ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9662/2009

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 12 mai 2004 și precizată la fila x, pe rolul Tribunalului Dolj,

reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâții SC C.E.C. SA, P. Ișalnița, S.R.,

prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce

va pronunța să dispună restituirea terenului în suprafață totală de 0,50 ha, situat în punctul „P.J.”, ce se află în posesia pârâtei SC C.E.C. SA și, în cazul în care

suprafețele sunt ocupate de obiective industriale, solicită măsuri reparatorii

prin echivalent, stabilite conform Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 242/N/2002, a solicitat de la Prefectura Dolj despăgubiri pentru acest teren, notificare ce a fost înaintată spre soluționare

Primăriei Ișalnița; că terenul face parte din categoria bunurilor imobile

preluate în mod abuziv de către stat pentru construirea obiectivelor

industriale, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și că a adresat

notificare și către SC E. Ișalnița.

Prin precizarea de acțiune,

aflată la fila x dosar fond, reclamanta a arătat că împotriva deciziei nr. 2089

din 1 iunie 2004 emisă de SC C.E.C. SA a formulat contestație, pentru că pârâta

a respins pretențiile sale ca urmare a notificării formulate.

Prin sentința civilă nr. 335

din 22 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 36/63/2004, Tribunalul Dolj a admis

acțiunea precizată, formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta

SC C.E. SA; a respins acțiunea față de pârâții P. Ișalnița și S.R., prin Ministerul

Finanțelor; a anulat decizia nr. 2089 din 1 iunie 2004 emisă de SC C.E.C. SA; a

constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în

limita sumei de 800.000.000 lei vechi, pentru imobilul teren în suprafață de 5000 m.p., situat în zona „P.J.”, conform raportului de expertiză și suplimentelor la raport, și a

obligat pe pârâta SC C.E. SA la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată, către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită, ca succesoare a autorului său, C.N., care, potrivit registrului

agricol, a deținut suprafața de 0,50 ha teren, situată în punctul „P.J.”, ce a

fost expropriată, conform Decretului nr. 123/1962; că la data exproprierii

terenul era situat în extravilanul localității însă, potrivit raportului de

expertiză, la data notificării, acesta se afla în intravilan, fiind ocupat de

depozitul de zgură situat în zona „P.J.” Ișalnița, în cauză fiind, astfel,

incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 și că, deși pârâtul a invocat

împrejurarea că reclamantei i-a fost reconstituit integral dreptul de

proprietate în temeiul Legilor fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000, iar

primăria a comunicat faptul că reclamanta a fost validată în anexa 40 (despăgubiri),

la dosar nu există dovada acestei împrejurări, reclamanta infirmând că ar fi

formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.

1/2000.

Prin decizia nr. 85 din 27

februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul

declarat de pârâta SC C.E.C. SA și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli

de judecată, reținând, în esență, că terenul solicitat de reclamantă era situat

în punctul „P.J.”, așa cum rezultă din copia fișei din registrul agricol; că,

prin Decretul nr. 123/1962, terenul în litigiu a fost expropriat de la G.A.C. Răscoala 1907, comuna Ișalnița și dat în administrarea I.C.E.T. Craiova; că s-a

susținut de apelantă că terenul solicitat de reclamantă era situat la momentul

exproprierii în extravilanul localității, situație în care sunt aplicabile

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, respectiv că terenul nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, susținere care are în vedere numai prima ipoteză a

dispozițiilor acestui text de lege, ignorându-se ipoteza a II-a prevăzută de acest

text de lege, care se referă la terenurile situate în extravilanul

localităților la data notificării; că situarea în extravilan a terenurilor se

raportează alternativ și nu cumulativ la două momente distincte, fie la data

preluării, fie la momentul notificării, iar, în speță, la momentul notificării

terenul era situat în intravilanul localității Ișalnița, așa cum rezultă din

raportul de expertiză întocmit de expertul A.D.M.

Situarea acestui teren în

intravilanul comunei demonstrează că intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

„deoarece la momentul notificării se afla situat în intravilan, chiar dacă la

momentul exproprierii se afla în extravilanul localității”.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC C.E.C. SA, care, fără să indice vreunul din motivele

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor

formulate, a arătat că terenul în litigiu, în suprafață de 0,50 ha teren, ce a figurat la Registrul Agricol la autorul reclamantei, C.N., a fost expropriat,

conform Decretului nr. 123/1962, de la G.A.C. Răscoala, iar în punctul

respectiv se află depozitul de zgură și cenușă al SC C.E.C. SA, sucursalele E. Ișalnița;

că reclamanta a avut teren extravilan și i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991; că „acțiunea reclamantei nu face obiectul

Legii nr. 10/2001, întrucât la data exproprierii terenul era în extravilan,

fiind arabil”; că și la data formulării notificării de către reclamantă, terenul

în litigiu era situat în extravilanul localității Ișalnița, fiind teren

extravilan și în prezent, și că reclamanta nu a avut teren în punctul „P.J.”, întrucât

suprafața de 4,63 ha teren expropriată în baza Decretului nr. 123/1962 este

revendicată de un număr de 16 persoane, ale căror solicitări însumează 17 ha teren.

