnele sindromului posttraumatic dezvoltat după abuz sexual incestuos îndelungat.

Minora a dovedit că s-a maturizat prematur urmare a abuzului sexual dar și a faptului că i s-a impus de către tată să preia sarcinile mamei, resimțind lipsa sentimentului de securitate în raport cu membrii familiei și un profund sentiment de umilire, întinare fizică și sufletească, disperare, neputință, culpabilitate, rușine. Astfel se concluzionează că: „T.F.A. prezintă sindrom de stres posttraumatic (post abuz sexual incestuos și emoțional, neglijare afectivă și exploatare) cu risc de afectare a structurii de personalitate. Modificări de traseu EFG. Fetița prezintă dezvoltare somatică, intelectuală și morală în limitele normale, deși abuzul sexual și emoțional a fost îndelungat. Fetița a avut reprezentarea faptei comise de tatăl său, dovadă divulgarea faptei unor membri ai familiei și afecțiunea diagnosticată în Spitalul 7 ce are legătură cauzală directă cu abuzul.

Afecțiunea diagnosticată nu îi afectează discernământul și dovedește că a înțeles de la început caracterul agresiv, imoral, rușinos și neobișnuit al comportamentului tatălui său”. Din Fișa de examinare Psihologică nr. 30159 din 10 iulie 2008 rezultă că T.F.A. traversează o perioadă de depresie și necesită consiliere psihologică în vederea stabilizării afective și surmontării situației traumatizante, iar în prezentarea tabloului clinic regăsim tabloului simptome traumatice ca tulburări de somn și coșmaruri, teama că ar putea fi ucisă, neliniște, tristețe, singurătate, teamă de întuneric, repulsie față de propriul corp și gânduri autopunitive. A declarat la evaluare sentiment de ură față de tată și a manifestat dorința de a nu-l mai vedea niciodată.

Edificator este și conținutul biletului pe care victima l-a trimis bunicii materne, care, împreună cu declarația martorei D.A.M. exclude sesizarea poliției la inițiativa mamei minorei care ar fi complotat împotriva inculpatului : „știi ce am vrut să-i spun lui A.? Să-mi dea un pix și o foaie ca să scriu ce voi spune acum. Dacă el a spus că vine cu poliția la voi și nu știu ce să facă sau ce să spună, las că e mai bine să vină să le spun eu polițiștilor ce pușlama e el, (numai dacă sunt prin preajmă) și să le spun eu că m-a violat. Eu de asta trăgeam mai mult la voi. Mi-era rușine să mă duc singură la poliție. Când i-am spus lui mamaia, în loc să mă ajute și să meargă la poliție cu mine, mai mult mă făcea curvă și în tot felul.

Eu acum nu am unde să dorm”. Inculpatul T.I. a refuzat să-și asume responsabilitatea faptelor sale , sustrăgându-se de la efectuarea cercetării judecătorești . El nu a recunoscut comiterea faptelor, dar nici nu a negat-o, admițând posibilitatea să le fi comis pe fondul stării de ebrietate și a pierderii discernământului ca urmare a unei agresiuni. Apărările inculpatului au fost înlăturate ca neîntemeiate pe baza celorlalte probe în acuzare administrate în cauză anterior expuse, cu referire expresă și la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5450/psh din 11 septembrie 2008 emis de I.M.L. Iași, care concluzionează că „numitul T.I. prezintă actualmente diagnosticul Tulburare organică cerebrală (post TCC).

Prezintă discernământ critic asupra faptelor și acțiunilor sale. Faptele pentru care este învinuit (în perioada anilor 2005- 2008) au fost comise cu discernământ.” Instanța a reținut de asemenea că inculpatul T.I. și-a violat fiica naturală împreună cu care locuia și față de care avea obligația legală de creștere și educare în perioada 2005 – 2008, cu mult înainte de data evenimentului traumatizant pentru el – 25 februarie 2008, când inculpatul a suferit un traumatism cranio-cerebral și că aceste fapte au comise cu discernământ . La data de 29 iulie 2008 inculpatul T.I. a declarat că „este posibil” fi abuzat de fiica sa dar a pretins că nu își mai amintește de acele episoade întrucât consuma des băuturi alcoolice în exces iar după luna februarie 2008 a resimțit pierderi de memorie urmare a unei agresiuni exercitate asupra sa (a depus un certificat medico-legal).

