ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9662/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 mai 2004 și precizată la fila x, pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâții SC C.E.C. SA, P. Ișalnița, S.R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună restituirea terenului în suprafață totală de 0,50 ha, situat în punctul „P.J.”, ce se află în posesia pârâtei SC C.E.C. SA și, în cazul în care suprafețele sunt ocupate de obiective industriale, solicită măsuri reparatorii prin echivalent, stabilite conform Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 242/N/2002, a solicitat de la Prefectura Dolj despăgubiri pentru acest teren, notificare ce a fost înaintată spre soluționare Primăriei Ișalnița; că terenul face parte din categoria bunurilor imobile preluate în mod abuziv de către stat pentru construirea obiectivelor industriale, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și că a adresat notificare și către SC E. Ișalnița. Prin precizarea de acțiune, aflată la fila x dosar fond, reclamanta a arătat că împotriva deciziei nr. 2089 din 1 iunie 2004 emisă de SC C.E.C. SA a formulat contestație, pentru că pârâta a respins pretențiile sale ca urmare a notificării formulate. Prin sentința civilă nr. 335 din 22 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 36/63/2004, Tribunalul Dolj a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.

SA; a respins acțiunea față de pârâții P. Ișalnița și S.R., prin Ministerul Finanțelor; a anulat decizia nr. 2089 din 1 iunie 2004 emisă de SC C.E.C. SA; a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 800.000.000 lei vechi, pentru imobilul teren în suprafață de 5000 m.p., situat în zona „P.J.”, conform raportului de expertiză și suplimentelor la raport, și a obligat pe pârâta SC C.E. SA la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, ca succesoare a autorului său, C.N., care, potrivit registrului agricol, a deținut suprafața de 0,50 ha teren, situată în punctul „P.J.”, ce a fost expropriată, conform Decretului nr. 123/1962; că la data exproprierii terenul era situat în extravilanul localității însă, potrivit raportului de expertiză, la data notificării, acesta se afla în intravilan, fiind ocupat de depozitul de zgură situat în zona „P.J.” Ișalnița, în cauză fiind, astfel, incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 și că, deși pârâtul a invocat împrejurarea că reclamantei i-a fost reconstituit integral dreptul de proprietate în temeiul Legilor fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000, iar primăria a comunicat faptul că reclamanta a fost validată în anexa 40 (despăgubiri), la dosar nu există dovada acestei împrejurări, reclamanta infirmând că ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000.

Prin decizia nr. 85 din 27 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâta SC C.E.C. SA și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că terenul solicitat de reclamantă era situat în punctul „P.J.”, așa cum rezultă din copia fișei din registrul agricol; că, prin Decretul nr. 123/1962, terenul în litigiu a fost expropriat de la G.A.C. Răscoala 1907, comuna Ișalnița și dat în administrarea I.C.E.T.

Craiova; că s-a susținut de apelantă că terenul solicitat de reclamantă era situat la momentul exproprierii în extravilanul localității, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, respectiv că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, susținere care are în vedere numai prima ipoteză a dispozițiilor acestui text de lege, ignorându-se ipoteza a II-a prevăzută de acest text de lege, care se referă la terenurile situate în extravilanul localităților la data notificării; că situarea în extravilan a terenurilor se raportează alternativ și nu cumulativ la două momente distincte, fie la data preluării, fie la momentul notificării, iar, în speță, la momentul notificării terenul era situat în intravilanul localității Ișalnița, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul A.D.M.

Situarea acestui teren în intravilanul comunei demonstrează că intră sub incidența Legii nr. 10/2001, „deoarece la momentul notificării se afla situat în intravilan, chiar dacă la momentul exproprierii se afla în extravilanul localității”. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.E.C. SA, care, fără să indice vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate, a arătat că terenul în litigiu, în suprafață de 0,50 ha teren, ce a figurat la Registrul Agricol la autorul reclamantei, C.N., a fost expropriat, conform Decretului nr. 123/1962, de la G.A.C. Răscoala, iar în punctul respectiv se află depozitul de zgură și cenușă al SC C.E.C.

