ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2674 din 28 februarie 2007, Tribunalul București, secția comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâta SC F.P.T. SRL prin lichidator A.M.D.G.E. IPURL București și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.R.C.R. SA - C.B. prin lichidator SC B.D.O.C.A. SRL București. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că S.P., autorul reclamantului S.N., în calitate de asociat unic al SC F.P.T. SRL, prin actul adițional nr. 1287 din 25 iunie 1996, a adus aport în natură la capitalul societății imobilul proprietatea sa, situat în comuna Măgurele, județ Ilfov, compus din teren și construcții.

Astfel, imobilul a ieșit din patrimoniul persoanei fizice S.P. și a intrat în patrimoniul SC F.P.T. SRL, transferul de proprietate operând ope legis conform dispozițiilor Legii 31/1990, din momentul înmatriculării sau mențiunii în registrul comerțului. Cum reclamantul S.N., având calitate de moștenitor legal al defunctului S.P., fiind colateral privilegiat, se succede în toate drepturile și obligațiile acestuia s-a apreciat de către instanța de fond că, deși nu a participat la încheierea actului menționat, prin acceptarea pură și simplă a moștenirii suportă toate efectele acesteia. S-a mai reținut că, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 7995 din 2 noiembrie 1995 și înscris în registrul de inscripțiuni-transcripțiuni sub nr. 275, defunctul S.P.

a ipotecat imobilul menționat pentru a garanta creditul contractat la B.R.C.R. SA - C.B. și s-a angajat să nu înstrăineze imobilul sau să-l greveze fără consimțământul băncii. S-a reținut de către instanța de fond că B.R.C.R. SA - C.B., în calitate de creditor ipotecar are dreptul să urmărească bunul în mâna oricărui s-ar găsi, având un drept de urmărire și preferință față de ceilalți creditori și putând trece chiar la executarea silită, întrucât în principiu ipoteca nu constituie o indisponibilizare a bunului care se află în circuitul civil. S-a mai reținut că judecătorul delegat la ORC a efectuat controlul legalității înscrierii în registrul comerțului a mențiunii de majorare a capitalului social al SC F.P.T.

SRL cu imobilul ipotecat, astfel încât s-a apreciat că toate operațiunile efectuate de către S.P., autorul reclamantului S.N., sunt în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea 31/1990. Mai mult, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea 31/1990, încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu recurs de către persoanele prejudiciate, iar reclamantul în calitatea sa de succesor legal se subrogă în toate drepturile și obligațiile autorului său și, ca atare, nu poate fi considerat o persoană prejudiciată prin hotărârea autorului său, de vreme ce a acceptat pur și simplu moștenirea.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a formulat apel, în termenul legal, atât reclamantul S.N. cât și intervenienta Asociația Anticorupția prin președinte I.C., ce a atacat și încheierea din 28 iunie 2006, prin care a fost respinsă cererea de intervenție accesorie, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Prin decizia nr. 85 din 27 martie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul S.N. și de către intervenienta accesorie Asociația Anticorupția prin președinte I.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că operațiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T.

SRL, prin aport în natură, constând în imobilul garantat, nu are o cauză ilicită, care, de altfel, nici nu a fost precizată și nici probată, aceasta îndeplinindu-se de către defunctul S.P. cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Această operațiune este materializarea voinței și deciziei asociatului unic al societății, defunctul S.P., concretizată în final prin actul adițional nr. 1287 din 25 iunie 1996, act ce este perfect legal. Prin acest act adițional, imobilul reprezentând aportul în natură a ieșit din patrimoniul persoanei fizice (S.P.) și a intrat în patrimoniul societății SC F.P.T. SRL al cărei asociat unic era, fiind actul translativ de proprietate, în temeiul căruia s-a transmis acest drept real asupra imobilului garantat, în virtutea legii, conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Bunurile ce au constituit aport în natură la capitalul social al societății, au devenit proprietatea acesteia din momentul înmatriculării sau mențiunii în registrul comerțului. S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 1746 și următoarele C. civ., ipoteca este o garanție reală imobiliară, accesorie, ce nu comportă deposedarea celui ce o constituie, fiind supusă principiului specializării și, de asemenea, prin natura ei, indivizibilă, în sensul că subzistă în întregime asupra imobilului afectat. De asemenea, conferă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar afla și un drept de preferință, în privința satisfacerii creanței sale, față de ceilalți creditori.

