ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1746/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 246/2003,

tribunalul Dolj a respins acțiunea prin care, reclamantul S.I. a solicitat în

contradictoriu cu SC E. SA Ișalnița, anularea deciziei nr. 3654/2002 privind

retrocedarea suprafeței de 0,90 ha teren aflat în posesia pârâtei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul a reținut că din totalul suprafeței de 5,07 ha teren ce a aparținut

în proprietate autorului reclamantei, aceasta din urmă a primit suprafața de

3,84 ha în baza Legii nr. 18/1991. Pentru diferența rămasă nerestituită ca

urmare a faptului că nu există teren disponibil, Comisia de aplicare a Legii

nr. 18/1991, ia acordat despăgubiri a căror punere în plată rămâne la

latitudinea reclamantei.

În aceste împrejurări, pentru

motivul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 10/2001, acțiunea a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 207/2003 a

Curții de Apel Craiova prin care s-a dispus anularea acesteia și reținerea

cauzei pentru rejudecarea fondului. În acest scop s-a dispus efectuarea unei

expertize tehnice topografice având ca obiect, individualizarea terenului.

În urma administrării probatoriului

util cauzei, Curtea de Apel a pronunțat decizia civilă nr. 704/2003 prin care a

dispus anularea dispoziției emisă de pârâtă; a constatat valoarea

despăgubirilor cuvenite în echivalent ca fiind de 564.979.800 lei ce urmează a

fi achitate conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel a reținut că suprafața reală nerestituită reclamantei din

totalul la care era îndreptățită, este de 0,66 ha conform expertizei. Dat fiind

faptul că aceasta nu există în natură, s-a stabilit contravaloarea

despăgubirilor a căror achitare se impune conform art. 31 și art. 36 din Legea

nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.

Împotriva acestei decizii, în

temeiul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs pârâta SC C.E.

Craiova SA criticând-o pentru următoarele:

Reconstituirea dreptului de

proprietate al reclamantului S.I. s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991 prin

atribuirea procentului de 75% din totalul suprafeței la care era îndreptățit.

Diferența de 25% o reprezintă terenul aflat în prezent în posesia recurentei și

care este reprezentat de 540 mp.

Deoarece a făcut obiectul Legii nr. 18/1991

și deoarece este vorba de teren extravilan, în opinia recurentei, reclamantul

nu era îndreptățit la alte despăgubiri decât cele acordate în temeiul primei

legi și deci, acțiunea a trebuia respinsă.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma criticilor formulate se constată că acesta este fondat pentru

următoarele considerente:

Hotărârile pronunțate nu sunt

întemeiate pe o corectă cercetare a stării de fapt astfel încât, atât motivele

pe care se sprijină cât și temeiul juridic reținut, este străin pricinii.

Această împrejurare face să fie îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, prin acțiunea introductivă,

reclamantul S.I. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri

bănești pentru suprafața de 0,90 ha teren expropriat în anul 1962 situată în

natură la locurile denumite „Peste Jiu” – 0,50 ha și „Prodăneasă” – 0,40 ha.

Raportul de expertiză întocmit în

primă instanță a stabilit valoarea terenului pe care l-a reținut a fi în

folosința recurentei pe baza afirmațiilor reclamantului–intimat determinat de

neprezentarea din conținutul expertizei (f.57,58).

În fața instanței de apel, noua

expertiză tehnică dispusă, a stabilit valoarea unei alte suprafețe de teren și

anume 0,66 ha, ca fiind diferența nerestituită reclamantului, fără a se motiva

în vreun fel modul de determinare al acestei suprafețe.

Pe de altă parte, din răspunsul

Primăriei comunei Ișalnița (f.29 fond) rezultă că reclamantul era îndreptățit

la restituirea unei suprafețe de 5,07 ha din care a primit în natură 4,34 ha, iar

pentru diferența de 0,73 ha, conform Anexei 40, urma să i se acorde

despăgubiri.

Din toate aceste probe nu rezultă cu

certitudine care este suprafața de restituit; cât din această suprafață trebuie

acordată în echivalent; care este suprafața deținută de recurentă din terenul

aparținând intimatului și dacă a fost reconstituită sau nu în totalitate, în

baza legii fondului funciar.

Dat fiind faptul că pentru lămurirea

acestor împrejurări se impune suplimentarea probatoriului inclusiv cu actele

doveditoare ale dreptului de proprietate al reclamantului, actul de punere în

posesie și eventual o nouă expertiză topografică, urmează ca în temeiul art. 312

pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 314 C. proc. civ., hotărârile pronunțate

să fie casate și cauza să fie trimisă la instanța de fond pentru rejudecare.

Pe lângă suplimentarea probatoriului

necesar stabilirii cu exactitate a suprafeței de teren nerestituită

reclamantului, instanța de rejudecare va verifica și regimul juridic al

terenului în privința căruia se pretind măsurile reparatorii în raport de care,

va reține legea aplicabilă cazului dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC C.E. Craiova SA împotriva deciziei nr. 704 din 2 aprilie 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată, decizia

nr. 207 din 12 septembrie 2003 a aceleiași curți de apel precum și sentința nr.

246 din 14 mai 2003 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și trimite cauza la

același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.