SA, sucursalele E. Ișalnița; că reclamanta a avut teren extravilan și i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991; că „acțiunea reclamantei nu face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât la data exproprierii terenul era în extravilan, fiind arabil”; că și la data formulării notificării de către reclamantă, terenul în litigiu era situat în extravilanul localității Ișalnița, fiind teren extravilan și în prezent, și că reclamanta nu a avut teren în punctul „P.J.”, întrucât suprafața de 4,63 ha teren expropriată în baza Decretului nr. 123/1962 este revendicată de un număr de 16 persoane, ale căror solicitări însumează 17 ha teren. Criticile formulate de pârâtă, așa cum au fost expuse mai sus, pot fi încadrate in drept, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., de către instanță, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia recurată este nelegală, deoarece terenul fiind situat în extravilan, atât la data preluării, cât și la data formulării notificării, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că a făcut obiectul legii fondului funciar, nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, excepția nulității recursului invocată de intimata C.M., prin notele scrise formulate de apărătorul său, este nefondată, astfel că aceasta va fi respinsă, în consecință. Examinând decizia în raport de motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele.

Deși nu arată expres, recurenta-pârâtă, prin criticile formulate, arătând că terenul în litigiu, fiind situat în extravilan la data exproprierii, cât și la data formulării notificării, precum și a faptului că a făcut obiectul legii fondului funciar, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, critică, implicit, pronunțarea deciziei recurate cu aplicarea greșită a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Față de aceste dispoziții legale, pentru ca terenul să facă obiectul Legii nr. 10/2001, republicată, acesta trebuia să fie situat în intravilanul localității Ișalnița, atât la data preluării, cât și la data formulării notificării, sau ca regimul juridic al acestuia să nu fi fost reglementat de legile fondului funciar, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Prin decizia contestată, nr. 2089 din 1 iunie 2004 emisă de SC C.E.C. SA, s-a respins cererea reclamantei C.M. pentru acordarea de despăgubiri pentru terenul aflat în administrarea SC C.E.C. SA, situat în punctul „P.J.” și expropriat în baza Decretului nr. 123/1962, cu motivarea că „terenul în cauză nu se află pe amplasamentul C.E.C. SA” Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert P.I.A., terenul în litigiu se află în posesia SC E. și este ocupat de Depozitul de zgură „neputând fi individualizat cu precizie (dimensiuni și vecinătăți)”, fiind amplasat în zona „P.J.”, deci imobilul este deținut de recurenta-pârâtă. Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert P.I.A.

s-a concluzionat că terenul revendicat de către reclamantă se afla la data exproprierii în extravilan arabil, actualmente intravilan arabil, fără ca vreuna dintre părți să formuleze obiecțiuni împotriva acestui supliment de expertiză la prima zi de înfățișare ce a urmat după depunerea sa, potrivit art. 108 alin. (3) C. proc. civ. Prin urmare, la data preluării de către stat a terenului în litigiu, prin expropriere, acesta era situat în extravilan. Or, pentru a deveni incidente prevederile Legii nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii, trebuie ca, atât la data preluării, cât și la data notificării, terenul să fie situat în intravilan. De aceea, greșit a reținut instanța de apel că, deși la data preluării prin expropriere se afla în extravilan, terenul face obiectul Legii nr. 10/2001 și că nu sunt incidente prevederile art. 8 din aceeași lege.

Pe de altă parte, prin înscrisul intitulat „notificare”, înregistrat sub nr. 185/N/2004 la B.N.P. P.B., intimata-reclamantă a arătat că nu a solicitat la Legea nr. 1/2000 acordarea de despăgubiri, însă din adresa nr. 4438 din 25 noiembrie 2005 emisă de P.C. Ișalnița, rezultă că i s-a comunicat reclamantei că a fost „trecută la despăgubiri (anexa nr. 40), la Legea nr. 1/2000”, anexă ce a fost validată și de Comisia județeană Dolj, fiind, astfel, îndeplinită cerința prevăzută în ipoteza a doua din art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Față de considerentele mai sus expuse, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele ambelor ipoteze reglementate de art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că la data exproprierii terenul nu se afla în intravilan, fiind fără eficiență juridică faptul că la data formulării notificării terenul era situat în intravilan, iar, pe de altă parte, terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar, astfel că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă C.M., iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA, va casa decizia recurată, și rejudecând apelul declarat de apelanta-pârâtă îl va admite, va schimba sentința apelată în parte, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă și în contradictoriu cu pârâta SC C.E.C.

SA se va păstra restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității invocată de intimata C.M. Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei civile nr. 85 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva sentinței civile nr. 335 din 22 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant și în contradictoriu cu pârâta SC C.E.C. SA Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.