ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosar nr. 866/98/2007 (666/2008) s-a dispus menținerea stării de

arest a inculpatului B.P. în temeiul art. 300 C. proc. pen., combinat cu art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a

reținut că temeiurile care au

stat la baza luării măsurii

arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea

de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul B.P. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și

punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea

atacată, instanța de apel a

procedat la efectuarea verificărilor

impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în raport de

modul de concepere a activității

infracționale, de

împrejurările comiterii faptelor și de consecințele acestora, inculpatul fiind

acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și trafic de persoane, că

lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea

publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunțată o hotărâre de

condamnare.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția

instanței de apel, în sensul

menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.

P.

împotriva

încheierii de ședință din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția

a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 866/98/2007

(666/2008).

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2008.