Învinuitul a invocat lipsa discernământului, solicitând a fi supus unei expertize medico-legale psihiatrice. Acesta a consemnat spre final că „recunoaște și regretă” fapta, dacă a comis-o, încercând să acrediteze ideea că victima ar fi vinovată întrucât în câteva rânduri, făcând baie, fiica sa se dezbrăca în fața lui ori îi sărea în brațe, observând că aceasta s-a „dezvoltat”. Inculpatul a mai admis că ”este posibil” să-i fi spus că mama ei era o târfă care „se culca cu alți bărbați” și că a amenințat-o că dacă nu „se culcă cu el” se va recăsători și-i „va aduce o altă mamă”. În drept, faptele inculpatului T.I. care , în perioada mai 2005 – iunie 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de amenințări cu moartea, prin exercitarea de acte de violențe fizice (lovire repetată), prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra a întreținut raporturi sexuale normale repetate cu partea vătămată minoră T.F.A.

, în vârstă de 10 ani – la debutul activității infracționale - și până la vârsta de 13 ani, momentul epuizării acesteia, victima fiind fiica sa legitimă împreună cu care locuia și față de care avea obligația legală de creștere și educare, a fost reținută a realiza elementele constitutive ale infracțiunii de viol art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și incest prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen.

(caracterul repetat al actelor infracționale de viol și incest, vârsta victimei de numai 10 ani la debutul activității infracționale, precum și celelalte date ce caracterizează persoana și conduita anterioară a inculpatului în familie și comunitate). Pe durata executării pedepsei principale a închisorii, inculpatului T.I. i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) , lit. d) și e) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța apreciind ca natura faptelor comise de inculpatul și ansamblul circumstanțelor acestora îl fac nedemn pentru exercitarea drepturilor prevăzute de textele citate.

În ceea ce privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. d) și e) atât în cadrul pedepselor complimentare, cât și al celor accesorii, instanța a reținut, pe baza actelor dosarului că inculpatul, prin faptele sale, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică și psihică a fiicei sale minore T.F.A. care, în prezent , din cauza faptelor inculpatului prezintă sindrom de stres posttraumatic (post abuz sexual incestuos și emoțional, neglijare afectivă și exploatare) cu risc de afectare a structurii de personalitate și traversează o perioadă de depresie, necesitând consiliere psihologică în vederea stabilizării afective și surmontării situației traumatizante.

De asemenea, prin faptele sale, comise tocmai față de copilul său, inculpatul a pus în primejdie și dezvoltarea morală celorlalte 4 fetițe minore pe care le are și față de care s-a luat măsura plasamentului în regim de urgență prin decizia nr. 177, 174 și 175 din 08 septembrie 2008 ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași. Față de criteriile legale prevăzute de art. 71 C. pen. și conținutul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., instanța ținând seama natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatului și de interesele copiilor săi prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului ori ale persoanelor care eventual s-ar putea afla sub tutelă sau curatelă încredințată inculpatului, va interzice inculpatului T.I., atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă accesorie, în condițiile legii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

:a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; d) drepturile părintești; e) dreptul de a fi tutore sau curator. Probele administrate în cauză relevă consecințele negative suferite de minora T.F. în plan psihic și, totodată și sechelele postraumatice care au afectat și continuă să afecteze participarea părții civile la viața socială și de familie. Astfel, aceasta a fost bătută frecvent, acte de lovire fiind acte de executare a infracțiunii de viol, păstrând pe corp urmele loviturilor observate de martori, a fost umilită, amenințată suferind dureri, dobândind stări depresive, toate aceste suferințe constituind elemente concludente ale prejudiciului nepatrimonial cauzat acesteia.

