ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11.759 din 12 octombrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanții P.I., I.P. și S.G., în contradictoriu cu B.C.I.T. SA cu sediul social în București, D.N. și E.D., ca neîntemeiată. În fundamentarea acestei hotărâri s-a reținut, în principal, că reclamanții sunt moștenitorii defunctului P.M., decedat în anul 2001, revenindu-le 1/6 din terenul în suprafață de 12.543 ha, din care 2.910 mp teren intravilan și 9.633 mp teren extravilan, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 34330 din 7 februarie 1997 de către Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991.

Numitul P.M., un alt moștenitor al defunctului P.A., antecesorul lui P.M., a înstrăinat terenul intravilan în suprafață de 2856 mp, în anul 1992, în baza adeverinței provizorii deținute conform Legii nr. 18/1991, vânzarea terenului făcându-se către numita I.D., care la rândul său, în anul 1999 a înstrăinat terenul menționat către E.D. Între B.C.I.T. și SC S.C.S. SA s-a încheiat în 1995 un contract de credit iar pentru garantarea restituirii împrumutului a fost întocmit contractul de ipotecă nr. 4522 din 29 iunie 1995. Prin sentința nr. 7605 din 18 noiembrie 2000 pronunțată de judecătoria Buftea s-a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor defunctului P.A., fiind anulate și contractele de vânzare-cumpărare încheiate între P.M.

și I.D., între cea din urmă și pârâtul E.D. După decesul autorului reclamanților P.M., unul dintre moștenitorii lui A.P., a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 187/2000, context în care reclamanților le-a revenit o suprafață de 485 mp, teren. Ca urmare a nerestituirii împrumutului de către SC S.C.S. SA, B.C.I.T. (actuală U.C.I.T. SA) a executat silit contractul de ipotecă încheiat cu pârâtul E.D. În anul 2001, terenul ce a făcut obiectul ipotecii a fost vândut la licitație, fiind adjudecat de pârâtul D.N. Pârâta B.C.I.T. a fost de bună credință la încheierea ipotecii, deoarece până la eliberarea titlurilor de proprietate conform Legii nr. 18/1991, adeverința prin care se stabilea dreptul de proprietate unită cu procesul verbal de punere în posesie țineau loc de act de proprietate, iar imobilul nu era grevat de sarcini.

Pârâtul D.N. se află în poziția unui terț achizitor de bună credință, care a participat la licitație și a fost declarat adjudecatar. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 314 din 13 iunie 2008 a admis apelul declarat de apelanții P.I., I.P. și S.G. împotriva sentinței comerciale nr. 11.759 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că pe fond a fost admisă acțiunea reclamanților. A fost constatată nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 4522 din 29 iunie 1995 și nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 11 ianuarie 2002, fiind anulate și toate formele de executare din dosarul de comandament nr. 1479/R/2001.

A mai fost dispusă repunerea părților în situația anterioară, obligând intimatul D.N. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 485 mp situat în Otopeni. În final a fost respinsă excepția prescripției extinctive invocată de intimatul D.N. ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel s-a stabilit că principiul subsecvenței actului juridic – resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis , presupune anularea actului subsecvent, ca urmare a anulării actului principal pe care se întemeiază cel de-al doilea, principiu care, în materia ipotecii, este reglementat implicit de art. 1770 C. civ. Teoria bunei-credințe a terțului achizitor reprezintă o excepție de la aplicarea acestui principiu în sensul că o atare teorie împiedică, în principiu, aplicarea sancțiunii nulității actului subsecvent.

Aplicarea teoriei bunei-credințe a terțului achizitor este ea însăși paralizată în ipoteza în care titlul, actul principal a fost anulat pentru motive de ordine publică, în speță, frauda la lege. Ca atare, principiul fraus omnia corrumpit împiedică aplicarea teoriei bunei-credințe a terțului dobânditor, în ideea de protejare a siguranței circuitului civil. Or, din analiza materialului probator administrat în cauză, reiese că prin hotărâre irevocabilă, instanța civilă a constatat nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare, actul principal, pentru fraudă la lege și afectarea securității raporturilor civile, astfel încât, în speță, primează aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis , fundamentată pe principiul fraus omnia corrumpit , ceea ce paralizează aplicarea teoriei bunei-credințe.

Împotriva deciziei comerciale nr. 314 din 13 iunie 2008 a promovat recurs pârâtul D.N. care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. admiterea recursului și casarea totală a deciziei atacate cu consecința menținerii soluției pronunțate de instanța de fond. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat o excepției de ordine publică vizând împrejurarea că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, litigiul fiind de natură civilă. A mai fost invocată și excepția calității procesuale pasive a recurentului cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 4522 din 29 iunie 1995 de Notariatului de Stat al Sectorului Agricol Ilfov.

