ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția l penală, în dosarul nr. 1094/3/2007, s-a dispus, între

altele, menținerea stării de arest a inculpatului I.M.I. în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., combinat cu art. 160

b

alin. (1) și(3) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a

reținut că temeiurile care au

stat la baza luării măsurii

arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea

de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul I.M.I., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia

și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea

atacată, instanța de apel a

procedat la efectuarea

verififcărilor impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de

fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activității

infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de consecințele acesteia,

inculpatul fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, că

lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea

publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunțată o hotărâre de

condamnare la pedeapsa de 15 ani închisoare.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția

instanței de apel, în sensul

menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea

inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.I. împotriva

încheierii de ședință din 14 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția l penală, în dosarul nr. 1094/3/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2008.