În raport de toate aceste elemente, în opinia instanței, apărătorul părții civile a supraevaluat prejudiciul suferit de partea civilă, instanța din oficiu, în exercitarea acțiunii civile conform art. 17 C. proc. pen. apreciind că suma de 50. 000 (cincizeci de mii) lei RON este suficientă pentru a compensa suferințele psihice suportate de partea civilă în urma faptelor de viol comise asupra sa de către inculpatul T.I. Întrucât inculpatul T.I. a comis o infracțiune de prejudiciu pentru protejarea intereselor părții civile minore împotriva riscului ca inculpatul să-și creeze sau să-și mărească o stare de insolvabilitate, fiind îndeplinite condițiile legale, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 353 alin. (1) C. proc.

pen. coroborate cu art. 163 alin. (1), (5) și (6) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T.I., până la concurența sumei de 50.000 de lei. II. În cauză a declarat în termen legal apel inculpatul T.I., solicitând reducerea pedepselor aplicate ca fiind greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 198 din 7 decembrie 2010 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului menținând ca legală și temeinică sentința atacată. Decizând astfel instanța de control judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. a efectuat un examen propriu al chestiunilor de fapt și de drept deduse judecății – pe baza probelor administrate în cauză - constatând la rândul său că faptele ilicite există fiind comise cu vinovăție de inculpat și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente continuate de viol și incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Referitor la individualizarea pedepselor Curtea a apreciat la rândul său că pedepsele componente de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen.

pe durata de 3 ani și respectiv 6 ani închisoare precum și pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen. pe durata de 3 ani sunt legale și temeinice aflându-se în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. iar reducerea acestora nu se justifică. III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul T.I., reiterând critica de netemeinicie privind reducerea pedepselor stabilite de prima instanță și menținute ulterior în apel ca fiind greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. pentru considerentele arătate în continuare. Este stabilit cu certitudine cu probele administrate în cauză - inclusiv cu recunoașterea parțială a acestuia - că inculpatul T.I. a luat hotărârea de a-și satisface nevoile sexuale, întreținând prin constrângere acte sexuale repetate cu fiica minoră, aflată în îngrijirea și ocrotirea acestuia, de la vârsta de 10 ani și până la împlinirea vârstei de 13 ani. Inculpatul a acționat cu intenție directă în vederea încălcării relațiilor sociale privitoare la libertatea sexuală a părții vătămate, intenție ce rezultă din materialitatea faptelor. Față de aceste considerente, văzând și vârsta victimei T.F.A.

la data săvârșirii faptelor ,precum și faptul că din toate probele dosarului , inclusiv din declarațiile inculpatului rezultă că victima se afla în îngrijirea și ocrotirea sa, fiind fiica sa , împreună cu care locuia, vinovăția penală a acestuia a fost în mod corect reținută pentru săvârșirea infracțiunilor continuare concurente de „viol și incest” prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și alin. (3) teza I C. pen.,cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv a art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen.

(limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, dispozițiile părții generale ale Codului penal și regimul de sancționare al infracțiunii consumate, dispozițiile art. 42 C. pen. care reglementează tratamentul sancționator al infracțiunii continuate care reprezintă o cauză generală de agravare a pedepsei, gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă infracțiunea comisă, perioada de timp în care s-au desfășurat și, implicit, de numărul mare al actelor sexuale realizate, vârsta fragedă a victimei – de 10 ani – pe care o avea partea vătămată T.F.A. la momentul debutului activității infracționale, faptul că inculpatul a folosit pentru constrângerea părții vătămate atât amenințări cât și violențe fizice , urmările produse atât asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate T.F.A.

care, așa cum s-a reținut, nu a avut o copilărie liniștită și fericită și nu a beneficiat de atenție, afecțiune și interes din partea părinților săi). La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a ținut seama și de poziția procesuală nesinceră adoptată de inculpat și de faptul că acesta, nu doar a negat comiterea faptelor imputate, dar a încercat să acrediteze ideea că el ar fi în realitate o „victimă” și că partea vătămată T.F.A. ar fi o persoană cu o moralitate îndoielnică. Aceste din urmă aspecte conduc la concluzia că inculpatul nu are reprezentarea gravității faptelor comise, nu are sentimente de empatie față de victima sa minoră și nu se căiește, nu regretă faptele pe care le-a comis asupra fiicei sale.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 198 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 mai 2011.