ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 570/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosar nr. 08213/99/2006, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului B.D.A. în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., combinat cu art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.D.A. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de consecințele acestora, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunțată o hotărâre de condamnare. Apărările formulate de inculpat privind problemele de sănătate nu pot fi primite, acesta având posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească afecțiunile de care suferă și în ce măsură pot fi tratate în penitenciar, iar în funcție de concluziile acesteia să formuleze cererile prevăzute de lege.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.A. împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosar nr. 08213/99/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 17 februarie 2009.