ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2035/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosar nr. 47200/3/2008, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului J.I.

în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., combinat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea

de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.I. criticând-o pentru

netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii

faptelor și de consecințele acestora, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea, în

concurs, a unor infracțiuni de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură

privată și fals privind identitatea, că lăsarea în libertate a acestuia

prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui

sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte, în cauză

deja a fost pronunțată o hotărâre de condamnare.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva încheierii din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 47200/3/2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2009.