ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, în dosarul nr. 1094/3/2007, s-a dispus, între altele, menținerea stării de arest a inculpatului I.M.I. în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., combinat cu art. 160 b alin. (1) și(3) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.M.I., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea sa în libertate.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verififcărilor impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de consecințele acesteia, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunțată o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 15 ani închisoare. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.I. împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, în dosarul nr. 1094/3/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2008.