ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 640/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din 30 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr.

191/32/2007 de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a dispus,

între altele, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului V.C.

și punerea acestuia în libertate.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive față de inculpat

nu mai subzistă.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.N.A. – S.T.B., criticând-o pentru

netemeinicie, solicitând casarea acesteia și menținerea stării

de arest a inculpatului. S-a motivat că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, de natură a aduce grave prejudicii de imagine

instituției în care își desfășoară activitatea, precum

și cetățenilor care apelează la serviciile acesteia, ce

rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de

legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările

concrete de săvârșire a faptei.

Înalta Curte, examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu,

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în

continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art.

160

b

alin. (2) C. proc. pen., „dacă instanța constată

că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau

că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și

punerea de îndată în libertate a inculpatului”.

În cauză, așa cum

rezultă din încheierea atacată, instanța de fond a procedat la

efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a

constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

La arestarea preventivă

a inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea reținută este mai mare de 4 ani și că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

În mod evident, prima

condiție, respectiv cea vizând limita pedepsei există și în

prezent, dar în ceea ce privește cea de-a doua condiție s-a apreciat

că nu mai subzistă.

Pericolul pentru ordinea

publică nu poate fi analizat generic, așa cum motivează

parchetul în recursul declarat, în sensul că ar rezulta din gravele

prejudicii de imagine aduse instituției în care inculpatul și-a

desfășurat activitatea.

Legiuitorul impune

existența unui pericol social concret, iar la momentul luării

măsurii arestării preventive acest pericol concret a avut în vedere

rezonanța generată în cadrul colectivității de natura

infracțiunii, dar și posibilitatea pe care inculpatul ar fi putut

să o aibă de a influența declarațiile

denunțătorului și ale unor martori audiați în cauză.

În acest moment au fost

audiați toți martorii din lucrări, cu o singură

excepție, care au conturat și profilul inculpatului în raport de care

se poate evalua pericolul pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar

prezenta pentru ordinea publică, iar în ceea ce privește

rezonanța faptei în societate, aceasta s-a diminuat prin trecerea

timpului.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de fond, în sensul revocării

arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de parchet, cu consecința punerii de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE

ȘI JUSTIȚIE – D.N.A. – S.T.B. împotriva încheierii de

ședință din 30 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr.

191/32/2007 de Curtea de Apel Bacău, secția penală, privind pe

inculpatul V.C.

Dispune punerea de

îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă

cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2007.