ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. 949/103/2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., cu art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestului preventiv a apelantului inculpat D.D.A. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., se menține și în prezent impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul D.D.A.

Criticile aduse nu sunt nefondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul D.D.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Conform acestui text de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin încheierea nr. 2/ U din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 380/103/2013, al Tribunalului Neamț, în temeiul art. 149 1 alin. (1 0 ) C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț privind arestarea preventiva a inculpatului D.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 21 ianuarie 2013 și până la data de 18 februarie 2013. Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin rechizitoriul nr. 42/P/2013 din data de 05februarie 2013, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapta constând în aceea că, în seara de 19 ianuarie 2013, în jurul orelor 22 00 , l-a lovit pe fratele său, D.M., cu un cuțit de bucătărie în zona posterioară a toracelui, cauzându-i leziuni ce au necesitat 15-18 zile îngrijiri medicale și, leziuni care au pus în primejdie viața victimei.

Prin sentința penală nr. 35/ P din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 949/103/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului D.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 ianuarie 2013 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul locuiește împreună cu fratele său, partea vătămată D.M., într-un imobil din orașul Bicaz, neracordat la rețeaua de energie electrică, imobil în care locuiește, de asemenea și concubina inculpatului, martora B.M.G. În seara zilei de 19 ianuarie 2013, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu concubina sa și cu partea vătămată, într-un local de pe raza orașului Bicaz. Primul a revenit la domiciliu comun inculpatul, în jurul orelor 22 00 , urmat apoi de martora B.M.G. În jurul orelor 23 00 , la domiciliul comun a ajuns și partea vătămată, între acesta și inculpat având loc o altercație legată de faptul că inculpatul a fost deranjat din somn de partea vătămată, care a aprins o lumânare.

În cadrul altercației, părțile s-au îmbrâncit și amenințat reciproc cu acte de violență, condiții în care inculpatul a luat de pe masă un cuțit de bucătărie și a aplicat o singură lovitură cu acesta în zona posterioară a toracelui victimei. Întrucât partea vătămată a resimțit imediat urmările acțiunii violente, inculpatul a solicitat Serviciul de Ambulanță Neamț, victima fiind transportată și internată ulterior la Spitalul Județean de Urgență Neamț. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/105 din 20 ianuarie 2013 al S.J.M.L. Neamț rezultă că partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng, cu hemopneumotorax stâng, ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență și care a necesitat 15-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiind pusă totodată în primejdie viața victimei.

De asemenea, s-a apreciat că asupra victimei a fost aplicată o singură lovitură cu cuțitul, agresorul aflându-se cel mai probabil în spatele ei. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a avut un conflict cu fratele său, de la o lumânare aprinsă, că s-au certat și că, de teamă de a nu fi atacat, l-a lovit cu un cuțit. Susținerile inculpatului din cursul urmăririi penale nu sunt fondate, în condițiile în care nu rezultă din nicio probă și nici din declarația inculpatului că partea vătămată ar fi încercat să exercite violențe asupra sa, astfel că agresivitatea lui nu poate fi justificată de vreo stare de legitimă apărare sau provocare. Mai mult decât atât, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că lovitura a fost aplicată în timp ce partea vătămată era cu spatele la agresor, situație ce exclude existența unei atitudini agresive a victimei.

În cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă S.A.J. Neamț, cu suma de 514,64 lei, reprezentând cheltuielile de transport și asistență medicală a victimei. De asemenea, cu adresa nr. 2863 din 11 februarie 2013 Spitalul Județean de Urgență Neamț a comunicat că se constituie parte civilă în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare determinate de asistența medicală acordată victimei, cu suma de 2727,68 lei, sumă care să fie reactualizată la data executării. Partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, cunoaște și își însușește probele administrate la urmărirea penală și solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.

Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 320 1 C. proc. pen., instanța a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat. În instanță, inculpatul nu a dorit să dea declarație, înțelegând să uzeze de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Raportat la probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta inculpatului de a lovi pe fratele său cu un cuțit în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i leziuni ce au necesitat intervenție chirurgicală de urgență și care au pus în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

În baza textelor de lege menționate și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse și, persoana inculpatului. Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, s-a reținut că acesta are antecedente penale, fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că prin sentința penală nr. 24 din 28 ianuarie 2011 a Judecătoriei Bicaz a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind arestat la 9 noiembrie 2010 și liberat la 26 iulie 2011, cu un rest rămas neexecutat de 105 zile.

În consecință, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii al cărei cuantum a fost redus ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și consecințele produse, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul. Procedând la verificarea legalității arestării preventive, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Bacău, secția penală, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.D.A.

reținând că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părții vătămate care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În analiza celei de a doua condiții cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., se are în vedere natura infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia și gradul de pericol social al faptei. În cauza dedusă judecății se constată că prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-a adus atingere dreptului la viață, prin presupusele acțiuni violente ale inculpatului fiind pusă în primejdie viața fratelui său, precum și față de împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă, toate acestea relevând faptul că lăsarea în libertate a inculpatului, în acest moment procesual, reprezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică.

În raport de gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracțiunea de tentativă la omor calificat, de împrejurările concrete în care se presupune că fapta a fost comisă, inculpatul folosindu-se de un obiect vulnerant, de gradul de participare a acestuia la presupusa săvârșire a infracțiunii, așa cum rezultă din probele administrate, de gravitatea leziunilor suferite de victimă, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că în cauză există temeiul pentru luarea măsurii arestului preventiv prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acest temei menținându-se și în prezent.

Unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret pentru ordinea publică este și rezonanța socială a faptelor, ori în speță această rezonanță socială este de netăgăduit. Prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în rândul opiniei publice, fapt care în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, în condițiile în care cetățenii ar constata că persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în stare de libertate. Modalitatea în care fapta a fost comisă precum și natura relațiilor socio-umane afectate (încălcarea dreptului la viață) impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de insecuritate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică iar interesul social al protejării societății primează interesului personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.

Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii, fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F. Întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de inculpat pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în cauză. Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat dispusă de Curtea de Apel Bacău, secția penală, este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.A. împotriva încheierii din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 949/103/2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2013.