ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10406/2005

Deliberând

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 247/2003, Tribunalul Dolj a

respins acțiunea reclamantei S.E. având ca obiect anularea deciziei nr.

3650/2002 emisă de pârâta SC E. SA Ișalnița, decizie prin care, această pârâtă

i-a respins cererea de retrocedare a suprafeței de 0,50 ha teren aflat în

posesia acestei din urmă părți.

Pentru a pronunța această hotărâre

Tribunalul a reținut că nu mai există teren disponibil, așa după cum s-a

constatat prin raportul de expertiză efectuat, motiv pentru care, reclamanta

este îndreptățită numai la despăgubiri.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia 209/2003 a Curții de Apel

Craiova în sensul anulării sentinței și a reținerii cauzei spre rejudecare,

pentru efectuarea unei expertize topografice în vederea stabilirii valorii de

circulație a terenului în litigiu.

După administrarea probei dispuse,

prin decizia civilă nr. 705/2003, Curtea de Apel Craiova, a admis acțiunea

reclamantei, a anulat decizia emisă de pârâtă și a constatat dreptul

reclamantei de a primi măsuri reparatorii în echivalent conform valorii

stabilite prin raportul de expertiză aflat la dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC C.E. SA Craiova criticând-o pentru următoarele motive:

În mod greșit s-a constatat dreptul

reclamantei la măsuri reparatorii deoarece, terenul reprezentând fosta sa

proprietate, este situat în extravilan și totodată, a beneficiat de

reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Dat fiind faptul că astfel de

terenuri, conform art. 8 modificat potrivit Titlului I pct. 13 din Legea

10/2001, nu pot face obiectul acestei din urmă legi, rezultă că instanța de

apel a soluționat cauza cu încălcarea legii.

O altă critică se referă la faptul

că și în situația în care reclamanta ar fi fost îndreptățită la restituire sau

măsuri reparatorii, trebuia să se aibă în vedere faptul că, suprafața deținută

în proprietate a fost de 3976 mp din care, i s-a retrocedat o cotă de 75% în

baza Legii 18/1991.

Diferența rămasă de restituit, o

reprezintă cota de 25% care raportată la suprafața totală de 3976 mp, o

reprezintă suprafața de 994 mp și deci, echivalentul acestei suprafețe trebuia

calculat iar nu cel pretins.

Examinând recursul recurentei atât

prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., se constată că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

După cum rezultă din ambele rapoarte

de expertiză efectuate în fiecare din cele două faze parcurse ale procesului,

suprafața de 0,50 ha pretinsă de reclamantă în echivalent, a fost expropriată

prin Decretul nr. 123/1962 și trecută în proprietatea statului.

Instanța de apel, după anularea

sentinței Tribunalului și reținerea cauzei spre rejudecare, nu a fost

preocupată de a verifica dacă, scopul exproprierii acestei suprafețe de teren

s-a realizat sau nu și nici dacă au fost acordate despăgubiri pentru

expropriere.

Nevoia analizării acestor aspecte se

impunea atât pentru cunoașterea întinderii suprafeței ce poată fi pretinsă, al

modalității juridice de dobândire a folosinței ori proprietății de către

deținătorul actual, al realizării sau nu al scopului exproprierii pentru a se

putea stabili dacă, reclamanta este îndreptățită la restituire în natură sau în

echivalent. Totodată, acordarea sau nu de despăgubiri pentru expropriere, era

necesar a se verifica pentru a se constata dacă este îndeplinită condiția

restituirii acestora, prealabilă acordării măsurilor reparatorii, așa după cum

prevăd dispozițiile art. 11 pct. 2 și pct. 1 din Legea 10/2001.

Aceeași instanță nu a fost preocupată

de a stabili dacă terenul în litigiu este situat în intravilanul ori

extravilanul localității.

Aceasta deoarece, pârâta recurentă a

susținut că este teren extravilan iar expertiza a concluzionat a fi intravilan.

De altfel, această împrejurare trebuia

clarificată nu doar ca urmare a susținerilor contradictorii ale părților ci și

din nevoia stabilirii aplicabilității prevederilor art. 8, art. 31 și art. 36

din Legea 10/2001. Pentru respectarea acestor dispoziții legale, trebuia

stabilită natura juridică a terenului nu doar la data soluționării cauzei ci și

la data exproprierii precum și la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Instanța de apel nu a stabilit și nu

a analizat legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamantei prin prisma

susținerii pârâtei confirmată de Primăria Ișalnița (f.76 fond) potrivit căreia,

din suprafața de 2,45 ha, reclamanta a primit în procedura la Legea 18/1991,

suprafața de 1,85 ha, reținându-se un procent de 25% pentru lipsa terenului și,

pentru care, Comisia Comunală a întocmit anexa nr. 40 conform Legii 1/2000,

ținând seama de cererea nr. 18/1997 în acest sens, a reclamantei.

Așadar, trebuia verificat dacă, în

cadrul procedurii deschisă de Legea 18/1991, reclamanta a solicitat drepturile

pentru întreaga suprafață și dacă această cerere a primit o rezolvare pentru a

se cunoaște în ce măsură, pentru eventuala suprafață nerestituită în natură ori

echivalent, mai sunt operante prevederile Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, nu s-a stabilit cu

certitudine dacă, suprafața de teren pretinsă, este identică cu cea cuprinsă în

anexa 40 pentru care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri.

Dat fiind faptul că, toate aceste

aspecte juridice sunt condiționate de clarificarea unor stări de fapt corecte

ce nu pot fi stabilite decât prin refacerea raportului de expertiză, urmează a

fi admis recursul și conform art. 312 pct. 3 C. proc. civ. cauza va fi trimisă

spre rejudecare la instanța de apel, pentru motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.

Craiova SA Isalnița Dolj împotriva deciziei nr. 705 din 2 aprilie 2004 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru

rejudecarea apelului declarat de reclamantă la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.