ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2674 din 28 februarie 2007, Tribunalul București, secția comercială,

a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.N. în

contradictoriu cu pârâta SC F.P.T. SRL prin lichidator A.M.D.G.E. IPURL

București și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.R.C.R.

SA - C.B. prin lichidator SC B.D.O.C.A. SRL București.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că S.P., autorul reclamantului

S.N., în calitate de asociat unic al SC F.P.T. SRL, prin actul adițional nr. 1287

din 25 iunie 1996, a adus aport în natură la capitalul societății imobilul

proprietatea sa, situat în comuna Măgurele, județ Ilfov, compus din teren și

construcții. Astfel, imobilul a ieșit din patrimoniul persoanei fizice S.P. și

a intrat în patrimoniul SC F.P.T. SRL, transferul de proprietate operând ope

legis conform dispozițiilor Legii 31/1990, din momentul înmatriculării sau

mențiunii în registrul comerțului.

Cum

reclamantul S.N., având calitate de moștenitor legal al defunctului S.P., fiind

colateral privilegiat, se succede în toate drepturile și obligațiile acestuia

s-a apreciat de către instanța de fond că, deși nu a participat la încheierea

actului menționat, prin acceptarea pură și simplă a moștenirii suportă toate

efectele acesteia.

S-a

mai reținut că, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 7995 din 2

noiembrie 1995 și înscris în registrul de inscripțiuni-transcripțiuni sub nr. 275,

defunctul S.P. a ipotecat imobilul menționat pentru a garanta creditul

contractat la B.R.C.R. SA - C.B. și s-a angajat să nu înstrăineze imobilul sau

să-l greveze fără consimțământul băncii.

S-a

reținut de către instanța de fond că B.R.C.R. SA - C.B., în calitate de

creditor ipotecar are dreptul să urmărească bunul în mâna oricărui s-ar găsi,

având un drept de urmărire și preferință față de ceilalți creditori și putând

trece chiar la executarea silită, întrucât în principiu ipoteca nu constituie o

indisponibilizare a bunului care se află în circuitul civil.

S-a

mai reținut că judecătorul delegat la ORC a efectuat controlul legalității

înscrierii în registrul comerțului a mențiunii de majorare a capitalului social

al SC F.P.T. SRL cu imobilul ipotecat, astfel încât s-a apreciat că toate

operațiunile efectuate de către S.P., autorul reclamantului S.N., sunt în

conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea 31/1990. Mai mult, instanța de

fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea 31/1990,

încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte

înregistrări în registrul comerțului sunt executorii de drept și pot fi atacate

numai cu recurs de către persoanele prejudiciate, iar reclamantul în calitatea

sa de succesor legal se subrogă în toate drepturile și obligațiile autorului

său și, ca atare, nu poate fi considerat o persoană prejudiciată prin hotărârea

autorului său, de vreme ce a acceptat pur și simplu moștenirea.

Împotriva

sentinței pronunțate de Tribunalul București a formulat apel, în termenul

legal, atât reclamantul S.N. cât și intervenienta Asociația Anticorupția prin

președinte I.C., ce a atacat și încheierea din 28 iunie 2006, prin care a fost

respinsă cererea de intervenție accesorie, întrucât nu au fost îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 49 alin. (3) C. proc. civ.

Prin

decizia nr. 85 din 27 martie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a

respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul S.N. și de către

intervenienta accesorie Asociația Anticorupția prin președinte I.C.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că operațiunea de majorare a

capitalului social al SC F.P.T. SRL, prin aport în natură, constând în imobilul

garantat, nu are o cauză ilicită, care, de altfel, nici nu a fost precizată și

nici probată, aceasta îndeplinindu-se de către defunctul S.P. cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Această operațiune este materializarea voinței

și deciziei asociatului unic al societății, defunctul S.P., concretizată în

final prin actul adițional nr. 1287 din 25 iunie 1996, act ce este perfect

legal.

Prin

acest act adițional, imobilul reprezentând aportul în natură a ieșit din

patrimoniul persoanei fizice (S.P.) și a intrat în patrimoniul societății SC F.P.T.

SRL al cărei asociat unic era, fiind actul translativ de proprietate, în

temeiul căruia s-a transmis acest drept real asupra imobilului garantat, în

virtutea legii, conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Bunurile ce au constituit aport în natură la capitalul social al societății, au

devenit proprietatea acesteia din momentul înmatriculării sau mențiunii în

registrul comerțului.

S-a

reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 1746 și următoarele C. civ.,

ipoteca este o garanție reală imobiliară, accesorie, ce nu comportă deposedarea

celui ce o constituie, fiind supusă principiului specializării și, de asemenea,

prin natura ei, indivizibilă, în sensul că subzistă în întregime asupra

imobilului afectat. De asemenea, conferă titularului său un drept de urmărire a

bunului în mâinile oricui s-ar afla și un drept de preferință, în privința

satisfacerii creanței sale, față de ceilalți creditori. Prin urmare, datorită

acestor calități ale garanției reale, societatea bancară nu este prejudiciată

întrucât are acest drept de urmărire și preferință, chiar dacă bunul garantat

se află în prezent în patrimoniul SC F.P.T. SRL. De altfel, singura

îndreptățită să invoce lipsa acestui acord este societatea bancară.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul S.N. cât și intervenienta

Asociația Anticorupția prin președinte I.C.

