ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4298/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1836/33/2008, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului L.M.S. în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. combinat cu art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.M.S. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea sa în libertate, eventual prin dispunerea unei alte măsuri preventive din cele prevăzute de art. 136 C. proc.

pen. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar temeiurile arestării se mențin și în prezent: - faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani; - lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, înșelăciune în convenții, prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, toate în formă continuată, urmările acestora și rezonanța negativă produsă în comunitate pe care au pricinuit-o faptele comise și care ar fi amplificată de punerea în libertate a inculpatului.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de fond, în sensul menținerii arestării preventive și fac ca cererea subsidiară a inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură din cele prevăzute de art. 136 C. proc. pen. să nu poată fi primită, astfel că Înalta Curte, conform art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1836/33/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei , reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 decembrie 2009.