ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2608/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosar nr. 27452/3/2008, s-a dispus menținerea stării de arest a

inculpatului G.D.G. în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., combinat cu art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în

continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul G.D.G. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia

și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea

atacată, instanța de apel a

procedat

la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a

constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activității

infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de consecințele acestora,

inculpatul fiind acuzat de săvârșirea, în concurs, a unei tentative la

infracțiunea de furt calificat și asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, alături de alți trei coinculpați, că lăsarea în libertate a

acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea

unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunțată o hotărâre de

condamnare.

Apărările inculpatului vizând situația sa

familială nu constituie motive

de revocare a arestării

preventive, acestea putând fi, eventual, invocate ulterior rămânerii definitive

a hotărârii, ca motive de întrerupere a executării pedepsei.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul

menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.G. împotriva

încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 27452/3/2008.

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 8 iulie 2009.