Prin urmare, datorită acestor calități ale garanției reale, societatea bancară nu este prejudiciată întrucât are acest drept de urmărire și preferință, chiar dacă bunul garantat se află în prezent în patrimoniul SC F.P.T. SRL. De altfel, singura îndreptățită să invoce lipsa acestui acord este societatea bancară. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul S.N. cât și intervenienta Asociația Anticorupția prin președinte I.C. Recurentul-reclamant S.N. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond, a deciziei instanța de apel și pe cale de consecință să se constate că actele juridice care au stat la baza operațiunii de majorare a capitalului social a SC F.P.T.

SRL sunt afectate de nulitate absolută, să se constate nulitatea lor și revenirea la situația anterioară încheierii lor. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susținut, în esență, următoarele: - Instanțele de fond și apel au considerat în mod greșit că nu ar exista elemente care să ateste faptul că operațiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T. SRL ar fi ilicită. Fostul asociat unic a procedat la majorarea capitalului social al SC F.P.T. SRL tocmai cu bunurile imobile care fuseseră ipotecate la data contractării creditului, conform raportului de expertiză tehnică art. 539/1998 întocmit de SC T.C. expert SRL și a Actului adițional din 25 iunie 1998 autentificat de BNP D.M.

sub nr. 1287. Pronunțând această soluție instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 15 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data majorării. Nu a existat nici un act juridic de transmitere a dreptului de proprietate de la S.P. către societate și nici nu a existat o operațiune de predare a bunurilor către societate astfel că operațiunea de majorare a capitalului social este în mod vădit ilicită. - Având în vedere că dispozițiile Codului Comercial se completează cu cele ale Codului Civil se impunea constatarea că actele juridice care au stat la baza operațiunii de majorare a capitalului social a SC F.P.T. SRL sunt afectate de nulitate absolută. - În mod greșit instanța de apel a aplicat art. 675 C. civ., considerând că recurentul a acceptat toate actele efectuate de defunct inclusiv pe cele ilicite.

Nu a avut cunoștință decât ulterior decesului fratelui său și încheierii certificatului de moștenitor de această operațiune. - Operațiunea de majorare a capitalului social este o operațiune ilicită, fiind vătămat prin încheierea acestor acte de majorare a capitalului social, fiind moștenitorul legal al fratelui său S.P. - Ținând cont de .poziția procesuală a intervenientei accesorie și lipsa considerentelor respingerii apelului s-a susținut că Asociația Anticorupția are interes legitim de a interveni în cauză. Recurenta intervenientă Asociația Anticorupția a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea ambelor recursuri, admiterea cererii de intervenție și eliminarea efectelor abuzurilor la care a fost supus reclamantul.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut în esență următoarele: - Instanțele de fond și apel în mod neîntemeiat și nemotivat au respins cererea de intervenție accesorie formulată, neținând cont de abuzurile grave și indiciile de corupție din cauză. Reclamantul și-a plătit datoria față de bancă, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 42 A din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel București. Cu toate acestea Curtea de Apel București a refuzat să scoată din tabelul creditorilor pe C.B. numai pentru ca unele grupuri de interese să acapareze bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social al SC F.P.T. SRL. - Interesul de a interveni în cauză este unul legitim, personal și actual prin prisma obiectului de activitate și al abuzurilor grave comise împotriva reclamantului.

Intimata B.R.C.R. SA - C.B. a formulat note scrise solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Intimata SC F.P.T. SRL București - prin lichidator A.M.D.G.E. IPURL București a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte reține că este nefondată. Rezultă din prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. că pentru a fi validă juridic cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată.

În cauză, dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocate prin cererea de recurs. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate în cauză. În ceea ce privește recursul reclamantului se reține din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că hotărârea este motivată fiind stabilită corect în formă clară și concisă starea de fapt și de drept, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată criticilor formulate de reclamant, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Acest motiv a fost raportat la aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data majorării (în prezent art. 16), art. 675 C. civ., art. 969 C. civ. Instanța de apel a aplicat corect prevederile legale, statuând, raportat la starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că operațiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T.

