ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 640/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 191/32/2007 de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a dispus, între altele, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului V.C. și punerea acestuia în libertate. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.N.A. – S.T.B., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și menținerea stării de arest a inculpatului.

S-a motivat că inculpatul a comis o infracțiune gravă, de natură a aduce grave prejudicii de imagine instituției în care își desfășoară activitatea, precum și cetățenilor care apelează la serviciile acesteia, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., „dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. La arestarea preventivă a inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În mod evident, prima condiție, respectiv cea vizând limita pedepsei există și în prezent, dar în ceea ce privește cea de-a doua condiție s-a apreciat că nu mai subzistă. Pericolul pentru ordinea publică nu poate fi analizat generic, așa cum motivează parchetul în recursul declarat, în sensul că ar rezulta din gravele prejudicii de imagine aduse instituției în care inculpatul și-a desfășurat activitatea. Legiuitorul impune existența unui pericol social concret, iar la momentul luării măsurii arestării preventive acest pericol concret a avut în vedere rezonanța generată în cadrul colectivității de natura infracțiunii, dar și posibilitatea pe care inculpatul ar fi putut să o aibă de a influența declarațiile denunțătorului și ale unor martori audiați în cauză.

În acest moment au fost audiați toți martorii din lucrări, cu o singură excepție, care au conturat și profilul inculpatului în raport de care se poate evalua pericolul pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, iar în ceea ce privește rezonanța faptei în societate, aceasta s-a diminuat prin trecerea timpului. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de fond, în sensul revocării arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.N.A. – S.T.B. împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 191/32/2007 de Curtea de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpatul V.C. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2007.