ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 8 din 6 ianuarie 2003, a condamnat inculpatul A.C. la 13 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus prevenția de la 13 ianuarie 2003 la pronunțare și a menținut starea de arest. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ziua de 30 ianuarie 2003, pe fondul consumului de alcool într-o altercație cu concubina E.F., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și o coadă de topor, producându-i leziuni interne care au dus la deces. Potrivit raportului de necropsie nr. A/3/J/2003 moartea numitei E.F., a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale, și rupturi de organe interne (ficat).

Apelul declarat de inculpat care a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că a comis fapta în condițiile provocării de către victimă, circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a fost respins prin decizia penală nr. 100 din 11 februarie 2004, pronunțată de secția a I-a penală, de la Curtea de Apel București. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar inculpatul a atacat-o cu recurs. A cerut casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei și prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare să se reducă pedeapsa. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de apel a motivat judicios că inculpatul a săvârșit omorul nu sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea concubinei sale, produsă prin violență așa cum este reglementată scuza provocării de art. 73 lit. b) C. pen., ci datorită stării de ebrietate în care se afla, stare ce a determinat conflictul spontan apărut între el și concubină, pe care a agresat-o violent. Cererea inculpatului de a i se recunoaște circumstanțe atenuante, motivat de faptul că a avut o conduită procesuală sinceră și nu a mai fost condamnat este și ea nefondată. Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pedepsei orientată înspre minimul special tocmai conduita sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale situație care a dus la stabilirea unei pedepse apropiate de minimul special.

Așa fiind, urmează ca recursul declarat să fie respins conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4), combinat cu art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa reținerea și arestarea preventivă de la 31 ianuarie 2003 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 100 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 31 ianuarie 2003 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2004.