ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 186/2004

Asupra

recursului  de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.128 din 1 iulie 2003, Tribunalul Teleorman, secția penală a

condamnat pe inculpatul D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b

și art.73 lit.b C.pen. la 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. pe timp de 5 ani

după executarea pedepsei. S-au aplicat și prevederile art.71 și 64 C.pen.

În

baza art.113 C.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la efectuarea

tratamentului medical până la însănătoșire, Administrația Penitenciarului

urmând a avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală

nr.A1/12132/2002 al IML „Mina Minovici” astfel cum a fost avizat de Comisia de

Avizare și Control din cadrul IML”Mina Minovici” București.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării

preventive pe o perioadă de 30 zile. A fost dedusă detenția începând de la

18.10.2002 la zi.

În

baza art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a cuțitului

în lungime de 14 cm folosit la comiterea faptei

A

fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.E.G.,

dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei, daune

materiale și la 50 milioane lei, daune morale.

Instanța

a reținut că, în seara zilei de 17 octombrie 2002, inculpatul D.A. după ce a

avut un conflict cu victima L.M.N., aflat în stare de ebrietate, conflict

provocat de acesta, l-a înjunghiat cu un cuțit în zona inimii, provocând

decesul acesteia. În raportul de constatare medico-legală se concluzionează că moartea

victimei a fost violentă, cauza morții fiind  consecința hemoragiei interne și

externe consecutivă unei plăgi înjunghiate toracice cu intersectarea cordului

drept. S-a constatat că  leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp

tăietor înțepător cu lama având lățimea de 2 cm.

Fiind

examinat și inculpatul s-a constatat că prezintă leziuni traumatice produse

prin lovire cu un corp dur, leziuni ce necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că a fost provocat de victimă.

Din examinarea raportului de constatare medico-legală al IML București rezultă

că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial.

Prin

decizia penală nr.480 din 26 august 2003, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală a admis apelul declarat de inculpatul D.A. împotriva acestei

sentințe, pe care a desființat-o în parte și rejudecând a redus pedeapsa de la

13 ani la 10 ani închisoare.

Împotriva

deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile prevăzute de art.385

9

pct.17

1

(greșita aplicare a legii) și pct.14 C.proc.pen. (când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art.72 C.pen.),

solicitând în principal, achitarea sa prin aplicarea art.44 C.pen., iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Examinând

recursul, Înalta Curte Constată că este nefondat pentru considerentele care

urmează:

Ambele

instanțe au reținut corect starea de fapt, menținând calificarea juridică

stabilită prin rechizitor și au aplicat o pedeapsă bine individualizată în

raport cu prevederile art.72 C.pen., referitoare la criteriile generale de

individualizare a pedepselor.

Astfel,

instanțele au aplicat corect dispozițiile art.73 lit.b C.pen., reținând că

tulburarea sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit înfracțiunea de omor

calificat a fost determinată de o provocare din partea victimei, prin violență (inculpatul

prezentând leziuni produse prin lovire cu un corp dur, constatate de medicii

legiști).

În

raport cu aceste prevederi, instanțele au aplicat o pedeapsă situată sub

minimul special prevăzut de art.175 lit.i C.pen. (15 ani închisoare), pedeapsă

redusă în apel de la 13 ani la 10 ani închisoare.

S-a

avut în vedere și afecțiunea psihică a inculpatului precum și starea de

recidivă în care se afla în momentul comiterii faptei.

Aplicarea

dispozițiilor art.44 C.pen., referitoare la legitima apărare, nu a fost justificată

de inculpat sub niciuna dintre formele prevăzute de acest text, deoarece fapta

nu a fost săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și

injust îndreptat împotriva sa și care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Inculpatul avea posibilitatea de a evita actele de violență ale victimei, în

altă modalitate decât prin uciderea victimei, fie  prin deplasarea în alt loc,

prin solicitarea ajutorului concubinei sale, ori prin părăsirea localului, a

cărei ușă era deschisă (conform declarațiilor martorilor A.C. și A.F.).

Sub

aspectul individualizării pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.,

Înalta Curte constată că pedeapsa a fost corect individualizată, aplicându-se o

pedeapsă redusă sub minimul special al pedepsei prevăzută pentru infracțiunea

de omor calificat, avându-se în vedere atât gravitatea faptei (care a avut

consecință suprimarea vieții unei persoane), persoana inculpatului, infractor

recidivist, cât și împrejurările care atenuează răspunderea penală (scuza

provocării prevăzută de art.73 lit.b C.pen.).

Pentru

argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Conform

art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii

și al arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la zi.

Conform

art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de  1.500.000 lei, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale

nr.480 din 26 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18

octombrie 2002 la 14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.