SRL prin aport în natură, constând în imobilul garantat, concretizată în final prin actul adițional nr. 1287 din 25 iunie 1996 nu are o cauză ilicită, îndeplinindu-se de către autorul reclamantului cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990. În mod întemeiat instanța de apel a reținut că prin acest act adițional imobilul reprezentând aport în natură la capitalul SC F.P.T. SRL a ieșit din patrimoniul persoanei fizice S.P. și a intrat în patrimoniul SC F.P.T. SRL, acesta fiind actul juridic translativ de proprietate privind imobilul garantat. Transferul dreptului de proprietate a operat în virtutea Legii nr. 31/1990 din momentul înregistrării mențiunii în registrul comerțului (art. 65, art. 16). Art. 65 alin. (1) din Legea nr. 32/1990, prevede că, în lipsă de stipulație contrară, bunul constituit ca aport în societate devine proprietatea acesteia.

Aportul în natură se materializează, în planul dreptului, în transmiterea către societatea comercială, a dreptului asupra imobilului. Ceea ce se transmite societății este un drept de proprietate. Legea societăților comerciale, în forma arătată, reglementează expres data transferului proprietății și cuprinde elemente pentru determinarea suportării riscului pieirii fortuite a bunului care constituie obiectul aportului. Cât privește data transmiterii dreptului de proprietate potrivit art. 65 alin. (1) din lege dreptul de proprietate se transmite pe data înmatriculării societății sau înregistrării mențiunii în registrul comerțului. Din perspectiva prevederilor art. 65 și art. 16 alin. (2) din LSC, rezultă că dreptul de proprietate se transmite pe data înregistrării societății sau mențiunii în registrul comerțului, iar riscurile se transmit odată cu predarea bunului.

În felul acesta transferul riscurilor este legat de predarea bunului, iar nu de transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor constituite ca aport poate opera chiar și atunci când acestea sunt grevate de sarcini, din interpretarea art. 36 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Referitor la încheierea din 31 iulie 1998 prin care a fost admisă înscrierea mențiunii privind majorarea capitalului social în mod corect s-a constatat că judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerțului a efectuat controlul legalității cu privire la această mențiune în conformitate cu prevederile de art. 8 din Legea nr. 26/1990 și art. 60 din Legea nr. 31/1990 și că aceste acte nu au fost atacate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 de reclamant.

În ceea ce privește faptul că nu a existat acordul băncii cu privire la majorarea capitalului social al SC F.P.T. SRL București, prin aportul în natură cu bunul ipotecat în mod legal s-a reținut de instanța de apel că în calitate de creditor ipotecar societatea bancară are un drept de urmărire și preferință chiar dacă bunul garantat se află în patrimoniul SC F.P.T. SRL și că singura îndreptățită să invoce lipsa acestui acord este societatea bancară, iar nu reclamantul care invocă culpa celui pe care îl moștenește. De altfel, acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea actului. Nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 675 C. civ. Deși reclamantul nu a participat la încheierea actului adițional prin acceptarea pură și simplă a moștenirii suportă toate efectele acesteia, așa cum în mod corect au reținut și instanțele de fond și de apel.

Recursul intervenientei Asociația Anticorupție este nefondat și se va respinge. În actuala reglementare a art. 312 alin. (3) C. proc. civ. motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. determină modificarea deciziei și substituirea motivării hotărârii în instanța de recurs în măsură să susțină rezolvarea dată litigiului. Ca atare cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Anticorupție corect a fost respinsă în principiu, reținându-se neîndeplinirea condițiilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Intervenienta nu a justificat un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, în cauză nefiind îndeplinită condiția legitimității.

Prin intermediul intervenției accesorii se pot săvârși numai acele acte de procedură prin care se sprijină în mod obiectiv poziția procesuală a părții în favoarea căreia s-a formulat intervenția și al cărei câștig de cauză îl folosește ceea ce nu se regăsesc în cerere. Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, totuși trebuie reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. Acesta trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului. Față de motivația cererii se reține că în mod legal instanțele au reținut că Asociația nu justifică interesul. Și celelalte critici se vor respinge.

În condițiile în care prima instanță nu a admis în principiu cererea de intervenție considerând că aceasta nu justifică un interes, intervenienta nu poate formula în apel, respectiv recurs alte motive decât cele referitoare la modalitatea soluționării cererii sale, respectiv nu poate critica pe fond soluția dată acțiunii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile ca nefondate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs formulate de reclamantul S.N. Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.N. și de intervenienta în numele altei persoane ASOCIAȚIA ANTICORUPȚIA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 85 din 27 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.