ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 186/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr.128 din 1 iulie 2003, Tribunalul Teleorman, secția penală a condamnat pe inculpatul D.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b și art.73 lit.b C.pen. la 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen. pe timp de 5 ani după executarea pedepsei. S-au aplicat și prevederile art.71 și 64 C.pen. În baza art.113 C.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la efectuarea tratamentului medical până la însănătoșire, Administrația Penitenciarului urmând a avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.A1/12132/2002 al IML „Mina Minovici” astfel cum a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul IML”Mina Minovici” București.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, prelungindu-se măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 zile. A fost dedusă detenția începând de la 18.10.2002 la zi. În baza art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a cuțitului în lungime de 14 cm folosit la comiterea faptei A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.E.G., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei, daune materiale și la 50 milioane lei, daune morale. Instanța a reținut că, în seara zilei de 17 octombrie 2002, inculpatul D.A. după ce a avut un conflict cu victima L.M.N., aflat în stare de ebrietate, conflict provocat de acesta, l-a înjunghiat cu un cuțit în zona inimii, provocând decesul acesteia.

În raportul de constatare medico-legală se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, cauza morții fiind consecința hemoragiei interne și externe consecutivă unei plăgi înjunghiate toracice cu intersectarea cordului drept. S-a constatat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător cu lama având lățimea de 2 cm. Fiind examinat și inculpatul s-a constatat că prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur, leziuni ce necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că a fost provocat de victimă. Din examinarea raportului de constatare medico-legală al IML București rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial.

Prin decizia penală nr.480 din 26 august 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis apelul declarat de inculpatul D.A. împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o în parte și rejudecând a redus pedeapsa de la 13 ani la 10 ani închisoare. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile prevăzute de art.385 9 pct.17 1 (greșita aplicare a legii) și pct.14 C.proc.pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art.72 C.pen.), solicitând în principal, achitarea sa prin aplicarea art.44 C.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Examinând recursul, Înalta Curte Constată că este nefondat pentru considerentele care urmează: Ambele instanțe au reținut corect starea de fapt, menținând calificarea juridică stabilită prin rechizitor și au aplicat o pedeapsă bine individualizată în raport cu prevederile art.72 C.pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor.

Astfel, instanțele au aplicat corect dispozițiile art.73 lit.b C.pen., reținând că tulburarea sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit înfracțiunea de omor calificat a fost determinată de o provocare din partea victimei, prin violență (inculpatul prezentând leziuni produse prin lovire cu un corp dur, constatate de medicii legiști). În raport cu aceste prevederi, instanțele au aplicat o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de art.175 lit.i C.pen. (15 ani închisoare), pedeapsă redusă în apel de la 13 ani la 10 ani închisoare. S-a avut în vedere și afecțiunea psihică a inculpatului precum și starea de recidivă în care se afla în momentul comiterii faptei.

Aplicarea dispozițiilor art.44 C.pen., referitoare la legitima apărare, nu a fost justificată de inculpat sub niciuna dintre formele prevăzute de acest text, deoarece fapta nu a fost săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Inculpatul avea posibilitatea de a evita actele de violență ale victimei, în altă modalitate decât prin uciderea victimei, fie prin deplasarea în alt loc, prin solicitarea ajutorului concubinei sale, ori prin părăsirea localului, a cărei ușă era deschisă (conform declarațiilor martorilor A.C. și A.F.).

Sub aspectul individualizării pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen., Înalta Curte constată că pedeapsa a fost corect individualizată, aplicându-se o pedeapsă redusă sub minimul special al pedepsei prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat, avându-se în vedere atât gravitatea faptei (care a avut consecință suprimarea vieții unei persoane), persoana inculpatului, infractor recidivist, cât și împrejurările care atenuează răspunderea penală (scuza provocării prevăzută de art.73 lit.b C.pen.). Pentru argumentele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Conform art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la zi.

Conform art.192 alin.(2) C.proc.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr.480 din 26 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.