Recurentul-reclamant

S.N. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței

instanței de fond, a deciziei instanța de apel și pe cale de consecință să se

constate că actele juridice care au stat la baza operațiunii de majorare a

capitalului social a SC F.P.T. SRL sunt afectate de nulitate absolută, să se

constate nulitatea lor și revenirea la situația anterioară încheierii lor.

În

dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susținut, în esență,

următoarele:

-

Instanțele de fond și apel au considerat în mod greșit că nu ar exista elemente

care să ateste faptul că operațiunea de majorare a capitalului social al SC F.P.T.

SRL ar fi ilicită. Fostul asociat unic a procedat la majorarea capitalului

social al SC F.P.T. SRL tocmai cu bunurile imobile care fuseseră ipotecate la

data contractării creditului, conform raportului de expertiză tehnică art. 539/1998

întocmit de SC T.C. expert SRL și a Actului adițional din 25 iunie 1998

autentificat de BNP D.M. sub nr. 1287. Pronunțând această soluție instanțele nu

au ținut cont de prevederile art. 15 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data

majorării. Nu a existat nici un act juridic de transmitere a dreptului de proprietate

de la S.P. către societate și nici nu a existat o operațiune de predare a

bunurilor către societate astfel că operațiunea de majorare a capitalului

social este în mod vădit ilicită.

-

Având în vedere că dispozițiile Codului Comercial se completează cu cele ale

Codului Civil se impunea constatarea că actele juridice care au stat la baza

operațiunii de majorare a capitalului social a SC F.P.T. SRL sunt afectate de

nulitate absolută.

-

În mod greșit instanța de apel a aplicat art. 675 C. civ., considerând că

recurentul a acceptat toate actele efectuate de defunct inclusiv pe cele

ilicite. Nu a avut cunoștință decât ulterior decesului fratelui său și

încheierii certificatului de moștenitor de această operațiune.

-

Operațiunea de majorare a capitalului social este o operațiune ilicită, fiind

vătămat prin încheierea acestor acte de majorare a capitalului social, fiind

moștenitorul legal al fratelui său

S.P.

-

Ținând cont de .poziția procesuală a intervenientei accesorie și lipsa

considerentelor respingerii apelului s-a susținut că

Asociația

Anticorupția are interes legitim de a interveni în cauză.

Recurenta

intervenientă

Asociația Anticorupția a invocat motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat

admiterea ambelor recursuri, admiterea cererii de intervenție și eliminarea

efectelor abuzurilor la care a fost supus reclamantul.

În

dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut în esență următoarele:

-

Instanțele de fond și apel în mod neîntemeiat și nemotivat au respins cererea

de intervenție accesorie formulată, neținând cont de abuzurile grave și

indiciile de corupție din cauză.

Reclamantul și-a plătit

datoria față de bancă, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 42 A din 12

ianuarie 2005 a Curții de Apel București. Cu toate acestea Curtea de Apel

București a refuzat să scoată din tabelul creditorilor pe

C.B.

numai pentru ca unele grupuri de interese să acapareze bunurile aduse ca aport

în natură la capitalul social al SC F.P.T. SRL.

-

Interesul de a interveni în cauză este unul legitim, personal și actual prin

prisma obiectului de activitate și al abuzurilor grave comise împotriva

reclamantului.

Intimata

B.R.C.R. SA - C.B. a formulat note scrise solicitând respingerea

recursurilor ca nefondate.

Intimata

SC F.P.T. SRL București - prin lichidator A.M.D.G.E. IPURL

București a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca

nefondate.

Față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția

nulității cererii de recurs raportat la dispozițiile art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte reține că este nefondată.

Rezultă

din prevederile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. conjugate cu

prevederile art. 304 C. proc. civ. că pentru a fi validă juridic cererea de

recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente

de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată.

În

cauză, dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea lor în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocate prin cererea de

recurs.

Recursurile

sunt nefondate.

Din

examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate în cauză.

În

ceea ce privește recursul reclamantului se reține din perspectiva art. 304 pct.

7 C. proc. civ. că hotărârea este motivată fiind stabilită corect în formă

clară și concisă starea de fapt și de drept, conducând în mod logic și

convingător la soluția din dispozitiv, respectându-se prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea

cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină

soluția dată criticilor formulate de reclamant, oferind posibilitatea

verificării temeiniciei și legalității ei.

În

argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a

legii. Acest motiv a fost raportat la aplicarea prevederilor art. 15 din Legea

nr. 31/1990 în vigoare la data majorării (în prezent art. 16), art. 675 C. civ.,

art. 969 C. civ.

