ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3116/2009

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 23

septembrie 2009 a Curții de Apel

Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 5329/62/2008,

s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului J.N.

în temeiul

art. 300/2 C. proc. pen. combinat cu art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat

subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat

recurs inculpatul J.N. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea

acesteia și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385/6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160/b alin. (1) C. proc.

pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar,

este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Totodată, conform art. 160/b alin. (3)

C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive".

În cauză,

așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la

efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a

constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta

Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activității

infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de consecințele

acestora, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea, în concurs, a unei

infracțiunii de omor calificat și a unei tentative la infracțiunea de omor

calificat, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret

pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, în cauză deja a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția

instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta

Curte, conform art. 385/15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de

inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul J.N. împotriva încheierii din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosar nr.

5329/62/2008.

Obligă recurentul inculpat să plătească

suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică, azi 2 octombrie 2009.