ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2637/2013

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 august 2013 pronunțată în Dosarul nr. 991/99/2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300

2

C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S.A.

În baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 300

2

C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.A., deținut în Penitenciarul Iași, urmând a fi verificată nu mai târziu de 60 zile.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior prelungirii și menținerii stării de arest.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.A.

Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Conform acestui text de lege instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 267 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.A., prin rechizitoriu, din infracțiunea unică de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în două infracțiuni, de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. și o tentativă la infracțiunea de viol prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) , alin. (3) teza I C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și dintr-o singură infracțiune de incest prevăzută și pedepsită de art 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în două infracțiuni, de incest prevăzută și pedepsită de art. 203 C. pen. și o tentativă la infracțiunea de incest prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 203 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

A condamnat pe inculpatul S.A., la pedeapsa principala de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (faptă din aprilie 2011).

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută și pedepsită de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (faptă din aprilie 2011).

În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat la 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 10 ani, pedepse pe care le va executa inculpatul.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 5 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare se vor preleva probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 11 pct. 2  lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., (faptă din decembrie 2010), tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. (faptă din primăvara anului 2011), incest prevăzută și pedepsită de art. 203 C. pen. (faptă din decembrie 2010) și tentativă la infracțiunea de incest prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 203 C. pen., (faptă din primăvara anului 2011), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. art. 17 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a obligat pe inculpat la plata către partea vătămată J.N.M., a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.983,08 RON cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cuantum de câte 200 RON se va avansa din fondurile Ministerului Public (pentru apărătorul desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale), respectiv ale Ministerului Justiției (pentru apărătorii desemnați din oficiu în cursul judecății).

În fapt s-a reținut că partea vătămată J.N.M. s-a născut la data de ... 1998, din relația de concubinaj a inculpatului S.A. cu numita S.S.P., împreună cu care mai are alți 5 copii.

În anul 2007 cei doi s-au despărțit, numita S.S.P. inițiind o nouă relație de concubinaj și mutându-se efectiv în comuna B.M., județul Galați.

Inculpatul S.A. a rămas să locuiască împreună cu cei 6 copii la soacra sa, martora M.P.,mama numitei S.S.P., în comuna R., județul Iași, aflându-se în relații tensionate cu fosta sa concubină.

Ulterior inculpatul S.A. s-a mutat în Pașcani, într-un bloc părăsit din apropierea Gării, copiii rămânând în grija bunicii, martora M.P., inculpatul vizitând uneori copii, cărora le aducea produse alimentare. Totodată inculpatul obișnuia să își ia copii la el în Pașcani pentru scurte perioade.

Întrucât inculpatul fusese reclamat anterior de fiica sa mai mare S.L.C. că încercase să o violeze, plângere retrasă ulterior, dar și pentru comportamentul său violent și agresiv, partea vătămată J.N.M. manifesta o stare de teamă față de inculpat, preferând să locuiască cu bunica sa în comuna Ruginoasa.

În anul 2011, de Paști, pe când partea vătămată avea vârsta de 14 ani, în timp ce se afla la locuința inculpatului din Pașcani, în camera din blocul părăsit din apropierea Gării, inculpatul uzând de violențe fizice, inclusiv lovirea cu un bolțar în cap și amenințări, profitând de neputința părții vătămate de a se apăra, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal. În timpul actului sexual în încăpere a încercat să intre martorul Z.I. însă ușa era încuiată.

În acest context martorul a alertat-o și pe soția sa, martora Z.E., împrejurare față de care inculpatul i-a cerut părții vătămate să se îmbrace și să plece, scoțând-o pe geam afară, locuința situându-se la parter.

Partea vătămată a mers imediat la locuința familiei Z. unde a povestit ce se întâmplase după care a fost condusă de martora Z.E. până la sora sa, J.G., căreia i-a relatat ce se petrecuse. De aici partea vătămată a fost trimisă acasă la bunica sa, în comuna Ruginoasa căreia minora i-a povestit că fusese agresată de inculpat.

Martora M.P. a anunțat-o telefonic pe mama părții vătămate despre cele petrecute și, la sosirea mamei acasă au mers la postul de poliție pentru a depune plângere.

Împotriva sentinței penale mai-sus menționate a declarat apel inculpatul S.A., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea soluționării apelului declarat de inculpat.

Probele administrate în cauză și la care instanța de fond a făcut referire relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de viol și incest reținute în sarcina sa astfel cum acestea au fost descrise în sentința judecătorească pronunțată de prima instanță.

Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social ca trăsături esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat ci interdependent.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni grave.

În analiza acestei condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea deosebită a acestora ca și urmările produse, aspecte care denotă periculozitate și care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat dispusă de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, este legală și temeinică, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 14 august 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 991/99/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2013.