Criticile formulate de

pârâtă, așa cum au fost expuse mai sus, pot fi încadrate in drept, potrivit art.

306 alin. (3) C. proc. civ., de către instanță, în motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia recurată este nelegală,

deoarece terenul fiind situat în extravilan, atât la data preluării, cât și la

data formulării notificării, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că a făcut

obiectul legii fondului funciar, nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, excepția

nulității recursului invocată de intimata C.M., prin notele scrise formulate de

apărătorul său, este nefondată, astfel că aceasta va fi respinsă, în

consecință.

Examinând decizia în raport

de motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată următoarele.

Deși nu arată expres,

recurenta-pârâtă, prin criticile formulate, arătând că terenul în litigiu,

fiind situat în extravilan la data exproprierii, cât și la data formulării

notificării, precum și a faptului că a făcut obiectul legii fondului funciar, nu

intră sub incidența Legii nr. 10/2001, critică, implicit, pronunțarea deciziei

recurate cu aplicarea greșită a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidența acestei legi

terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, și

prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările

ulterioare.

Față de aceste dispoziții

legale, pentru ca terenul să facă obiectul Legii nr. 10/2001, republicată,

acesta trebuia să fie situat în intravilanul localității Ișalnița, atât la data

preluării, cât și la data formulării notificării, sau ca regimul juridic al

acestuia să nu fi fost reglementat de legile fondului funciar, Legea nr. 18/1991,

Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Prin decizia contestată, nr.

2089 din 1 iunie 2004 emisă de SC C.E.C. SA, s-a respins cererea reclamantei C.M.

pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul aflat în administrarea SC C.E.C.

SA, situat în punctul „P.J.” și expropriat în baza Decretului nr. 123/1962, cu

motivarea că „terenul în cauză nu se află pe amplasamentul C.E.C. SA”

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză întocmit de expert P.I.A., terenul în litigiu se află în

posesia SC E. și este ocupat de Depozitul de zgură „neputând fi individualizat

cu precizie (dimensiuni și vecinătăți)”, fiind amplasat în zona „P.J.”, deci

imobilul este deținut de recurenta-pârâtă.

Prin suplimentul la raportul

de expertiză întocmit de expert P.I.A. s-a concluzionat că terenul revendicat

de către reclamantă se afla la data exproprierii în extravilan arabil,

actualmente intravilan arabil, fără ca vreuna dintre părți să formuleze

obiecțiuni împotriva acestui supliment de expertiză la prima zi de înfățișare

ce a urmat după depunerea sa, potrivit art. 108 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, la data

preluării de către stat a terenului în litigiu, prin expropriere, acesta era

situat în extravilan.

Or, pentru a deveni

incidente prevederile Legii nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri

reparatorii, trebuie ca, atât la data preluării, cât și la data notificării, terenul

să fie situat în intravilan.

De aceea, greșit a reținut

instanța de apel că, deși la data preluării prin expropriere se afla în

extravilan, terenul face obiectul Legii nr. 10/2001 și că nu sunt incidente

prevederile art. 8 din aceeași lege.

Pe de altă parte, prin

înscrisul intitulat „notificare”, înregistrat sub nr. 185/N/2004 la B.N.P. P.B., intimata-reclamantă a arătat că nu a solicitat la Legea nr. 1/2000 acordarea de despăgubiri, însă din adresa nr. 4438 din 25 noiembrie 2005

emisă de P.C. Ișalnița, rezultă că i s-a comunicat reclamantei că a fost

„trecută la despăgubiri (anexa nr. 40), la Legea nr. 1/2000”, anexă ce a fost validată și de Comisia județeană Dolj, fiind, astfel, îndeplinită cerința

prevăzută în ipoteza a doua din art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Față de considerentele mai

sus expuse, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele ambelor ipoteze

reglementate de art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că la data exproprierii

terenul nu se afla în intravilan, fiind fără eficiență juridică faptul că la

data formulării notificării terenul era situat în intravilan, iar, pe de altă

parte, terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar, astfel că

nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Pentru aceste motive,

instanța va respinge excepția nulității recursului invocată de

intimata-reclamantă C.M., iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA, va casa decizia recurată, și

rejudecând apelul declarat de apelanta-pârâtă îl va admite, va schimba sentința

apelată în parte, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă și

în contradictoriu cu pârâta SC C.E.C. SA se va păstra restul dispozițiilor

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

invocată de intimata C.M.

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei civile nr. 85 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul declarat de

pârâta SC C.E.C. SA împotriva sentinței civile nr. 335 din 22 martie 2007

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, pe care o schimbă în parte, în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant și în contradictoriu cu

pârâta SC C.E.C. SA

Păstrează restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2009.