De asemenea instanța de apel a aplicat greșit principiul subsecvenței actului juridic și a existenței autorității de lucru judecat, în cauză operând prescripția, acțiunea reclamanților fiind promovată după trecerea unui interval de timp de 3 ani. Intimații reclamanți P.I., I.P. și S.G. au depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, urmând a admite recursul pârâtului D.N., pentru următoarele considerente. Așa cum reiese din conținutul cererii de chemare în judecată, reclamanții P.I., I.P. și S.G., au cerut, ca în contradictoriu cu pârâții B.C.I.T.

SA, D.N., E.D. și SC S.C.S. SA, în baza probelor administrate să se dispună: - constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 4522 din 19 iunie 1995 la Notariatul de Stat al Sectorului Agricol Ilfov, privind terenul în suprafață de 2.856 mp situat în Otopeni; - constatarea nulității absolute a actului de adjudecare prin care pârâtul D.N. a adjudecat prin licitație terenul în suprafață de 2856 mp situat în Otopeni, cât și anularea formelor de executare în dosarul de comandament nr. 1479/R/2001 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea; și - obligarea pârâtului D.N. să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților terenul în suprafață de 485 mp situat în Otopeni.

Cadrul procesual determinat de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 4522 din 29 iunie 1995 la Notariatul de Stat al Sectorului Agricol Ilfov, atrage competența instanței comerciale. Contractul de garanție imobiliară a fost încheiat între B.C.I.T. SA și SC S.C.S. SA reprezentată de garantul E.D., consimțindu-se la constituirea ipotecii de rangul I în favoarea Băncii, asupra terenului în suprafață de 2.866 mp situat în Otopeni. Ipoteca s-a constituit în vederea garantării unui credit acordat împrumutatului SC S.C.S. SA, conform contractului de credit nr. 386/21. Pârâtul D.N. are calitate procesuală pasivă, fiind chemat în judecată pentru constatarea nulității absolute a actului de adjudecare prin care a adjudecat la licitație terenul în suprafață de 2856 mp situat în Otopeni, reclamanții solicitând anularea formelor de executare în dosarul de comandament.

Mai mult, prin aceiași acțiune, pârâtului i s-a cerut și obligarea de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 485 mp teren situat în Otopeni. Acțiunea reclamanților nu este susceptibilă de a fi sub incidența excepției prescripției extinctive, deoarece așa cum s-a expus anterior, este vorba despre o acțiune în constatarea nulității absolute formulată de unul dintre proprietari pentru desființarea titlului celuilalt proprietar, pe principiul subsecvenței actului juridic.

Greșit a procedat instanța de apel atunci când a admis apelul reclamanților, constatând nulitatea absolută a contractului de ipotecă și a actului de adjudecare, ca urmare a executării garanției imobiliare și repunând părțile în situația anterioară, cu motivarea că aparența de drept, creată de adeverința și procesul verbal de punere în posesie ale vânzătorului P.M., a fost înlăturată de instanța civilă prin sentința nr. 7605/2000, care a dispus constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare. Este de necontestat că prin actul de adjudecare din 11 ianuarie 2002, încheiat de executorul judecătoresc I.D., în dosarul de executare silită nr. 548/1999 pârâtul D.N. a adjudecat prin licitație terenul în suprafață de 2856 mp situat în Otopeni, oferind suma de 160.000 dolari SUA.

Cu ocazia desfășurării licitației, s-a precizat că imobilul supus licitației nu este grevat de nici un drept de uzufruct, uz, obligație sau servitute, el fiind grevat numai de sarcini în favoarea creditoarei B.C.I.T. SA. Constant, doctrina și jurisprudența, au consacrat una din formele în care se prezintă dreptul de proprietate, respectiv proprietatea aparentă. În măsura în care operează proprietatea aparentă, terțul dobânditor, deși a încheiat actul cu un non dominus, nu va mai putea fi evins de proprietarul inițial. O condiție care ține de producerea efectelor proprietății aparente este și buna credință a dobânditorului. Fără putere de tăgadă, că pârâtul D.N. a dat dovadă de o efectivă bună credință, prin aceea că a participat la o licitație organizată pe coordonatele unei depline legalități, cu respectarea riguroasă a tuturor exigențelor impuse în materia executării silite.

Actul de adjudecare întocmit la data de 11 ianuarie 2002, care atestă că adjudecatarul D.N. a adjudecat imobilul descris anterior, valorează titlul de proprietate pentru adjudecatar, el fiind înscris ulterior în Cartea Funciară. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâtul D.N. împotriva deciziei comerciale nr. 314 din 13 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanții P.I., I.P. și S.G. împotriva sentinței nr. 11.759 din 12 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul D.N., împotriva deciziei nr. 314 din 13 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții P.I., I.P. și S.G., împotriva sentinței nr. 11759 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2009.