Instanța

de apel a aplicat corect prevederile legale, statuând, raportat la starea de

fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că operațiunea de majorare a

capitalului social al SC F.P.T. SRL prin aport în natură, constând în imobilul

garantat, concretizată în final prin actul adițional nr. 1287 din 25 iunie 1996

nu are o cauză ilicită, îndeplinindu-se de către autorul reclamantului cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

În

mod întemeiat instanța de apel a reținut că prin acest act adițional imobilul

reprezentând aport în natură la capitalul SC F.P.T. SRL a ieșit din patrimoniul

persoanei fizice S.P. și a intrat în patrimoniul SC F.P.T. SRL, acesta fiind

actul juridic translativ de proprietate privind imobilul garantat.

Transferul

dreptului de proprietate a operat în virtutea Legii nr. 31/1990 din momentul

înregistrării mențiunii în registrul comerțului (art. 65, art. 16).

Art.

65 alin. (1) din Legea nr. 32/1990, prevede că, în lipsă de stipulație

contrară, bunul constituit ca aport în societate devine proprietatea acesteia.

Aportul

în natură se materializează, în planul dreptului, în transmiterea către societatea

comercială, a dreptului asupra imobilului. Ceea ce se transmite societății este

un drept de proprietate.

Legea

societăților comerciale, în forma arătată, reglementează expres data

transferului proprietății și cuprinde elemente pentru determinarea suportării

riscului pieirii fortuite a bunului care constituie obiectul aportului. Cât

privește data transmiterii dreptului de proprietate potrivit art. 65 alin. (1)

din lege dreptul de proprietate se transmite pe data înmatriculării societății

sau înregistrării mențiunii în registrul comerțului.

Din

perspectiva prevederilor art. 65 și art. 16 alin. (2) din LSC, rezultă că dreptul

de proprietate se transmite pe data înregistrării societății sau mențiunii în

registrul comerțului, iar riscurile se transmit odată cu predarea bunului. În

felul acesta transferul riscurilor este legat de predarea bunului, iar nu de

transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului.

Transferul

dreptului de proprietate asupra bunurilor constituite ca aport poate opera

chiar și atunci când acestea sunt grevate de sarcini, din interpretarea art. 36

alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Referitor

la încheierea din 31 iulie 1998 prin care a fost admisă înscrierea mențiunii

privind majorarea capitalului social în mod corect s-a constatat că judecătorul

delegat de la Oficiul Registrului Comerțului a efectuat controlul legalității

cu privire la această mențiune în conformitate cu prevederile de art. 8 din

Legea nr. 26/1990 și art. 60 din Legea nr. 31/1990 și că aceste acte nu au fost

atacate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 de reclamant.

În

ceea ce privește faptul că nu a existat acordul băncii cu privire la majorarea

capitalului social al SC F.P.T. SRL București, prin aportul în natură cu bunul

ipotecat în mod legal s-a reținut de instanța de apel că în calitate de creditor

ipotecar societatea bancară are un drept de urmărire și preferință chiar dacă

bunul garantat se află în patrimoniul SC F.P.T. SRL și că singura îndreptățită

să invoce lipsa acestui acord este societatea bancară, iar nu reclamantul care invocă

culpa celui pe care îl moștenește. De altfel, acest fapt nu este de natură să

atragă nulitatea actului.

Nu

se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 675 C. civ. Deși reclamantul

nu a participat la încheierea actului adițional prin acceptarea

pură

și simplă a moștenirii suportă toate efectele acesteia, așa cum în mod corect

au reținut și instanțele de fond și de apel.

Recursul

intervenientei Asociația Anticorupție este nefondat și se va respinge.

În

actuala reglementare a art. 312 alin. (3) C. proc. civ. motivul prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. determină modificarea deciziei și substituirea motivării

hotărârii în instanța de recurs în măsură să susțină rezolvarea dată litigiului.

Ca

atare cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Anticorupție

corect a fost respinsă în principiu, reținându-se neîndeplinirea condițiilor

art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Intervenienta nu a justificat un interes

propriu, legitim, actual, concret de a interveni. Interesul este legitim atunci

când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de

lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și

social pentru care a fost recunoscut, în cauză nefiind îndeplinită condiția

legitimității.

Prin

intermediul intervenției accesorii se pot săvârși numai acele acte de procedură

prin care se sprijină în mod obiectiv poziția procesuală a părții în favoarea

căreia s-a formulat intervenția și al cărei câștig de cauză îl folosește ceea

ce nu se regăsesc în cerere.

Deși

natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, totuși trebuie

reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a

intervenit. Acesta trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și

actual în participarea la judecata procesului. Față de motivația cererii se

reține că în mod legal instanțele au reținut că Asociația nu justifică

interesul.

Și

celelalte critici se vor respinge. În condițiile în care prima instanță nu a

admis în principiu cererea de intervenție considerând că aceasta nu justifică

un interes, intervenienta nu poate formula în apel, respectiv recurs alte

motive decât cele referitoare la modalitatea soluționării cererii sale, respectiv

nu poate critica pe fond soluția dată acțiunii.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge excepția

nulității cererii de recurs formulate

de reclamantul S.N.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul S.N. și de intervenienta în numele altei

persoane ASOCIAȚIA ANTICORUPȚIA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 85 din 27

martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

29 martie 2012.